Asupra recursului civil de fata:
Tribunalul Gorj, prin sentinta nr. 609 din 18 martie 2010,a admis în parte contestatia formulata de petenta G. A. M., împotriva deciziei nr.112/2318/23.03.2009 emisa de intimata S.C. MINPREST SERV S.A..
A fost anulata decizia nr.112/2318/23.03.2009 emisa de intimata si s-a dispus reintegrarea petentei pe functia detinuta anterior, cu obligarea intimata la plata catre petenta a drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei contestate si pâna la reintegrarea efectiva, actualizate în functie de indicele de inflatie la data platii.
S-a luat act de renuntarea petentei la capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata..
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca petenta a fost salariata intimatei în functia de tehnician, iar prin decizia nr.112/2318/23.03.2009 i-a încetat contractul individual de munca în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii în cadrul unui program de concedieri colective, iar în considerentele acestei decizii sunt invocate pct.5 lit.c din Hotarârea Consiliul de Administratie nr.1/18.03.2009 si Hotarârea Adunarii Generale a Actionarilor nr.2/18.03.2009.
Instanta a constatat ca în Hotarârea Consiliul de Administratie nr.1/18.03.2009 nu exista un pct.5 lit.c, ci doar la art.7 lit.a se hotaraste ,,desfiintarea sectiei Servicii Noi ca urmare a faptului ca activitatile aferente acestei sectii au fost generatoare de pierderi”, iar salariatii vor fi concediati în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, iar prin Hotarârea Adunarii Generale a Actionarilor nr.2/18.03.2009 au fost aprobate noua organigrama si noul stat de functii.
În notificarea adresata I.T.M. Gorj privind efectuarea unei concedieri colective, intimata a mentionat criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
S-a retinut însa ca aceasta notificare a fost comunicata I.T.M. Gorj la data de 06.04.2009, deci, dupa ce intimata a procedat la desfacerea contractului individual de munca al petentei, iar prin aceasta a încalcat dispozitiile art.71 1 alin.1 din Codul muncii potrivit carora aceasta notificare trebuia efectuata cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
De asemenea, potrivit art.74 alin.1 lit.c din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina obligatoriu ,,criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art.69 alin.2 lit.d, numai în cazul concedierilor colective.”
Cele doua cerinte expuse mai sus sunt prevazute de lege în mod imperativ, iar cum acestea nu au fost respectate de intimata, iar potrivit art.76 din Codul muncii, ,,Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta” si potrivit art.77, ,,În caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.”
Împotriva sentintei a declarat recurs, în termen legal, intimata SC MINIPREST SERV SA Rovinari solicitând admiterea recursului, în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiata.
In acest sens, arata ca tribunalul s-a pronuntat pe exceptia de nulitate absoluta a deciziei de concediere, respectiv ca nu cuprinde criterii de stabilire a optiunii de prioritate conform art. 69 alin. 2 lit.”d” din Codul Muncii, asa cum prevede art. 74 d alin. 1 lit.”c” din Codul Muncii.
A rezultat, din organigrama, ca la Sectia servicii noi erau angajati 14 salariati si înainte de desfiintarea acesteia, recurenta intimata avea 1206 salariati, astfel ca a avut loc o concediere individuala si nu colectiva, cum gresit a apreciat instanta de fond.
Restructurarea care a avut loc dupa desfiintarea sectiei, la aproximativ o luna de zile, nu era în legatura cu aceasta desfiintare.
Se mai arata ca desfacerea contractului individual nu a fost o masura aplicata în mod discriminatoriu, astfel ca masura dispusa este legala.
In drept, nu a fost indicat temeiul legal.
Cu privire la aceste motive , nu s-a depus întâmpinare.
Recursul a fost admis.
Examinând sentinta prin prisma criticilor invocate si din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este afectata de motivul de casare prevazut de art. 312 alin. 3 Cod procedura civila.
Astfel, este întemeiata critica recurentei pârâte , în sensul ca instanta a solutionat cauza potrivit art. 137 din Codul de procedura civila, pronuntându-se asupra exceptiei de nulitate a deciziei de concediere, fara a examina fondul cauzei.
Chiar daca textul legal amintit permite instantei sa se pronunte “mai întâi asupra exceptiei de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos , în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, în speta s-a facut o aplicare gresita a acestor prevederi în conditiile în care temeiul concedierii l-a reprezentat art. 65 din Codul Muncii.
Potrivit acestuia “Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”, iar în temeiul art. 66 din Codul Muncii “Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva”.
Sub acest aspect, în recurs s-a retinut ca în cauza a avut loc o concediere individuala, instanta nu s-a pronuntat în aceste limite si nelegal a pronuntat solutia întemeindu-se pe dispozitiile legale care privesc criteriul de stabilire a ordinii de prioritate si care se aplica numai în cazul concedierilor colective.
De aceea, se retine ca rolul instantei era, asa cum prevede art. 261 cod procedura civila, sa expuna “motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor”, iar în cauza solutia a fost întemeiata pe alte temeiuri de drept decât cele cu privire la care s-a facut investirea.
Asadar, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, a fost admis recursul, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a se cerceta fondul cauzei, prilej cu care se va verifica daca “desfiintarea locului de munca” a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa si se vor solicita partilor sa depuna si alte înscrisuri relevante pentru ase asigura o justa solutionare a cauzei.
