Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Câtă vreme recurenta nu a uzat de mijlocul prevăzut de lege, în sensul că nu a contestat măsura lichidatorului judiciar de a nu o trece pe tabel cu suma declarată, ea nu are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, astfel că nu poate nici să formuleze contestaţie împotriva planului de distribuire.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1935 din 12 noiembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1289 din 30 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 744/108/2009* judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestația formulată de creditoarea D.S.V.S.A. Arad împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar în data de 27.03.2012.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs instituția creditoare, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii contestației sale și să se dispună înregistrarea creanței pe care a declarat-o, ca fiind o creanță garantată.
Prin decizia civilă nr. 1935 din 12 noiembrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de creditoarea D.S.V.S.A. Arad împotriva sentinței civile nr. 1289 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 744/108/2009* în contradictoriu cu debitoarea intimată SC L SRL Arad, reprezentantă prin lichidatorul judiciar E S.P.R.L. Arad.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în fapt, prin planul de distribuire depus la dosar, alături de raportul privind încasările și plățile efectuate în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei SC L SRL Arad, lichidatorul judiciar E S.P.R.L. Arad a propus repartizarea, doar către creditoarea garantată Banca R S.A., a sumei de 9.682,62 lei, ca urmare a încasării unei creanțe a societății debitoare, garantate către această bancă, ceilalți creditori neparticipând la vreo distribuire de sume conform Legii nr. 85/2006, modificată.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Arad în data de 18 aprilie 2012 (depusă la poștă în 13 aprilie 2012) creditoarea D.S.V.S.A. Arad a solicitat modificarea planului de distribuire, în sensul înregistrării creanței sale în cuantum de 2.949,30 lei ca fiind o creanță garantată.
în mod judicios prima instanță i-a respins contestația cu motivarea că, din moment ce instituția creditoarea nu a contestat tabelul preliminar al creanțelor întocmit la lichidatorul judiciar, tabel în care ea a fost trecută cu suma de 2.949,30 lei, însă cu mențiunea „creanță tardivă”, aceasta nu a dobândit calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura de colectivă, situație în care D.S.V.S.A. Arad nu are calitatea de a contesta planul de distribuire.
într-adevăr, art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, prevede că creditorul îndreptățit să participe la procedura insolvenței este acel creditor care a formulat și căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelele de creanțe contra debitorului întocmite în procedură și care are dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului.
Așadar, este evident faptul că, din moment ce declarația de creanță depusă de instituția contestatoare pentru suma de 2.949,30 lei, provenită în urma efectuării de către personalul său a asistenței, inspecției și controlului sanitar-veterinar în unitatea debitoarei, în baza Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 64/2007, cu completările și modificările ulterioare, care constituie venituri publice, nu a fost acceptată de lichidatorul judiciar, fiind trecută pe tabelul de creanțe cu mențiunea „creanță tardivă”, iar creditoarea nu a formulat, în condițiile art. 73 din lege, contestație împotriva măsurii practicianului, față de această parte devin incidente dispozițiile art. 76 din același act normativ. Acest text statuează următoarele: cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.
în alte cuvinte, câtă vreme recurenta nu a uzat de mijlocul prevăzut de lege, în sensul că nu a contestat măsura lichidatorului judiciar de a o trece pe tabel cu suma declarată, însă cu mențiunea „creanță depusă după termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță”, ea nu mai are calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, astfel că nu mai poate nici să formuleze contestație împotriva planului de distribuire, cu atât mai mult cu cât este inadmisibil ca pe calea contestației la plan să se solicite înscrierea unei creanțe la masa credală.
Nici art. 75 din Legea insolvenței nu poate fi invocat cu succes în sprijinul admiterii recursului pendinte. într-adevăr, potrivit acestui text, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2) (contestațiile la tabelul preliminar trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvență) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Judecarea contestației se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului, a creditorului care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor și a oricărei alte părți interesate, după caz, până la judecarea irevocabilă a contestației instanța putând declara creanța sau dreptul de preferință contestat ca admis numai provizoriu.
Calea de atac împotriva înregistrărilor efectuate de către practicianul în insolvență în tabelul de creanțe este contestația, care se înregistrează în termenul prevăzut de lege, la tribunal. Obiectul contestației poate privi legitimitatea creanței, valoarea exactă sau prioritatea creanței. Calitate procesuală activă revine, conform dispozițiilor legale, debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate.
Obiectul contestației creditorilor vizează fie faptul neînscrierii creanței în tabelul de creanțe, fie înscrierea creanței într-o altă formă decât cea solicitată de creditor prin cererea de admitere, în privința cuantumului datoriei și a întinderii penalităților, a rangului de preferință, a calificării creanței etc. Contestația creditorului poate privi fie situația propriei sale creanțe, fie situația creanței unui alt creditor înscris în tabelul preliminar de creanțe. Interesul unui creditor în formularea unei astfel de contestații este reprezentat de considerarea creanței unui alt creditor ca existând într-un cuantum mai mic decât cel înscris de practicianul în insolvență în tabelul preliminar, sau ca neexistând, un argument în sprijinul acestei teze fiind dat de alin. (1) al art. 73, în care legiuitorul folosește sintagma „creanțele și drepturile de preferință trecute (…) în tabelul preliminar de creanțe”, concluzia dată de text fiind în sensul că orice creanță sau drept de preferință poate fi contestat de către oricine justifică un interes.
Potrivit art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal și va avea grijă să fie afișat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația – garantată sau negarantată – a fiecărei creanțe. După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura simplificată.
Cuprinsul tabelului definitiv de creanțe este reprezentat, așadar, de creanțele înscrise în tabelul preliminar de creanțe și necontestate de persoanele îndreptățite și din creanțele admise de judecătorul-sindic în urma soluționării contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe. Acest tabel are caracter definitiv cu privire la creanțele născute anterior deschiderii procedurii și el nu poate fi modificat decât în mod excepțional, în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Situațiile cu caracter de excepție care pot determina modificări în tabelul definitiv de creanțe se situează din punct de vedere temporal între momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor împotriva tabelului preliminar al creanțelor (care este, în principiu, dat de a cincea zi de la data publicării tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvență) și până la momentul ultim, cel al închiderii procedurii de executare colectivă față de debitorul insolvent. între cele două momente, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe numai în anumite cazuri, prevăzute de art. 75 alin. (1). Legitimitatea reglementării acestor cazuri excepționale rezidă în situațiile de excepție în care o anumită creanță sau drept de preferință însoțitor al acesteia au fost admise și, respectiv, menținute în tabelul definitiv de creanțe în temeiul unor cauze care atrag fie nulitatea absolută sau relativă a acestora, fie determină o reconsiderare a respectivelor drepturi, urmare a descoperirii unor înscrisuri cu caracter hotărâtor, dar necunoscute nimănui până în acel moment: a) în cazul descoperirii existenței unui fals; b) în cazul descoperirii existenței unui dol; c) în cazul descoperirii existenței unei erori esențiale; d) în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Rezultă, deci, că această contestație poate fi formulată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, interpretarea urmând să fie restrictivă. Tot caracter restrictiv impune legea și în ceea ce privește calitatea procesuală activă a celui îndreptățit, în temeiul acestor cauze, să formuleze contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe. în acest sens, prin sintagma „orice parte interesată” legiuitorul a înțeles să limiteze numărul celor care pot face o astfel de contestație, în sensul că prezența/descoperirea unor asemenea cauze prejudiciază esențial și grav persoana respectivă prin admiterea creanței sau a dreptului de preferință în tabelul definitiv de creanțe. Constatarea existenței acțiunii acestor cauze are drept consecință rectificarea tabelului definitiv de creanțe prin înlăturarea creanței sau a dreptului de preferință înscrise anterior în tabelul preliminar sau în tabelul definitiv de creanțe. Esențial este că între toate aceste cauze și admiterea unei creanțe sau a dreptului de preferință în tabelul de creanțe, contestatorul trebuie să stabilească legătura cauzală, în sensul că trebuie să dovedească faptul negativ al neînscrierii în tabel în situația cunoașterii respectivelor cauze; cu alte cuvinte, că în prezența acestor cauze, practicianul în insolvență sau judecătorul-sindic, în urma soluționării contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe, nu ar fi admis creanța sau dreptul de preferință la masa credală.
Or, în prezenta cauză recurenta contestă un plan de distribuire pe motiv că în mod greșit nu a fost trecută pe tabelul preliminar, iar mai apoi pe cel definitiv, cu suma declarată – 2.949,30 lei ca și creanță garantată, ceea ce, însă, nu poate fi acceptat pentru motivele mai sus arătate.
