O.G. nr. 70/1994, art. 6 alin. (1) Legea nr. 414/2002, art. 9 alin. (1)
în mod corect instanţa de fond a reţinut că suma reprezentând T.V.A. aferentă facturii fiscale în discuţie constituie T.V.A. deductibilă, întrucât furnizorul a facturat o diferenţă de preţ a grâului livrat în temeiul contractului de livrare în vigoare la data încasării, faţă de cel de la data livrării şi facturării mărfii.
Modificarea preţului s-a făcut în temeiul art. 14 din contract şi a art. 969 C. civ., prin acordul părţilor.
Modificarea preţului s-a făcut în temeiul art. 14 din contract şi a art. 969 C. civ., prin acordul părţilor.
Prin acceptarea facturii şi plata contravalorii acesteia, reclamanta şi-a dat acordul pentru modificarea preţului în condiţiile art. 4 din contract, nefiind necesar un act adiţional în acest sens.
Prin acceptarea facturii şi plata contravalorii acesteia, reclamanta şi-a dat acordul pentru modificarea preţului în condiţiile art. 4 din contract, nefiind necesar un act adiţional în acest sens.
în consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art 137 pct. 18 din H.G. nr. 44/2004, care se referă la baza de impozitare în cazul livrărilor de bunuri contractate în valută, întrucât în speţă preţul nu s-a stabilit în valută.
Decizia nr. 2/CA/R/ din 12 ianuarie 2006 – F.L.
Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. V.P. S.A. Braşov, în contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Braşov şi D.C.F. Braşov, a fost anulată decizia nr. 32/4 martie 2005 emisă de D.G.F.P. Braşov şi a fost anulată parţial decizia de impunere nr. 4258/2/16 decembrie 2004, întocmită de D.C.F. Braşov, cu privire la impozitul pe profit suplimentar pentru anii 2001 – 2002, majorarea pierderii fiscale pentru anul 2003 şi nedeductibilitatea T.V.A. din factura fiscală seria VLXHX nr. 0822473/25 martie 2004, cu dobânzile şi penalităţile aferente.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Urmare a inspecţiei fiscale efectuată de intimata D.C.F. Braşov la reclamanta S.C. V.P. S.A. Braşov, s-a stabilit că aceasta a înregistrat greşit ca fiind deductibile fiscal cheltuielile cu mărfurile degradate şi neimputabile, fapt care a influenţat impozitul pe profit şi T.V.A. pentru anii 2001, 2002 şi 2003, prin diminuarea lor.
S-a stabilit că este deductibilă fiscal suma de 49.766.557 lei T.V.A. din factura fiscală seria VLHXH nr. 0852/25 martie 2004, pentru diferenţă curs valutar, în condiţiile în care prin contract preţul nu a fost stabilit în valută.
Marfa din această categorie, retrasă din magazin, a fost valorificată ulterior, deci nu se încadrează în categoria mărfurilor degradate şi neimputabile nevalorificate, la care fac referire dispoziţiile art. 4 alin. (6) lit. h) din O.G. nr. 70/1994 şi art. 9 alin. (7) lit. f) din Legea nr. 414/2002, care stabilesc cheltuielile ce sunt nedeductibile fiscal.
Şi suma de 49.766.557 lei T.V.A. din factura fiscală seria LVXHX nr. 0852473/25 martie 2004 este deductibilă fiscal, deoarece a fost facturată o diferenţă de preţ a grâului livrat în temeiul contractului nr. 4199/2003 rezultată ca urmare a modificării cursului pieţii valutare în vigoare la data încasării, faţă de cel de la data livrării şi facturării mărfii.
Organul de control a stabilit că în contractul de livrare preţul nu era stabilit în valută, astfel că suma în discuţie nu avea cum să fie diferenţă de curs valutar, ci diferenţă de preţ, rezultată ca urmare a modificării pieţei valutare.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Draşov şi D.C.F. Braşov.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 6 alin. (I) din O.G. nr. 70/1994 şi art. 9 din Legea nr. 414/2002, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor impozabile. întrucât valorificarea rebutului, fie ca rebut furajer, fie ca pesmet, se face în scopul obţinerii de profit, toate cheltuielile cu rebutul sunt cheltuieli aferente realizării profitului şi sunt deductibile fiscal.
Faptul că aceste cheltuieli sunt înregistrate în contul 607 „cheltuielile privind mărfurile”, nu schimbă caracterul lor deductibil.
Mărfurile cu care magazinele proprii ale reclamantei se descărcau din gestiune şi se returnau la societate nu constituie marfă degradată şi neimputabilă, nefiind incidente dispoziţiile art. 4 alin. (6) lit. h) din O.G. nr. 70/1994 şi ale art. 9 alin. (7) lit. f) din Legea nr. 414/2002.
în mod corect instanţa de fond a reţinut că suma de 49.766.557 lei, reprezentând T.V.A. aferentă facturii fiscale nr. 0852473/25 martie
2004 constituie T.V.A. deductibilă, întrucât în realitate furnizorul a facturat o diferenţă de preţ a grâului livrat în temeiul contractului de livrare în vigoare la data încasării, faţă de cel de la data livrării şi facturării mărfii.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 137 pct. 18 din H.G. nr. 44/2004 care se referă la baza de impozitare în cazul livrărilor de bunuri contractate în valută, întrucât în speţă preţul nu s-a stabilit în valută.
în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. fisc., întrucât furnizorul S.C. V.P. S.A. Râmnicu Vâlcea a colectat T.V.A. aferentă acestei facturi şi a virat-o la bugetul de stat, suma de 49.766.557 lei reprezintă contrapartida obţinută din partea cumpărătorilor şi, ca urmare, face parte din baza de impozitare a T.V.A. Bunurile livrate au fost destinate utilizării în folosul unei operaţiuni taxabile.
Sunt astfel incidente dispoziţiile art. 145 alin. (3) lit. a) C. fisc., reclamanta având dreptul la deducerea acestei sume.
Caracterul deductibil al T.V.A. nu este determinat de contul în care este înregistrată contravaloarea facturii fiscale.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâte a fost respins.
