Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă constituie punctul de vedere a unui specialist în , conţinutul acestuia naşte o prezumţie simplă că cele constatate de către profesionistul în insolvenţă corespund realităţii. Această prezumţie poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă admis de lege.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2696 din 11 decembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 47/F/25.01.2012 a probat plata sumei de 1200 lei, reprezentând onorariu pentru raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit de expertul T.R., din fondul de lichidare. A respins ca nefondate cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar Lichidator Group SPRL și de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva pârâtului O.Gh.Ș. în temeiul art. 131, 136 Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC E.I. SRL, radierea debitorului din registrul comerțului și a descărcat pe lichidatorul judiciar Lichidator Group SPRL de orice îndatoriri și responsabilități.
în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice Neamț, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din adresa nr. 15424/2004, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, rezultă că SC E.I. SRL, înființată la data de 14.12.1992, a fost administrată de pârâtul O.Gh.Ș. Din raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert contabil Z.N. și suplimentul la acest raport rezultă că pârâtul a folosit în folosul familiei suma de 16.959,2205 lei, reprezentând c/valoarea materialelor de construcții achiziționate de SC E.I. SRL, a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a utilizat fondurile realizate din vânzarea produselor pentru achitarea furnizorilor rămânând astfel neachitate datoriile la bugetul de stat.
în raportul prevăzut de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar Lichidator Group SPRL formulează concluzii identice cu cele ale expertului contabil Z.N., motiv pentru care nu vor mai fi expuse.
Expertul contabil Ț.S. concluzionează, în raportul de expertiză contabilă efectuată, că pârâtul O.Gh.Ș. nu a săvârșit nici una dintre faptele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 138 alin. (1) lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006.
în răspunsul la obiecțiunile formulate de lichidatorul judiciar și de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, expertul contabil își menține punctul de vedere exprimat anterior.
Referitor la materialele de construcții achiziționate de societate, expertul contabil Ț.S. precizează că acestea au fost cumpărare pentru realizarea unei învestiții care nu a putut fi realizată din lipsa resurselor financiare, motiv pentru care le-a comercializat către populație, iar banii obținuți au fost utilizați la plata furnizorilor.
Arată expertul contabil că, în anii 1996-2004, societatea a achiziționat carburanți și piese de schimb, pentru un autovehicul proprietate personală, care a fost utilizat de societate în baza unui contract de comodat prin care acesta s-a obligat să suporte cheltuielile de întreținere și reparații în vederea menținerii acestuia la parametrii de funcționare. Precizează expertul contabil că societatea nu a putut să achiziționeze un mijloc de transport.
Referitor la plata facturilor către furnizori expertul contabil a opinat că aceasta nu a fost cauză ce a generat starea de insolvență a debitorului.
în ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 85/2006, expertul contabil a arătat că pârâtul O.Gh.Ș. nu a făcut acte în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, iar contabilitatea debitorului a ținut-o în conformitate cu legea.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil T.R. rezultă că pârâtul O.Gh.Ș. nu a săvârșit nici una dintre faptele prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la lucrarea efectuată de expertul contabil Z.N. și expertul contabil T.R. a opinat că concluziile acesteia nu sunt reale, că aceasta a efectuat lucrarea aplicând exigențele impuse bugetarilor, fără să aibă în vedere că societățile comerciale funcționează după altă legislație și alte principii.
în răspunsul la obiecțiunile formulate de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, expertul contabil T.R. a arătat că își menține concluziile exprimate în raport.
Având în vedere că doi dintre cei trei experți care au analizat cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitorului SC E.I. SRL, au concluzionat că pârâtul O.Gh.Ș. – fost administrator statutar al debitorului, nu a săvârșit nici una dintre faptele prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006, în temeiul art. 11 lit. g) din lege, va respinge cererile analizate ca fiind nefondate.
Cu privire la cererea de închidere a procedurii insolvenței, la data de 18.01.2012, lichidatorul judiciar Lichidator Group SPRL a solicitat închiderea procedurii insolvenței debitorului SC E.I. SRL, cerere a admisă pentru considerentul că în averea debitorului nu există bunuri de valorificat ori creanțe de recuperat, iar în cadrul dosarului nemaifiind cereri de soluționat, continuarea procedurii insolvenței deschisă împotriva debitorului prin sentința comercială nr. 780/F/2004, nu se mai justifică.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
în motivarea recursului recurenta arată că are împotriva debitorului o creanță în cuantum de 40.488 lei și că respingerea cererii de angajare a răspunderii este nelegală. Arată recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, că expertiza contabilă efectuată de expertul Z.N. și raportul lichidatorului judiciar relevă îndeplinirea condițiilor răspunderii pârâtului, respectiv săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 lit. a), b), d) și g) din Legea nr. 64/1995 care constau în folosirea sumei de 16.959,20 lei c/val. materialelor de construcție, a achiziționat materiale de construcții în interes personal, societatea neavând obiect de activitate „construcții”, nu a ținut contabilitatea conformă cu legea și a utilizat fondurile societății pentru achitarea debitelor către alți creditori.
Recurenta invocă managementul necorespunzător al pârâtului, efectuarea de cheltuieli pentru autoturismul proprietatea pârâtului, lipsa registrelor de casă până în decembrie 2003, plăți efectuate din contul trezoreriei și nu prin casieria societății, a scos din uz utilaje fără a avea termenul de folosință împlinit.
Arată că greșit s-au avut în vedere Ț. și T. și a înlăturat expertiza Z.
Prin întâmpinare pârâtul arată că materialele de construcții au fost achiziționate pentru investiții și urmare a lipsei fondurilor investiția nu a mai putut fi realizată, materialele fiind valorificate. Că autoturismul a fost folosit de societate în baza unui contract de comodat, iar două rapoarte de expertiză rețin că a fost ținută contabilitatea conformă cu legea.
Prin Decizia nr. 2696/11 Decembrie 2012 instanța de recurs a respins recursul, hotărârea primei instanțe fiind legală pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 56 din Legea nr. 64/1995(M) administratorul va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, lichidatorului-judiciara, în temeiul art. 56 menționat, întocmit un prim raport la 20.04.2005 prin care afirmă necesitatea unei expertize contabile prin care să se stabilească cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului. Judecătorul sindic a aprobat efectuarea expertizei, fiind desemnat în cauză expert Z. Aceasta a efectuat un raport de expertiză din care rezultă că au fost efectuate cheltuieli cu autoturismul proprietate personală a administratorului, au fost scoase din uz utilajele menționate de recurentă și s-au utilizat materialele de construcție achiziționate de societate de către pârât. în baza acestui raport de expertiză lichidatorul judiciar completează, la 25.10.2005, raportul întocmit inițial stabilind, în raport de concluziile raportului de expertiză, răspunderea pârâtului.
Așadar, ca o primă concluzie, raportul întocmit de lichidator și expertiza Z. au o singură valoare probatorie și nu pot fi coroborate, sub aspectul stabilirii faptelor.
Cu privire la valoarea probatorie a raportului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 64/1995(M), acesta este, din perspectivă legală, punctul de vedere a unui specialist în insolvență, conținutul acestuia naște o prezumție simplă că cele constatate de către profesionistul în insolvență corespund realității. Așadar, în condițiile în care din raportul prevăzut de art. 56 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 rezultă cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, precum și persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare, acesta instituind o prezumție simplă care răstoarnă sarcina probei, pârâții trebuind să facă dovada, prin orice mijloc de probă, că cele cuprinse în raport nu sunt conforme cu realitatea.
Ulterior au fost efectuate ulterior alte două expertize contabile, experți Ț. și T., ambele expertize concluzionând că faptele invocate de recurentă și reținute de lichidatorul-judiciar prin raport, au avut o justificare legală. Prin aceste două expertize, pârâtul a înlăturat prezumția relativă instituită de lege pentru raportul întocmit de lichidatorul judiciar, iar acesta și recurenta nu au făcut dovada existenței altor elemente care să le susțină afirmațiile, sau că expertizele efectuate ulterior de experți ar fi fost contrazise de alte probe efectuate în cauză.
