În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a lucrat timp de 45 de ani în subteran iar utilizarea de catre pârâta a unui stagiu de cotizare de 30 de ani îi diminueaza valoarea punctului de pensie.
Pârâta, prin întâmpinarea depusa la dosar, a sustinut ca stagiul complet de cotizare de 20 de ani nu poate fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului întrucât Legea nr. 3/1977, în baza careia reclamantul s-a pensionat în anul 1988, prevedea ca stagiul complet de cotizare pentru barbati era de 30 de ani, iar prevederile HG nr. 267/1990 nu-i sunt aplicabile pârâtului.
Prin sentinta nr. 1598 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Suceava – sectia civila, a respins ca nefondata actiunea reclamantului Stir Mihai, promovata în contradictoriu cu Casa Judeteana de Pensii .
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca contestatorul a fost înscris la pentru limita de vârsta prin decizia nr. 45147 din 9 octombrie 1986, în temeiul Legii nr. 3/1977.
A mai retinut prima instanta ca a beneficiat de prevederile H.G. nr. 1550/2004 si O.U.G. nr. 4/2005, fiindu-i recalculate drepturile de pensie, potrivit deciziei nr. 86392 din 10 mai 2007.
Cum dreptul de pensie s-a deschis la data de 9 octombrie 1986, înseamna ca stagiul de cotizare, care trebuia utilizat de catre Casa Judeteana de Pensii Suceava la determinarea punctajului mediu anual cuvenit contestatorului Stir Mihai, este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 de ani.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul Stir Mihai, care o critica cu motivarea ca, în cauza dedusa judecatii, art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, nicidecum de art. 8 din acelasi act normativ, care constituie regula în materie, în ipoteza data.
Examinând actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, Curtea retine ca recursul contestatorului S.M. care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 43 alin. 1 si 2, precum si la art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 3/1977, este fondat.
În speta, este vorba de un drept de pensie deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si, totodata, de o activitate desfasurata în grupe speciale de munca.
Potrivit deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronuntata într-un recurs în interesul legii de catre Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupa speciala de este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
Potrivit art. 329 alin. 3 teza finala din Codul de procedura civila “dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante”.
Cum recursul contestatorului S.M. este fondat, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin. 3 din acelasi cod, cu referire la art. 43 alin. 1 si 2, precum si la art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 3/1977, a fost admis, iar sentinta atacata în tot modificata, în sensul ca a fost admisa contestatia si anulata decizia de pensionare respectiva, dispunându-se eliberarea unei noi decizii de recalculare a pensiei cuvenite contestatorului recurent, tinând seama ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
