În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca în cursul verii anului 2001, inculpatul O.E s-a mutat împreuna cu familia sa alcatuita din O. C., sotie, si fiicele sale O.E., O.L. si O.L., în calitate de chiriasi, în imobilul situat în mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, apartinând numitei M. I., casa în care locuia si fiul acesteia din urma M. R.
La data de 10.04.2002, între M.I. si inculpatul O.E. apare ca fiind încheiat un înscris sub semnatura privata intitulat “act de vânzare-cumparare” (fila 51, dosarul civil nr. 1015/C/2005), în baza caruia numita M.I. vindea inculpatului O.E. terenul si casa din mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, în schimbul sumei de 250.000.000 lei vechi.
Potrivit înscrisului numitul B.G. a semnat în calitate de martor tranzactiei.
La data de 10.07.2002, numita M.I. a decedat, pentru ca la data de 14.12.2002 sa decedeze si numitul M.R., unicul mostenitor al acesteia.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 108/14.04.2003 (fila 13 dosar urmarire penala), numitii S.C.S., M.L., S.M. ,S.A., S.Gh. si G.S. sunt mostenitorii defunctului M.R., care la rândul sau era unicul mostenitor al defunctei M. I..
Se constata ca la masa succesorala a defunctei a intrat si dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanta, str. Ioan Borcea nr. 58, compus din teren în suprafata de 513 mp si constructie de locuit formata din cinci camere, dependinte si anexe gospodaresti.
La data de 18.09.2003, mostenitorii defunctilor M.I. si M.R. au formulat plângere penala împotriva inculpatului O.E. si a numitelor O.C., O. E., O.L. si O.L. sub aspectul savârsirii infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, iar fata de O.E. si B.G. pentru savârsirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnatura privata, uz de fals si fals în declaratii.
Prin rezolutia din data de 26.10.2004 data în dosarul nr. 1719/P/2003 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitii O.E., O.C., O.E., O.L. si O.L. pentru savârsirea infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Prin aceeasi rezolutie s-a disjuns cercetarile si a fost investit Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta cu efectuarea de cercetari fata de numitii O.E., O.C., O.E., O.L. si O.L. pentru savârsirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnatura privata, uz de fals si fals în declaratii, formându-se dosarul 10412/P/2004.
La data de 28.08.2003, inculpatul a formulat o actiune prin care solicita pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare pentru imobilul compus din teren si constructie situat în Constanta, str. Ion Borcea, actiunea înregistrându-se pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 9560/2003.
În faza de judecata a dosarului civil au fost efectuate doua expertize grafoscopice, cu obiectivul de a se stabili daca semnatura de la rubrica vânzator de pe “Actul de vânzare-cumparare” din data de 10.04.2002 apartine defunctei M.I.
Prin raportul de expertiza grafoscopica nr. 441211/13.02.2004 se concluzioneaza ca semnatura în litigiu nu a fost executata de catre defuncta M. I., aceasta fiind falsificata prin imitatie servila.
Prin raportul de expertiza criminalistica nr. 209/25.06.2004 întocmit de Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice Bucuresti se concluzioneaza ca semnatura vânzatorului de pe înscrisul datat 10.04.2002 nu a fost executata de defuncta M.I.
Pentru a concluziona în acest fel, s-a analizat semnaturile necontestate ale numitei M. I., atât din perioade apropiate datei întocmirii înscrisului ce contine semnatura în litigiu, cât si pe cele din perioade mult mai vechi. În urma examinarii întregului material de comparatie, s-a apreciat ca operatia de contrafacere a semnaturii în litigiu nu a vizat simularea unui grafism dezorganizat, ci a constat într-o imitatie servila, falsificatorul folosind, probabil, ca model un tip de semnatura originala executata cu mult timp înaintea celei în discutie, neafectata de anumiti agenti dezintegratori (batrânete, boala). Totodata se retine ca desi semnaturile comparate prezinta unele asemanari sub aspect formal, avându-se în vedere ca executia s-a efectuat prin urmarirea vizuala a modelului, acestea difera în privinta caracteristicilor individuale, remarcându-se dificultatea scriptorului în redarea fidela a proportiilor, configuratia literelor, modul lor de începere, pozitia punctelor incipiente si de intersectie, forma trasaturilor.
Prin sentinta civila nr. 12280/22.11.2004 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul civil nr. 9560/2003, instanta având în vedere concluziile celor doua expertize, a respins actiunea numitului O.E. ca nefondata si a constatat nulitatea absoluta a actului de vânzare-cumparare din data de 10.04.2004.
La data de 12.09.2005 prin ordonanta nr. 10412/P/2004 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta a fost admisa cererea inculpatului O.E. efectuare a unei expertize grafoscopice de catre Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti, cu acelasi obiectiv, respectiv daca semnatura de pe Actul de vânzare-cumparare din 10.04.2002 apartine numitei M. I.
Astfel, a fost întocmit raportul de expertiza criminalistica nr. 3/10.01.2006 de catre Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti care concluzioneaza ca semnatura vânzatorului de pe Actul de vânzare-cumparare din 10.04.2002 nu a fost executata de defuncta M.I.
Se retine în raportul de expertiza faptul ca deosebirea neta este generata de faptul ca semnaturile de pe actele notariale necontestate sunt grav afectate de starea maladiva a scriptorului, la acestea remarcându-se dereglari ale coordonarii miscarilor manifestate prin usoara ondulare a trasaturilor, lipsa de organizare a acestora, mai ales pe orizontala, încâlcirea unor semne, în timp ce semnatura incriminata nu contine asemenea dereglari.
În prezenta cauza, în cursul cercetarii judecatoresti, a fost dispusa efectuarea unei noi expertize criminalistice grafice de catre Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti cu obiectivul de a se stabili daca semnatura de pe actul de vânzare-cumparare datat 10.04.2002 din dreptul vânzatorului a fost executata sau nu prin imitatie de catre inculpatul O.E.
Prin adresa nr. 446 din 31.05.2007 Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti a precizat faptul ca prin expertizele efectuate anterior s-a constatat falsul, însa nu se poate stabili cine a fost autorul lui, având în vedere faptul ca semnatura a fost realizata prin imitatie, iar metoda imitatiei consta într-o manopera prin care falsificatorul încearca sa reproduca cât mai fidel caracteristicile grafice ale unei semnaturi originale, ceea ce a dus la un grafism lipsit de particularitati individualizatoare, ceea ce face imposibila identificarea executantului.
În cauza au fost audiati martorii B.G., O.C., O.E., O.L., O.L., M.L., N. A.F., Z.S., G.S., P.A., C.V., I.I. si T.I.
Audiat inculpatul O.E. a declarat în mod constant ca semnatura de pe actul de vânzare-cumparare apartine defunctei M.I.
Declaratia acestuia este sustinuta de declaratiile martorului B.G., martor care a asistat la încheierea actului potrivit înscrisului în litigiu.
Astfel, martorul B.G. a declarat “când am intrat în camera inculpatul scria deja chitanta pe care ulterior eu am semnat-o, iar baiatul doamnei mai în vârsta numara niste bani. Din chitanta am realizat ca este vorba despre suma de 250.000.000 lei vechi. … am vazut ca acea chitanta a fost semnata si de doamna mai în vârsta. “
Prima instanta a înlaturat aceste declaratii ca nesincere, având în vedere faptul ca sustinerile inculpatului si ale martorului sunt infirmate de probele stiintifice administrate în cauza, respectiv de rapoartele de expertiza grafoscopica efectuate în prezenta cauza si în dosarul civil nr. 9560/2006 al Judecatoriei Constanta, prin care se stabileste fara tagada ca semnatura de pe actul în litigiu nu apartine defunctei M.I.
Cu toate acestea desi din materialul probator administrat în cauza rezulta ca semnatura de pe actul în litigiu nu apartine defunctei M.I., se remarca faptul ca nu se poate retine ca inculpatul O.E. este cel care a falsificat înscrisul intitulat “Act de vânzare-cumparare” încheiat la data de 10.04.2002 prin contrafacerea subscrierii defunctei M.I., neexistând probe concludente si mai presus de orice îndoiala în acest sens.
Este adevarat ca inculpatul avea interesul de a obtine casa si terenul situate în Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, însa acest aspect nu este suficient pentru a se retine ca inculpatul este autorul falsului.
Se constata faptul ca martorii O.C., O.E., O.L., O.L., M.L., N.A.F., Z. S., G.S., P.A., C.V., I.I. si T.I. nu au relatat aspecte care sa conduca la stabilirea fara dubiu ca inculpatul este autorul falsului, acestia relatând aspecte care tin de relatia care a existat între inculpat, familia acestuia si Mangea Ileana si Mangea Radu, aspecte care nu sunt relevante în cauza de fata.
Împotriva sentintei penale nr. 1434/12.10.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 2101/212/2006 a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, care a criticat hotarârea primei instante sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, întrucât din coroborarea mijloacelor de proba administrate rezulta vinovatia inculpatului.
Examinând sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, conform art. 378 alin. 1 C. Pr. Pen., tribunalul apreciaza ca apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta este fondat.
Prima instanta a redat în concordanta cu mijloacele de proba administrate împrejurarile în care inculpatul Oprea Emil s-a mutat împreuna cu membrii familiei, în calitate de chiriasi, în imobilul situat în mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, apartinând numitei M.I., casa în care locuia si fiul acesteia din urma – M.R., precum si litigiile civile purtate dupa decesul numitei M.I. între mostenitorii acesteia si inculpat.
Inculpatul O.E. a sustinut ca la data de 10.04.2002 a încheiat cu M.I. un înscris sub semnatura privata intitulat “act de vânzare-cumparare”, în baza caruia numita M.I. vindea inculpatului O.E. terenul si casa din mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58 pentru suma de 250.000.000 lei vechi.
Inculpatul O.E. a formulat la data de 28.08.2003 o cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu numitii S.C.S., M.L., S.M., S.A., S.Gh. si G. S. ( mostenitorii defuntului M.R. ) , înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 9560/2003, prin care solicita pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare pentru imobilul compus din teren si constructie situat în Constanta, str. Ion Borcea.
Aflând de existenta acestru de vânzare – cumparare, numitii S.C.S., M.L., S.M., S.A., S.Gh. si G.S. au contestat acest înscris din data de 10.04.2002.
În dosarul civil nr. 9560/2003 al Judecatoriei Constanta au fost efectuate doua expertize grafoscopice care au concluzionat ca semnatura de la rubrica vânzator de pe înscrisul intitulat “Act de vânzare-cumparare” din data de 10.04.2002 nu a fost executata de defuncta M.I., fiind falsificata prin imitatie servila.
În faza de urmarire penala a mai fost efectuata o expertiza grafologica, iar prin raportul de expertiza criminalistica nr. 3/10.01.2006 de catre Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti s-a concluzionat ca semnatura vânzatorului de pe Actul de vânzare-cumparare din 10.04.2002 nu a fost executata de defuncta M.I.
Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti a mai precizat prin adresa nr. 466/31.05.2007 ca nu se poate stabili autorul semnaturii falsificate, deoarece semnatura defunctei M.I. a fost contrafacuta prin imitatie, ceea ce face imposibila identificarea autorului.
Asa cum a retinut si prima instanta, mijloacele de proba stiintifice constând în rapoartele de expertiza grafologica enumerate mai sus dovedesc cu certitudine ca numita M. I. nu a semnat la rubrica ” vânzator ” înscrisul intitulat “act de vânzare-cumparare”, în baza caruia numita M.I. vindea inculpatului O.E. terenul si casa din mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, în schimbul sumei de 250.000.000 lei vechi.
Inculpatul O.E. a sustinut ca numita M.I. a semnat înscrisul în litigiu, astfel ca semnatura apartine acesteia. Varianta inculpatului a fost sustinuta si de martorii B.G. ( care a si semnat înscrisul în calitate de martor ) si N.F., care au declarat ca înscrisul a fost semnat de M.I., careia i s-au remis si banii ce reprezentau pretul imobilului.
Ambii martori au declarat ca au vazut cum M.R. numara banii dati de inculpat cu titlu de pret al imobilului.
Martorul B.G. a declarat constant ca M.I. a semnat în prezenta sa înscrisul sub semnatura privata. In raport de concluziile rapoartelor de expertiza grafologica potrivit cu care semnatura nu a fost executata de M.I., declaratiile martorului B.G. nu pot fi apreciate decât drept subiective, urmând sa nu fie avute în vedere.
M.N.F. a declarat în faza de urmarire penala ca a vazut când M.I. a semnat înscrisul, iar în faza de judecata a precizat ca înscrisul era deja semnat când a patruns în camera în care se aflau inculpatul O.E. si M.I.. Aceasta contradictie esentiala, dar si considerentul avut în vedere la aprecierea declaratiei martorului B.G., conduc la concluzia subiectivismului martorului N.F., astfel ca nici declaratiile sale nu pot fi avute în vedere.
Nu pot fi retinute ca relevante nici declaratiile martorilor C.V. si I.I. Martrorul C.V. a declarat ca inculpatul O.E. a dat numitei M.I. o suma de bani cu titlu de avans pentru cumpararea imobilului, însa sustinerea sa este infirmata de celelate mijloce de proba, chiar inculpatul declarând ca întreaga suma de 250.000.000 lei vechi ce a reprezentat pretul imobilului a fost achitata la data încheierii antecontractului, fara a se plati un avans în prealabil. Martorul I.I. a declarat ca locuieste pe aceeasi strada cu inculpatul, însa acest martor locuieste pe strada Pescarus, iar nu pe strada Ion Borcea, ceea ce conduce la concluzia ca afirmatiile sale au urmarit doar sustinerea variantei inculpatului. De altfel, acesti martori nu cunosc aspecte legate de încheierea antecontractului de vânzare – cumparare.
Declaratia martorului T.I. în sensul ca l-ar fi împrumut pe inculpat cu suma de 70.000.00 lei vechi pentru casa nu are relevanta, întrucât martorul nu are cunostinta personal de destinatia efectiva a sumei împrumutate inculpatului.
De asemenea, trebuie avute în vedere declaratiile martorilor Z.S. si G. S. care au declarat ca nu a sesizat modificari ale situatiei materiale ale familiei M. Martora Z.S. a declarat ca în anul 2002, în ziua de Pasti ( 05.05.2002 ), a fost în vizita la familia M. si acestia nu aveau un mimim necesar de alimente; daca ar fi fost primita o suma de 250.000.000 lei vechi în data de 10.04.2002 nu se explica situatia materiala precara a familiei M. în data de 05.05.2002 ; a mai precizat martora ca nu a auzit despre intentiile familiei M. de a vinde imobilul sau despre primirea unei sume mari de bani, în acealasi sens fiind si declaratiile martorelor G.S. si P.A .
Aceste declaratii, coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiza grafologica determina tribunalul sa aprecieze ca numita M.I. nu a semnat înscrisul sub semnatura privata intitulat “act de vânzare-cumparare”, în baza caruia numita M.I. ar fi vândut inculpatului O.E. terenul si casa din mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, în schimbul sumei de 250.000.000 lei vechi.
Prima instanta, desi a retinut ca numita M.I. nu a semnat înscrisul în litigiu, a apreciat ca nu exista probele necesare pentru a concluziona cu certitudice ca inculpatul a contrafacut semnatura numitei M.I.
Într-adevar, nu exista probe directe care sa confirme ca inculpatul O. E. a contrafacut prin imitatie semnatura numitei M.I., ci doar probe certe care confirma ca acea semnatura nu a fost executata de M.I.
Desi nu rezulta dincolo de orice dubiu ca inculpatul a contrafacut semnatura numitei M.I., exitând posibilitatea ca si o alta persoana sa fie autorul contrafacerii semnaturii, nu se poate face abstractie de contributia inculpatului la conceperea încrisului.
Prima instanta s-a raportat în mod gresit doar la falsificarea înscrisului prin contrafacerea semnaturii si a dispus achitarea inculpatului pe motiv ca nu exista probe certe pentru a dovedi ca inculpatul este autorul falsificarii semnaturii numitei M.I., ci trebuia sa analizeze activitatea inculpatului si în raport de falsificarea înscrisului prin contrafacerea scrierii, deoarece sesizarea instantei viza falsificarea înscrisului în ansamblu, astfel ca trebuia analizata vinovatia inculpatului în raport de toate modalitatile de falsificare a înscrisului.
Inculpatul a recunoscut ca a redactat înscrisul sub semnatura privata intitulat “act de vânzare-cumparare” din data de 10.04.2002, astfel ca acest aspect al cauzei este necontestat.
Pentru a retine existenta infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, sub aspectul laturii obiective, este necesar a fi în prezenta unei actiuni de falsificare prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori alterarea, în orice mod, a unui înscris. Ipoteza alterarii unui înscris nu este incidenta în speta, deoarece ar fi necesar sa existe deja un înscris asupra caruia sa se produca actiunea de alterare, ori înscrisul din prezenta cauza nu era preexistent, ci a fost conceput la momentul realizarii conventiei dintre parti. Totodata, nici ipoteza falsificarii prin contrafacerea semnaturii numitei M.I. de catre inculpatul O. E. nu este incidenta, nefiind sustinuta de mijloacele de proba administrate în cauza, chiar daca este indubitabil caracterul fals al semnaturii, dar nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi falsificat semnatura.
Astfel, ramâne de analizat ipoteza falsificarii prin contrafacerea scrierii, care presupune reproducerea continutului unui înscris. Contrafacerea înseamna conceperea unui înscris care sa nu reflecte o stare de fapt reala, continutul sau fiind fictiv.
În cauza, antecontractul de vânzare cumparare, intitulat “act de vânzare-cumparare”, nu reda o conventie reala care s-a încheiat între inculpatul O.E. si numita M.I.
Un antecontract de vânzare – cumparare, în sensul de instrumentum, ca orice alt contract bilateral, consemneaza rezultatul vointei reale a partilor si nu poate fi considerat falsificat, atunci când exista certitudinea asupra realizarii acordului de vointa al partilor. Pentru a se realiza acordul de vointa al partilor este necesar ca vointa fiecarei parti sa fie exprimata în asa fel încât sa nu existe dubii asupra existentei sale. În fapt, raportat si la circumstantele spetei, partile contractante – persoane fizice – îsi exprima vointa de a încheia un contract prin semnarea olografa a înscrisului ce reda conventia încheiata.
Semnatura olografa este elementul care individualizeaza persoana fizica si confirma acordul acelei persoane la încheierea conventiei. Lipsa semnaturii face ca acea conventie sa fie inexistenta, deoarece doar la realizarea acordului de vointa concretizat în aplicarea semnaturii conventia se considera încheiata.
În concluzie, semnatura partilor contractante, depusa pe înscris, este de natura sa confirme realitatea conventiei încheiate. În lipsa semnaturii partii, asa cum am aratat, conventia nu exista, deoarece nu este realizat acordul de vointa, iar un înscris întocmit pentru a face dovada unei conventii care în realitate nu a fost încheiata nu poate fi decât falsificat.
În cazul de fata, numita M.I. nu si-a exprimat acordul, exprimat prin semnatura, pentru a încheia un antecontract de vânzare – cumparare cu inculpatul O.E., având ca obiect imobilul situat în mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, astfel încât înscrisul intitulat “act de vânzare-cumparare” din data de 10.04.2002, în baza caruia numita M.I. vindea inculpatului O.E. terenul si casa din mun. Constanta, str. Ion Borcea nr. 58, în schimbul sumei de 250.000.000 lei vechi, nu reda o conventie reala.
Tribunalul îsi întemeiaza concluzia asupra inexistentei antecontractului de vânzare – cumparare, în sensul de negotium, act juridic, pe împrejurarea ca nu exista o semnatura reala pe înscris a numitei M.I., singurul element care confirma ca M.I. a fost de acord cu încheierea conventiei. Conform rapoartelor de expertiza grafologica, semnatura de la rubrica vânzator de pe înscrisul în litigiu nu a fost executata de catre defuncta Mangea Ileana, aceasta fiind falsificata prin imitatie servila.
Astfel, înscrisul redactat de inculpatul O.E. la data de 10.04.2002 si intitulat “act de vânzare-cumparare” nu reda un act juridic real, o conventie care sa fie sustinuta de acordul de vointa al partilor indicate în înscris.
În conditiile în care inculpatul O.E. a declarat ca numita M.I. a semnat personal înscrisul în fata sa, iar rapoartele de expertiza grafologica au infirmat apararile inculpatului, în sensul ca semnatura nu a fost executata de M.I., ci a fost contrafacuta prin imitatie servila, singura concluzie logica, rationala este ca inculpatul a avut cunostinta ca semnatura executata pe înscris nu îi apartine numitei M.I., ci a fost executata de o alta persoana. În atare situatie, inculpatul avea cunostinta ca nu avea acordul numitei M.I. pentru încheierea antecontractului de vânzare – cumparare, astfel încât mentiunile facute de inculpat pe înscrisul intitulat “act de vânzare-cumparare” nu aveau corespondent în realitate.
Activitatea inculpatului de a plasmui un înscris sub semnatura privata prin atestarea unei conventii nereale realizeaza latura obiectiva a infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata în modalitatea contrafacerea scrierii, respectiv conceperea unui înscris care sa nu reflecte o stare de fapt reala, continutul sau fiind fictiv. Inculpatul a si folosit acest înscris falsificat în dosarul civil nr. 9560/2003 al Judecatoriei Constanta, avea cunostinta despre caracterul fals al înscrisului, astfel încât sunt realizate toate conditiile prevazute de textul de lege incriminator pentru a retine în sarcina inculpatului savârsirea infractiunii prev de art. 290 alin. 1 C. P.
În drept, fapta inculpatului O.E. care în data de 10.04.2002 a falsificat înscrisul intitulat “act de vânzare-cumparare”, prin contrafacerea scrierii, dupa care a folosit acest înscris falsificat în dosarul civil nr. 9560/2003 al Judecatoriei Constanta, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 290 alin. 1 C. P.
Fiind îndeplinite toate conditiile prev. de art. 345 alin. 2 C. Pr. Pen., urmeaza ca tribunalul sa dispuna condamnarea inculpatului O.E. pentru comiterea infractiunii prev. de art. 290 alin. 1 C. P.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului O.E. se va tine seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. P., respectiv gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere, consecintele urmarite de inculpat, limitele speciale de pedeapsa, forma de vinovatie ( intentie directa ), datele personale ale inculpatului, conduita procesuala. Inculpatul a încercat prin comiterea faptei sa dobândeasca proprietatea asupra unui imobil de o valoarea însemnate, dat fiind locatia acestuia, profitând de împrejurarea ca M.I. si M.R. nu aveau o relatia prea apropiata cu rudele, astfel încât acestea puteau sa nu aiba cunostinta despre o eventuala vânzare a imobilului, a folosit înscrisul în fata unei instante civile, astfel încât fapta comisa prezinta un grad sporit de pericol social.
Inculpatul O.E. are vârsta de 55 ani, este casatorit, are loc de munca, nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fata organelor judiciare, dar a avut o atitudine nesincera.
Tinând seama de toate aceste criterii tribunalul va aplica inculpatului o pedeapsa cu închisoarea,singura de natura a asigura realizarea scopului si functiilor pedepsei, atât în planul preventiei speciale, cât si în planul preventiei generale.
Tribunalul a pus în discutie, din oficiu, schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului O.E. din infractiunea prev. de art. 290 alin. 1 C. P. în infractiunile prev. de art. 290 alin. 1 C. P. si art. 291 C. P., pentru situatia în care în sarcina inculpatului O.E. nu se retinea vinovatia pentru savârsirea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, caz în care infractiunea de uz de fals si-ar fi recapatat individualitatea. În cazul în care inculpatul O.E. nu era autorul infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata, dat fiind ca acesta a folosit înscrisul,cunoscând caracterul fals al înscrisului, urma sa raspunda pentru comiterea infractiunii de uz de fals, în aceasta ipoteza uzul de fals nefiind absorbit de infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, deoarece autorul uzului de fals era diferit de autorul falsificarii înscrisului.
Întrucât tribunalul a retinut vinovatia inculpatului O.E. în ceea ce priveste infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, acesta fiind autorul falsului, uzul de fals comis de autorul falsului este absorbit în mod natural de infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, astfel încât va fi respinsa sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului O.E.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. va fi admis apelul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta împotriva sentintei penale nr. 1434/12.10.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 2101/212/2006.
În baza art. 382 alin. 1 C. Pr. Pen. se va desfiinta sentinta penala apelata si, rejudecând, se va dispune:
În baza art. 290 alin. 1 C. P. va fi condamnat inculpatul O.E., la pedeapsa de 9 ( noua ) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata.
În baza art. 81 C. P. se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului O.E. pe o perioada de 2 ani si 9 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 C. P., apreciind ca scopul acestora poate fi atins fara executarea în regim privativ de libertate, raportat la persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta si starea de sanatate, faptul ca prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru adoptarea unei conduite conforme valorilor sociale ocrotite de legea penala.
În baza art. 359 C. Pr. Pen. se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. P. a caror nerespectare determina revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cadrul termenului de încercare .
În baza art. 71 C. P. se vor interzice inculpatului O.E. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) si lit. b C. P. pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 4 C. P. se va constata suspendata executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) si lit. b C. P., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
În baza art. 348 C. Pr. Pen. se va dispune desfiintarea înscrisului sub semnatura privata intitulat “act de vânzare – cumparare” încheiat la data de 10 aprilie 2002 între inculpatul O.E. si numita M.I., având în vedere ca acest înscris a fost falsificat prin prezenta infractiune si se impune restabilirea situatiei anterioare faptei, desi nu exista o actiune civila.
În baza art. 191 alin. 1 C. Pr. Pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la solutionarea cauzei în prima instanta.
Se vor înlatura din sentinta penala apelata dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. raportat la art. 10 lit. c C. Pr. Pen., art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea apelului vor ramâne în sarcina acestuia.
1
