Remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi art. 98 alin. (3) din vor fi achitate în cursul reorganizării, în momentul prevăzut de lege, dacă părţile interesate nu consideră altfel.
Secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 648 din 10 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila în dosarul 3396/113/2009, fostul administrator judiciar al debitoarei SC AG SA B, SQ SPRL Filiala B, a solicitat anularea plății în valoare de 90750 lei achitată prin OP nr. 2/28.07.2011 către CII BM și obligarea actualului administrator judiciar, CII BM la plata sumei de 22000 lei fără TVA reprezentând c/val remunerație pentru perioada 01.12.2009-01.10.2011 – f.85 vol. II urmă.
în motivare a arătat că prin Sentința nr. 690/27.11.2009 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 3396/113/2009, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC AG SA B și a fost desemnat administrator judiciar SQ SPRL Filiala B.
Prin Decizia comercială nr. 742/02.12.2010 a Curții de Apel Galați s-a dispus confirmarea ca administrator judiciar a C.I.I. BM în baza Hotărârii adunării creditorilor din data de 12.02.2010.
A susținut fostul administrator judiciar că onorariul actualului administrator judiciar nu a fost prevăzut în planul de reorganizare și că nu există o hotărâre judecătorească prin care să-i fie stabilite atribuțiile și remunerația.
Actualul administrator judiciar C.I.I. BM a susținut că cererea nu este întemeiată în drept deoarece dispozițiilor art. 11 și 19 nu au legătură cu cererea formulată.
A mai susținut că fostul administrator judiciar nu are calitate procesuală activă deoarece nu a depus la dosar factura pentru onorariu aferentă perioadei în care a exercitat atribuțiile de administrator judiciar. De asemenea, a arătat că cererea reprezintă de fapt o contestație la plățile efectuate în perioada 27.07.2011-29.07.2011 și care trebuia depusă în termen de 3 zile de la depunerea raportului de activitate.
Pe fondul cauzei a arătat că plata cuvenită administratorului judiciar este de 3000 lei fără TVA care se va plăti pe baza facturii odată cu datoriile curente ale debitoarei.
Tribunalul Brăila, prin sent. nr. 349/25.04.2012, a respins excepțiile invocate de administratorul judiciar C.I.I. BM.
A respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Față de excepțiile invocate de actualul administrator judiciar instanța le-a respins, pentru următoarele considerente:
Instanța nu este ținută de temeiul de drept menționat în cerere trebuind să se raporteze la situația de fapt expusă în aceasta. S-a mai constatat că fostul administrator judiciar are calitate procesual activă în ceea ce privește remunerația aferentă perioadei în care și-a exercitat atribuțiile și că acesta a precizat expres că cererea sa nu este o contestație la raportul de activitate al administratorului judiciar.
Pe fondul cauzei s-a constatat că onorariul administratorului judiciar aferent anului 2011 a fost prevăzut în anexa B a planului de reorganizare – F.123 vol. II urmă.
De asemenea, s-a reținut că fostul administrator judiciar si-a exercitat atribuțiile pe o perioadă de 12 luni (27.11.2009-2.12.2010) astfel că i se cuvine o remunerație în cuantum de 12.000 lei din averea debitoarei ce urmează a se achita după depunerea facturii referitoare la onorariu.
Față de aceste considerente cererea a fost respinsă ca nefondată.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petenta SQ S.P.R.L.- Filiala B, înreg. la data de 21.06.2012, sub nr. 1221/113/2008/a17 supliment R 19, pe rolul Curții de Apel Galați – secția a II-a civilă, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Hotărârea atacată este contradictorie și lipsită de temei legal.
Astfel, onorariul administratorului judiciar se stabilește prin încheiere de ședință în condițiile art. 11 din Legea 85/2006 și nu în programul de plăți din planul de reorganizare.
A mai susținut recurenta că articolul 95 din Legea 85/2006 prevede în mod expres ce trebuie să cuprindă planul de reorganizare, iar încasarea de sume de bani, în baza acestuia, este nelegală. Chiar dacă s-ar admite încasarea unor sume în baza planului, suma de 90.000 de lei nu este menționată în programul de plăți.
Hotărârea este contradictorie, întrucât judecătorul sindic arată că recurentei i se cuvine suma de 12.000 lei, actualul administrator judiciar este de acord să achite suma, însă cererea nu este admisă măcar în parte.
Judecătorul sindic nu a motivat în nici un fel faptul că administratorul judiciar nu a respectat ordinea de prioritate a creanțelor, onorariul recurentei fiind datorat pentru o perioadă anterioară (începând cu anul 2009), în vreme ce onorariul administratorului actual este aferent anului 2011 (pentru 4 luni).
în fine, recurenta a susținut că nu solicită plata onorariului din averea debitoarei, ci din suma încasată nelegal de C.I.I. BM.
în drept, a invocat dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
în dovedirea recursului, a depus înscrisuri: copia sentinței nr. 690/27.11.2009 a Tribunalului Brăila, copia raportului de activitate din 29.08.2011, decizia Curții de Apel Galați nr. 742/2.12.2010, procesul verbal al adunării creditorilor din 30.11.2010, copia programului de plăți inclus în planul de reorganizare, copia procesului verbal al adunării creditorilor din 31.05.2011, adrese emise de Baroul B și copii de pe încheierile de ședință din 4.11.2011 și 20.10.2011 ale îCCJ.
Prin întâmpinare, intimata C.I.I. BM a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, următoarele:
Reclamanta recurentă nu are calitate procesuală activă în ce privește capătul de cerere privind anularea plății de 90.750 lei, reprezentând remunerația administratorului judiciar, întrucât pot formula astfel de contestații doar persoanele prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pe fond, a susținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât prin decizia nr. 742/2.12.2010 a Curții de Apel Galați, s-a admis cererea de confirmare a administratorului judiciar desemnat prin hotărârea adunării creditorilor din 12.02.2010, în ședința din 31.05.2011 s-a stabilit onorariul acestuia.
în ce privește suma de 12.000 lei, aceasta va fi achitată din averea debitoarei, după ce reclamanta recurentă va depune factura.
în combaterea recursului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: extras din decizia nr. 742/2.12.2010 a Curții de Apel Galați, planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, proces verbal al adunării creditorilor din 31.05.2011, decizia nr. 114/R/8.02.2012 a Curții de Apel Galați.
Recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 102 alin. (1) și (4) din Legea nr. 85/2006, când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului fiind reorganizată în mod corespunzător, remunerațiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și al art. 98 alin. (3) și alte cheltuieli administrative, vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepția cazurilor în care părțile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul va trebui să precizeze în programul de plăți cum va fi asigurată această plată. Conform art. 102 alin.5, plata va putea fi făcută trimestrial, pe bază de acte legale.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, remunerația administratorului judiciar, C.I.I. BM, a fost stabilită în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, de participantul la procedură îndreptățit a adopta o atare decizie, respectiv adunarea creditorilor. Astfel, în ședința adunării creditorilor din 12.02.2010, creditorii ce reprezentau mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor au decis desemnarea administratorului judiciar BM, neconfirmând administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de deschidere a procedurii (SQ S.P.R.L Filiala B).
Prin decizia nr. 742 din 2.12.2010 a Curții de Apel Galați, s-a modificat în parte sentința nr. 339/30.03.2010 a Tribunalului Brăila, în sensul că s-a admis cererea creditorilor de numire a administratorului judiciar desemnat prin hotărârea adunării creditorilor.
Același participant la procedură, îndreptățit de lege să ia o atare decizie, respectiv adunarea creditorilor, prin votul creditorilor reprezentând 78,21% din valoarea creanțelor, a stabilit, prin hotărârea din 31.05.2011 (pct. 5 pe ordinea de zi), că onorariul administratorului judiciar să fie, conform planului de reorganizare confirmat, de 15% din sumele obținute din valorificarea (lichidarea pe bază de plan) a activelor, și de 1500 lei pe lună,în caz de faliment (fila 53 dosar recurs).
Plata remunerației administratorului-judiciar este stabilită și în programul de plăți (parte integrantă a planului de reorganizare), în condițiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, respectiv în Anexa B (fila 69 dosar recurs).
Prin urmare, plata unor cheltuieli administrative respectiv a remunerației administratorului judiciar, în cursul reorganizării, s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente (art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 19 alin. (2) și (4) din același act normativ).
De altfel, instanța de recurs consideră că fostul administrator judiciar provizoriu nu justifică calitatea de persoană interesată, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006,pentru a contesta actele și măsurile luate de administratorul judiciar în funcție, cum este plata cheltuielilor administrative în cursul reorganizării. însă, atâta vreme cât instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a fostului administrator judiciar provizoriu, a repune în discuție această problemă reprezintă o înrăutățire a situației recurentei în propria cale de atac, contrar prevederilor art. 315 alin. (4) raportată la art. 296 C.proc.civ.
Cât privește pretinsa contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că nu s-a admis capătul de cerere privind plata remunerației administratorului judiciar provizoriu, măcar în limita sumei recunoscute ca fiind datorate de judecătorul sindic (12.000 lei), instanța constată că nici această critică nu este fondată.
în primul rând, așa cum rezultă în mod explicit din petitul cererii de chemare în judecată și din criticile formulate prin cererea de recurs, reclamanta nu a solicitat plata remunerației din averea debitoarei, în condițiile prevăzute de lege (art. 4 alin. (1) -(3) din Legea nr. 85/2006 și art. 102 alin. (4) și (5) din același act normativ) ci plata remunerației administratorului provizoriu de către administratorul judiciar definitiv, contrar prevederilor legale sus-arătate și inexistentei nici unui raport juridic între aceștia.
Or, judecătorul sindic a arătat că reclamantul este îndreptățit la plata remunerației, pentru perioada ce s-a scurs între numire prin sentința de deschidere a procedurii și data încetării atribuțiilor, în condițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, însă din averea debitoarei.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, conform art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, plata cheltuielilor administrative nu se poate face decât pe bază de acte legale. Or, reclamantul a solicitat plata remunerației, fără a depune însă factură fiscală în acest sens.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) raporta la art. 3041 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.
