Sumele rezultate din valorificarea bunurilor debitorului nu pot fi distribuite în totalitate către creditorul ipotecar, fără a se distribui sume şi pentru acoperirea cheltuielilor procedurii. Doar în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, iar nu şi atunci când există disponibilităţi în contul debitorului rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5212 din 11 iunie 2012
Prin sentința civilă nr. 5843 din 9.11.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de B.C.I.S.R. SA împotriva raportului 642 din 08.092011 și 644 din 09.09.2011 și a planului de distribuire parțială 643/2011.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că motivele de nelegalitate ale rapoartelor 642 din 08.09.2011, 644 din 09.09.2011 și ale planului de distribuire 643 din 08.09.2011, invocate de contestatoare se întemeiază pe încălcarea de către lichidatorul judiciar a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea 85/2006 care prevăd că “în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în table, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă ca și creanță chirografară“.
Ori în condițiile în care suma obținută din vânzarea bunului care a fost ipotecat în favoarea creditoarei contestatoare este de 239.611 lei iar suma cu care contestatoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor este de 242.400, este evident că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Contestatoarea mai invocă încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Legea insolvenței, apreciind că lichidatorul ar fi trebuit să determine care este cuantumul cheltuielilor cu valorificarea fiecărui bun în parte și doar aceste sume să le scadă din vânzarea bunului respectiv, de asemenea faptul prevederii unei sume de rezervă din cont de 6.915,93 lei reprezintă o încălcare a prevederilor art. 4 alin. (4).
Instanța a reținut faptul că lichidatorul a determinat în mod corect cheltuielile de suportat din sumele încasate în cadrul lichidării, în care a cuprins: cheltuieli de procedură în sumă de 2.670,17 lei conform decontului ; cota de 2% prevăzută de art. 4 alin. (6) lit. c) din Legea 85/2006; plata onorariului administratorului judiciar în sumă totală de 35.711 lei.
De asemenea s-a dovedit justificată și rezervarea în cont a sumei de 6.957 lei pentru cheltuieli viitoare în condițiile în care onorariul lichidatorului a fost achitat până în luna august 2011, iar acesta este îndreptățit la încasarea în continuare la plata onorariului fix de 700 lei + TVA/lună conform hotărârii adunării creditorilor din 5.01.2011.
împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea Banca Comercială Intesa San Paolo România S.A. invocând nelegalitatea sentinței raportat la împrejurarea că lichidatorul a calculat suma de distribuit către bancă determinând suma de 103.489,40 lei ca fiind suma tuturor cheltuielilor generale efectuate în procedură însă subsecvent nu a procedat la aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) și art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul trebuia să determine cuantumul cheltuielilor aferente fiecărui bun valorificat și grevat în favoarea creditorului și doar aceste sume să le scadă din prețul obținut din vânzarea bunului restul urmând a fi distribuit creditorului garantat ori lichidatorul a dedus toate cheltuielile generale de procedură și a reținut o rezervă în cont pe care instanța a considerat-o justificată având în vedere onorariul lichidatorului stabilit conform hotărârii adunării creditorilor.
Recurenta învederează că suma rezervată nu avea ca destinație doar plata onorariului ci și cheltuieli generale ori conform art. 121 pot fi deduse din prețul de vânzare doar cheltuielile din vânzarea bunului pot fi sustrase distribuirii, intervenind astfel o încălcare și a dispozițiilor art. 4 alin. (4) întrucât sumele rezervate au ca destinație recuperarea unor cheltuieli neefectuate la data distribuirii.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
B.C.I.S.R. SA prin cererea înregistrată contestă raportul nr. 642 din 8.09.2011, planul de distribuire parțială 643/8.09.2011 și raportul privind modul de distribuire a sumelor obținute cu procedura între creditorii SC E. SRL, solicitând:anularea planului de distribuire parțială 643/08.09.2011; obligarea lichidatorului judiciar la refacerea planului.
Pe fondul contestației formulate arată faptul că suma distribuită băncii a fost calculată cu încălcarea art. 41 alin. (2) din și ale art. 121 alin. (1) din același act normativ. întrucât ca urmare a evaluării dispuse de lichidatorul judiciar imobilul a fost evaluat la suma de 242.400 lei din vânzarea acestuia a rezultat suma de 297.117,64 lei, iar suma distribuită băncii este de 213.104 lei.
Judecătorul sindic a reținut că determinarea cheltuielilor ce urmează a fi reținute a fost corect realizată de lichidator raportat la prevederile art. 4 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și la onorariul stabilit în baza hotărârii adunării creditorilor.
Critica contestatoarei cu privire la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 care statuează că prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula, nu poate fi primită.
Ipoteza relevată de norma legală vizează împrejurarea în care urmarea valorificării activelor asupra poartă garanția se obține un preț superior valorii înscrise în tabelul definitiv în favoarea creditorului garantat și există o diferență înscrisă drept creanță chirografară.
Aplicarea textului invocat de către recurentă nu poate fi realizată în mod izolat respectiv fără respectarea principiilor instituite de art. 121 din Legea nr. 85/2006 text invocat de altfel și de către aceasta.
Raportul întocmit de lichidator cu privire la propunere de distribuire a sumelor obținute în cadrul lichidării relevă respectarea principiilor instituite de art. 121 din Legea nr. 85/2006 așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic.
Textul invocat vizează cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din patrimoniu debitoarei iar aplicarea art. 121 se realizează coroborat cu dispozițiile art. 123 așa cum se statuează în art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 4 alin. (4) în sensul că sumele ar trebui distribuite integral în conformitate cu prevederile art.41 urmând a se constata lipsa disponibilităților în contul debitorului este contrară unei interpretări logice a textului.
Legiuitorul a stabilit că în lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare ori în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste exigențe întrucât există disponibilități în contul debitorului rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei.
Considerentele evidențiate au relevat că interpretarea dispozițiilor legale realizată de către prima instanță a fost una corectă astfel că nu este prezent niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 și nici motivul de recurs invocat de recurentă prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. astfel că în baza art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul formulat.
