Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca inculpata avea calitatea de asociat unic si administrator al SC MM SRL Iaşi începând cu data de 03.09.1999, reţinând impozitele si contribuţiile formate prin reţinerea la sursa in perioada iulie 2007-martie 2009.
Din analiza balanţelor de verificare din perioada comiterii infracţiunii a rezultat ca inculpata a acţionat cu intenţie in comiterea faptei reţinute in sarcina sa, având in vedere împrejurarea ca in perioada comiterii infracţiunii societatea a dispus de sume de bani pentru a achita impozitele si contribuţiile formate prin reţinere la sursa.
Mai mult, datele existente in balantele contabile de verificare confirma împrejurarea ca in perioada comiterii infracţiunii societatea al cărei administrator este inculpata a efectuat plaţi, situaţie care duce la concluzia ca aceasta a avut posibilitatea de a achita impozitele si contribuţiile formate prin retinere la sursa.
S-a mai reţinut ca susţinerile inculpatei referitoare la dificultăţile financiare ale societatii, deşi reale, nu sunt de natura sa influenţeze in vreun fel răspunderea sa penala.
Conform documentelor existente la dosar, societatea a înregistrat un rulaj atât în contul bancar, cât şi prin casă, fiind vorba de sume importante de bani, care ar fi putut acoperi, cel puţin parţial, debitul faţă de bugetul de stat, obligaţia de plată a impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă fiind prioritară altor obligaţii ale societăţii.
Instanţa a apreciat ca eventualele cheltuieli necesare menţinerii activităţii firmei, ori plaţii unor furnizori (chiar cei de electricitate, apa, gaz metan, etc.) nu pot fi niciodată invocate pentru a justifica neplata sumelor de bani datorate statului, virarea la buget a acestor sume fiind obligatorie si întotdeauna prioritara fata de alte plăti, chiar si fata de plata salariilor pentru luna următoare.
S-a mai adăugat ca menţinerea sau redresarea activităţii unei societati comerciale trebuie sa fie rezultatul unui management eficient si onest, al unei performante economice reale, si nu al sustragerii de la plata sumelor datorate bugetului de stat, activitate care lezează grav relaţiile sociale privind corecta, eficienta si rapida colectare a sumelor de bani la bugetul statului, generalizarea fenomenului putând afecta grav chiar stabilitatea financiara a ţării.
Cu alte cuvinte, a accepta justificarea neplăţii sumelor de bani datorate statului prin invocarea lipsei banilor necesari virării sumelor reţinute (in condiţiile in care societatea respectiva face alte plaţi, sau rulează in conturi sume de bani, sau deţine in conturi sume de bani) înseamnă a accepta ca oricine isi gestionează defectuos lichidităţile de care dispune, sa poată sa nu plătească sumele reţinute.
Astfel, dificultăţile financiare ale unei nu pot fi, in niciun caz, depăşite prin folosirea unor sume ale bugetului de stat, redresarea financiara neputând fi bazata pe sume de bani care nu aparţin societăţii, cu statului.
Astfel de justificări nu pot fi primite, atât timp cat inculpata, observând dificultăţile financiare ale societăţii, si-a continuat activitatea comerciala, efectuând alte plaţi si plătind in continuare salarii, deşi putea înceta activitatea. Astfel, vinovatia sa, sub forma intenţiei, este clar conturata, acesta ştiind care este situaţia financiara a societatii.
