Neclarificarea tuturor aspectelor legate de starea de fapt şi neanalizarea în mod concret a actelor contabile raportat la faptele pentru care se solicită angajarea răspunderii pentru a putea ajunge la concluzia că evidenţa contabilă nu a fost condusă în conformitate cu legea, neverificarea evidenţei faptice a activelor trecute scriptic în Raport şi neanalizarea raportului de cauzalitate cu luarea în considerare a datei dobândirii calităţii de administrator a persoanei vizate echivalează cu o necercetarea a fondului cauzei.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1228 din 24 aprilie 2012
Prin Sentința nr. 1316/28.09.2011 a Tribunalului Specializat Mureș, s-a respins cererea de angajare a răspunderii personale formulată de lichidatorul Judiciar IPURL, în contradictoriu cu pârâtul L.M.A.
în considerentele hotărârii atacate, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de lichidator, la data de 14.04.2011, s-a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului L.M.A., pentru suma de 1.075.538,88 lei reprezentând pasivul debitoarei SC C.I.C. SRL.
Lichidatorul a concluzionat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 138 alin. (1) lit. a), d) din Legea nr. 85/2006, ca urmare a faptului că pârâtul a folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu sau cel al unei alte persoane, ținând o fictivă și făcând să dispară unele documente contabile sau neținând contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâtul a dobândit calitatea de asociat, respectiv administrator al societății debitoare la data de 27.01.2010, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire încheiat cu fostul administrator al societății, numitul S.I.
Societatea nu a mai desfășurat activitate de la acea dată, din procesul-verbal menționat mai sus rezultând că debitoarea avea datorii foarte mari, respectiv 30.408 lei la ANAF, 252.613 lei la furnizori, având în derulare și mai multe contracte de leasing și bancare, pentru care nu s-au achitat sumele datorate.
Judecătorul sindic a reținut faptul că, practic, la data încheierii contractului de cesiune, debitoarea nu mai desfășura activitate, având datorii foarte mari, ceea ce a putut duce la concluzia că se afla în stare de insolvență.
Lichidatorul nu a produs dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale ale pârâtului în cauză și nici probe concrete ale unor fapte ilicite, săvârșite de acesta de natură a-i antrena răspunderea personală.
în speță nu au rezultat probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului L.M.A., lichidatorul nu a adus probe concrete ale faptei ilicite, și nu s-a făcut nici o probă în sensul vinovăției acestuia.
împotriva acestei Sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, lichidatorul judiciar S.P.J. IPURL, criticând hotărârea atacată ca nelegală, pentru următoarele considerente:
Pârâtul L.M.A. a săvârșit faptele reținute în cererea introductivă, respectiv cele prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.
Astfel, acesta nu a predat documentele contabile, și, de asemenea, nu a ținut o conformă cu legea, iar în ceea ce privește bunurile societății, acestea nu au fost predate administratorului judiciar, nefiind prezentate nici documente justificative referitoare la modul în care acestea au fost folosite, ceea ce conduce la concluzia că au fost utilizate în interesul personal al administratorului statutar.
în acest sens, s-a făcut referire la contractul de leasing financiar, ale cărui bunuri au fost înstrăinate, ceea ce denotă conduita culpabilă a administratorului, care, prin comportamentul său, a condus la ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin note de ședință, intimatul L.M.A. a solicitat respingerea recursului, făcând o amplă prezentare a stării de fapt, și, de asemenea, a arătat că a făcut demersurile necesare pentru identificarea autovehiculelor, și a depus diligențe pentru recuperarea creanțelor societății.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
Referitor la starea de fapt reținută de judecătorul sindic, este de observa că, referitor la actele contabile, în măsura în care acestea se află la sediul societății, acestea trebuiau preluate de lichidatorul judiciar, or, judecătorul sindic nu a depus diligențele necesare clarificării acestor aspecte, respectiv, dacă aceste acte contabile, ca urmare a verificării lor, ar fi fost de natură să conducă la concluzia că evidența contabilă a societății nu a fost ținută conform cu legea.
De asemenea, în cauză nu au fost făcute demersurile necesare pentru clarificarea situației bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing, acest lucru impunându-se, cu atât mai mult cu cât, referitor la aceste bunuri, administratorul pârât a arătat că au existat acte de urmărire penală.
Pe de altă parte, referitor la pretinsele active despre care se susține că ar fi existat în patrimoniul societății falite, și care au fost cuprinse în Raportul de pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, se impunea clarificarea situației acestora, respectiv, dacă au existat în realitate, sau doar au fost trecute scriptic în Raport.
Așadar, Curtea a apreciat că analiza temeiurilor juridice, pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului, se impunea a fi făcută prin prisma aspectelor de mai sus, aceasta întrucât, în considerentele hotărârii atacate au fost expuse unele afirmații, cu caracter general, teoretic, care însă, nu reprezintă o cercetare în fond a pricinii.
Astfel, se impunea ca judecătorul sindic să cerceteze împrejurarea că starea de insolvență a societății se datora strict pârâtului, respectiv, verificarea situației stării de insolvență a societății, prin raportare la data dobândirii calității de administrator de către pârâtul L.M.A.
Și nu în ultimul rând, este de observat că, referitor la lit. d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu a intrat în cercetarea fondului, nefiind prezentate argumente care să conducă, în mod firesc, la concluzia inexistenței acestei fapte în sarcina pârâtului.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că judecătorul sindic nu a intrat în cercetarea fondului, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, soluția care se impune în această cauză fiind, așadar, admiterea recursului, potrivit art. 312 alin. (1) teza I C.proc.civ., și casarea hotărârii atacate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Specializat Mureș, potrivit art. 312 alin. (2), (3) teza a III-a C.proc.civ., cu ocazia rejudecării cauzei judecătorul sindic trebuind să cerceteze ambele temeiuri juridice ale cererii introductive, și, de asemenea, să administreze probatoriul necesar stabilirii unei stări de fapt corespunzătoare adevărului.
