Infracţiunea prev. de art.292 C.pen. este o infracţiune de pericol, dar aceasta nu exclude existenţa unei părţi vătămate, având în vedere dispoziţiile art. 24 C.proc.pen. care stabilesc că persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, are calitatea de parte vătămată.
Potrivit art.348 C.proc.pen. instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă în cazurile prevăzute de art.17 C.proc.pen., dar şi în cazurile în care acţiunea civilă are ca obiect restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr.147 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Zalău s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.I. la pedeapsa de 2000 RON amendă penală. pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C.pen.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 631 C.pen.
În baza art. 346 C.pr.pen., s-a respins acţiunea civilă.
A fost obligat inculpatul la 300 Ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul se află în relatii de rudenie cu numitului R.I.G. fiind ginerele acestuia. În cursul lunii septembrie 2003, inculpatul a asistat la încheierea unui de vânzare cumpărare sub semnătură privată între R.I.G şi A.I., administratorul SC O.I. SRL Rida, contract care avea ca obiect vânzarea unui teren intravilan în suprafaţă de 3.400 m.p. situat în loc. Rida. Cu această ocazie a fost virată şi suma de 90.000.000 rol de către cumpărător vânzătorului. La încheierea respectivului înscris au participat pe lângă inculpat, şi soţia administratorului se O.I. SRL Rida, numita A.C., în calitate de martor.
În urma încheierii acestui înscris, R.I.G s-a obligat să încheie şi un contract autentic, după intabularea în CF a imobilului.
După modificarea Titlului de Proprietate, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru respectivul teren în favoarea lui R.I.G. pentru jumătate din suprafaţă, iar cealaltă jumătate în favoarea moştenitorilor, R.A., R.T., R. E., R. A.A..
La o dată ulterioară, R.I.G. , întrucât i s-a făcut o ofertă mai bună cu privire la acelaşi teren din loc. Rida, care a tăcut obiectul antecontractului încheiat iniţial, i-a
62
propus inculpatului să facă demersurile necesare să rezilieze respectivul înscris, astfel că C.I.I. a expediat prin poştă suma de bani care a fost achitată iniţial la încheierea înscrisului, dar A.I. a refuzat, întrucât nu a fost de acord cu rezilierea. Astfel că inculpatul a încercat restituirea sumei de bani prin intermediul unui judecătoresc, dar beneficiarul antecontractului a refuzat primirea în mod categoric, dorind ca înscrisul să fie respectat.
La data de 02.06.2004, R.I.G. l-a împuternicit pe inculpat prin procuri speciale să procedeze la reziliezea contractului cu S.C.”O.I.” SRL Rida şi să vândă cota parte care îi aparţinea. Astfel, la data de 07.06.2004, C.I.I. împreună cu ceilalţi proprietari, a vândut terenul numiţilor C.F. şi C.I., cu suma de 150.000.000 rol, contract încheiat în formă autentică în faţa notarului, inculpatul semnând înscrisul în calitate de mandatar al lui R.I.G
Conform prevederilor contractuale inculpatul, în calitate de mandata,r a declarat sub sancţiunea prevederilor art. 292 C.pen., că nu a mai vândut, donat sau ipotecat terenul care a făcut obiectul vânzării în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice printr-un antecontract sau contract sub semnătură privată.
Fiind audiat inculpatul în cursul procesului penal, acesta a recunoscut că nu a specificat în faţa notarului că privitor la terenul care a făcut obiectul vânzării a mai fost încheiat un antecontract cu SC O.I. SRL Hida, întrucât a apreciat că, în urma încunoştinţării ultimilor doi cumpărători de existenţa înscrisului anterior şi făcând toate demersurile necesare, din punctul său de vedere pentru a fi reziliat contractul, nu mai considera ca fiind necesară menţionarea acestui aspect şi în faţa notarului public.
În cursul procesului penal, SC O.I. SRL Rida s-a constituit parte civilă, iar prin încheierea din data de 29.11.2006 s-a pus în discuţie lipsa calităţii de parte vătămată şi implicit de parte civilă a societăţii, întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri este o infractiune de pericol, iar cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare nu a produs consecinţe juridice directe societăţii, astfel că s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 24 C.pr.pen. şi s-a omis citarea SC O.I. SRL Rida în calitate de parte vătămată.
Datorită faptului că în cursul cercetării judecătoreşti s-a constatat că SC O.I. SRL Rida nu are calitate de parte vătămată, conform dispoziţiilor art. 14 C.pr.pen., funcţia reparatorie urmează a se rezolva potrivit dispoziţiilor regulilor legii civile şi se realizează conform dispoziţiilor alin.3 lit. a aceluiaşi articol.
Astfel, din economia prevederilor legale din articolul mai sus menţionat, este evident că desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris este o modalitate de reparare a pagubei în natură, aparţinând acţiunii civile în procesul penal, fiind supusă dispoziţiilor legii civile, astfel că, datorită celor afirmate anterior, SC O.I. SRL prin administrator are posibilitatea de a se îndrepta instantei civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă SC O.I. SRL Hida şi inculpatul C.I.
Tribunalul Sălaj prin decizia penală nr.67 din 9 mai 2007, a admis apelul declarat de partea civilă SC O.I. SRL împotriva sentinţei penale nr.147 din
20.02.2007 a Judecătoriei Zalău şi s-a dispus anularea declaraţiei false făcută de inculpat în calitate de mandatar, referitoare la înstrăinarea terenului care face obiectul vânzării consemnate în contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 07.06.2004 de notarul C.A..
A respins apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
63
Împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei instanţei de fond a declarat recurs SC O.I. SRL şi inculpatul C.I..
Prin motivele scrise de recurs SC O.I. a solicitat casarea în întregime a hotărârilor şi rejudecându-se dosarul, să se dispună conform art.348 C.proc.pen. desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat încheiat la 7 iunie 2004, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Prin recursul său, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor instanţelor de fond şi pe cale de excepţie a se constata lipsa calităţii procesuale de parte vătămată a SC
O.I. SRL, deoarece infracţiunea în fals în declaraţii este una de pericol şi nu de rezultat, iar pe fond a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.c şi art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. întrucât fapta nu a fost comisă de către el, el fiind mandatat de către socrul său să-l reprezinte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
La data de 1 septembrie 2003 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC O.I. SRL Hida şi H.I.G. având ca obiect suprafaţa de 3400 mp teren intravilan în localitatea Hida cu suma de 30.000.000 lei, sumă ce a fost achitată de SC O.I. vânzătorului. La semnarea acestui contract a participat în calitate de martor, inculpatul C.I.I.
Ulterior, la data de 2 iunie 2004 vânzătorul îl împuterniceşte pe inculpat, care ştia de existenţa antecontractului, prin două procuri speciale, să rezilieze contractul cu SC O.I. şi să vândă cota sa de proprietate oricui va crede de cuviinţă.
La 7 iunie 2004 inculpatul C.I. vinde alături de alţi coproprietari, terenul ce fusese vândut anterior de socrul său, numiţilor C.I. şi F. cu suma de 150.000.000 lei, acest contract fiind încheiat în formă autentică.
La semnarea contractului autentic, inculpatul s-a prezentat ca mandatatar al numitului H.I. declarând sub sancţiunea prevederilor art.292 C.pen. că nu a mai vândut, donat sau ipotecat terenul ce face obiectul acestei vânzări, în favoarea altei persoane fizice sau juridice printr-un antecontract sub semnătură privată sau autentic, deşi avea cunoştinţă de antecontractul încheiat cu SC O.I. SRL Hida, intenţia inculpatului fiind în afara oricărui dubiu în săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii.
Instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de fals în declaraţii este o infracţiune de pericol şi pentru că cel de-al doilea contract nu a produs consecinţe juridice directe părţii vătămate, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.24 C.proc.pen. şi s-a omis citarea ei în calitate de parte vătămată. Cu toate acestea, în soluţionarea pe fond a cauzei a respins în baza art.346 C.proc.pen. acţiunea civilă.
Tribunalul, ca instanţă de apel a reţinut că infracţiunea vizată de art.292 C.pen. este o infracţiune de pericol dar aceasta nu exclude existenţa unei părţi vătămate, având în vedere că dispoziţiile art.24 C.proc.pen. care stabilesc că persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal au calitatea de parte vătămată.
Instanţa de apel învederează că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic din 7 iunie 2004, partea vătămată a suferit un prejudiciu material ce constă în pierderea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3400 mp şi a sumei de bani achitată pentru acesta.
Tribunalul Sălaj reţinând că din moment ce instanţa penală a fost corect sesizată cu judecarea infracţiunii prev.de art.292 C.pen. şi stabilind vinovăţia inculpatului, ea avea obligaţia să soluţioneze şi latura civilă a cauzei, astfel că în mod
64
judicios a procedat la anularea declaraţiei false făcută de inculpat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 7 iunie 2004 de către notarul C.A..
Recursul SC O.I. SRL Hida este fondat deoarece din economia dispoziţiilor legale rezultă că acţiunea civilă capătă caracter oficial şi în alte situaţii decât cele prevăzute în art.17 C.proc.pen.
Astfel, în art.348 C.proc.pen.se arată că instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă în cazurile prevăzute de art.17 C.proc.pen., dar şi în cazurile în care acţiunea civilă are ca obiect restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, punct de vedere împărtăşit de practica judiciară constantă a instanţei supreme.
Aşa fiind, curtea va admite ca fondat în baza art.385^ pct.2 lit.d C.proc.pen. recursul declarat de SC O.I. SRL împotriva dec.pen.nr.67 din 9 mai 2007 a Tribunalului Sălaj, pe care o va casa împreună cu sentinţa penală 147 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Zalău sub aspectul laturii civile a cauzei şi rejudecând în această limită:
În baza art.348 C.proc.pen. va dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, încheiat la data de 7 iunie 2004 sub nr. 4674 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi C., ca efect al stabilirii vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev.de art.292 C.pen.
Soluţia de mai sus s-a impus datorită faptului că atât acţiunea penală cât şi cea civilă au fost exercitate concomitent în cadrul procesului penal, condiţii în care instanţa are obligaţia să se pronunţe prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.
Este evident că fiind stabilită răspunderea penală a inculpatului, trebuia antrenată şi răspunderea civilă a acestuia, care se află în raport direct de cauzalitate cu infracţiunea comisă. Restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii şi anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare, se impune pentru faptul, că atâta vreme cât conţine declaraţii neconforme cu realitatea, nu poate fi menţinut în fiinţă un asemenea act, date fiind consecinţele pe care le poate produce pe plan juridic părţilor contractante.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a SC O.I. SRL Hida, curtea reţine că aceasta nu este fondată deoarece aceasta a suferit o vătămare ca efect al activităţii infracţionale a inculpatului dar pe de altă parte, conform art.348 C.proc.pen. instanţa de judecată este obligată să rezolve din oficiu acţiunea civilă când aceasta are ca obiect desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris precum şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Ca atare, nu prezintă importanţă dacă în speţă este vorba de o infracţiune de pericol sau de rezultat, câtă vreme instanţa potrivit dispoziţiilor legale este obligată să soluţioneze din oficiu latura civilă în cazul falsificării totale sau parţiale a unor înscrisuri.
Potrivit art.62 din Codul de procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească speţa sub toate aspectele, pe bază de probe.
Ca atare, săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală şi care prezintă pericol social, trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăţie trebuind a fi certă, aşa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăţiei, doar acea persoană care a comis o infracţiune.
În consecinţă, în raport de textul menţionat, cu referire la art.17 alin.2 şi art.52 din Codul penal, precum şi art.1 din C.proc.pen., scopul procesului penal trebuie
65
realizat în aşa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.
În cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti au fost administrate probe, în raport de care instanţa a reţinut corect starea de fapt, conformă cu realitatea şi care dovedesc cert vinovăţia inculpatului.
Cum probele administrate susţin învinuirea nu se poate vorbi de o discordanţă dintre probele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce ilustrează nevinovăţia inculpatului şi care a avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea impusă de materialul probator administrat, ipoteză ce nu se constată în cauză.
Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat este cea corectă în raport de următoarele aspecte, corect valorizate de către instanţa de fond.
Latura obiectivă a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută în art.292 C.pen., presupune o declaraţie necorespunzătoare, în total sau în parte, adevărului,făcută unei unităţi din cele la care se referă art.145 C.pen., care era competentă să ia act de acea declaraţie.
Declaraţia trebuie să fie dintre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea unei consecinţe juridice.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite cu intenţie directă şi în vederea unui anumit scop (producerea unei consecinţe juridice), urmărit de făptuitor, fără însă a fi necesar ca acesta să fie efectiv realizat. Nu interesează dacă făptuitorul a urmărit acel scop pentru sine sau pentru altul. Este de reţinut astfel poziţia inculpatului care se apără că a acţionat în calitate de mandatar al socrului său.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care declaraţia mincinoasă este primită ori consemnată de organul competent.
Dacă, despre declaraţia neadevărată s-a luat act în cuprinsul unui act autentic, instanţa de judecată, pronunţând condamnarea, urmează a dispune anularea acelui act ce conţine declaraţii neconforme cu realitatea.
Pentru a conchide, fapta unei persoane de a declara şi a autentifica în faţa notarului o declaraţie sau un contract în care afirmă împrejurări nereale constituie infracţiunea de fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a avut cunoştinţă de acel antecontract încheiat de socrul său în calitate de vânzător cu SC O.I. Hida, în care el a avut calitatea de martor. Apoi, în mod judicios se reţine că la 7 iunie 2004, a vândut acest teren ce fusese anterior înstrăinat SC O.I., numiţilor C. I. şi F. cu o sumă mult mai mare decât cea anterioară, din antecontract, declarând sub sancţiunea prevederilor art.292 C.pen. că acel teren nu a mai fost vândut, donat sau ipotecat în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice printr-un antecontract sau contract autentic, deşi aşa cum am învederat avea cunoştinţă de antecontractul încheiat de socrul său cu SC O.I. Hida, intenţia sa fiind directă în comiterea infracţiunii.
Inculpatul s-a apărat cu împrejurarea că el a acţionat în calitate de mandatar, astfel că nu poate să se facă vinovat de infracţiunea imputată.
Conform dispoziţiilor legale şi a practicii judiciare în materie a instanţei supreme “nu interesează dacă făptuitorul a urmărit acel scop pentru sine sau pentru altul, respectiv producerea unei consecinţe juridice. Mai mult, potrivit legii civile, mandatarul răspunde pentru dol, el având cunoştinţă la încheierea contractului autentic din 7 iunie 2004, ca acel teren fusese anterior înstrăinat SC O.I., act la care a participat în calitate de martor.
Prin întreaga sa atitudine inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii prev.de art. 292 C.pen., fapta fiind comisă cu intenţie directă. Declaraţia falsă făcută
66
în faţa notarului a avut ca şi scop perfectarea contractului cu noii cumpărători şi încasarea preţului de 150.000.000 lei, în caz contrar, contractul nu ar fi putut fi încheiat şi perfectat.
Pentru aceste motive, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
DECIZIA PENALĂ NR. 409/R/2007
