ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 246
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, bloc 7,.39, județul D, împotriva sentinței civile nr.1611 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, cu sediul în municipiul B, nr.38, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2668/120/18.06.2009, reclamatul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Rutieră Română B, solicitând anularea deciziei nr.504 din 26.05.2009 emisă de pârâtă și reîncadrarea în funcția deținută la data desfacerii contractului de muncă, cu plata drepturilor ce i se cuveneau începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data când i s-a desfăcut contractul de muncă îndeplinea funcția de inspector de specialitate gradul I, iar la data de 20.03.2009 Sindicatul Liber a primit o adresă din partea pârâtei din care a rezultat că în urma aprobării unei noi structuri organizatorice se vor reduce 29 de posturi din organigramă, pârâta fiind obligată să recurgă la negocieri colective.
A mai arătat că la 24.03.2009 i s-a adus la cunoștință că urmează a se desființa din cele 14 posturi existente la nivelul județului D un post, cu solicitarea ca reclamantul să analizeze și să propună postul ce va fi desființat, dar neindicându-se niciun criteriu reclamantul nu a indicat niciun post, iar la data de 13.04.2009 i s-a trimis o notificare prin care i se acorda un preaviz de 20 de zile, urmând a i se desface contractul de muncă.
S-a susținut de către reclamant că, la data de 14.04.2009, pârâta a anunțat organizarea unui concurs pentru un post vacant de inspector specialitate la agenția pârâtei din
Prin urmare, desfacerea contractului de muncă a fost abuzivă, întrucât nu s-au menționat criteriile care au dus la încetarea contractului de muncă și că nu s-a încercat să i se ofere un alt post, măsura luată nu are o cauză reală și serioasă, întrucât la o zi de la primirea preavizului s-au făcut anunțuri privind angajări în aceeași funcție ca cea deținută de reclamant.
A atașat copii de pe decizia contestată și actele invocate.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.65, 67, 74, 75 Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că decizia de încetare a contractului de muncă a fost legală, că dintr-un număr de 682 de posturi au rămas 653 în urma punerii în aplicare a ordinului 106/06.02.2009, că s-a convenit cu sindicatul ca reducerea locurilor de muncă să se realizeze în mod prioritar asupra ultimelor posturi ocupate în cadrul compartimentelor supuse restructurării, precizând că ultimul angajat al Agenției Daf ost reclamantul.
În legătură cu postul scos la concurs, a arătat că a fost scos ca urmare a decesului inspectorului de specialitate și că s-a făcut public prin afișare organizarea concursului din data de 30.03.2009, iar concedierea a fost individuală și nu colectivă.
A atașat întâmpinării organigrama, fișa postului, notificare, anunț organizare concurs.
Prin sentința nr.1611 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația formulată de reclamantul ca neîntemeiată, reținând că prin decizia nr.504/ 26.05.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 26.05.2009, în baza prevederilor art.65 și art.67 din Codul muncii, avându-se în vedere reorganizarea autorității rutiere române conform Ordinului Ministrului Transporturilor și nr.106/06.02.2009.
Analizând decizia prin prisma normelor legale incidente, instanța de fond a apreciat că această decizie a fost legală și temeinică, motivele invocate de reclamant fiind înlăturate, deoarece, conform ordinului nr.106 din 06.02.2009, s-a aprobat structura organizatorică a Autorității Rutiere Române cu un număr mai mic cu 29 de posturi, urmând ca pârâta să se conformeze acestui ordin, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că ordinul ar fi suferit vreo modificare.
În baza acestui ordin s-a purces la diminuarea organigramei pârâtei cu un număr de 29 de posturi, din care un post revenea agenției D, conform notificării de la fila 14.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul a fost notificat cu adresa nr.10429 din 13.04.2009, că i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, iar la art.5 au fost trecute motivele de fapt ale concedierii, ținându-se cont printre altele că în proiectul de buget al pârâtei s-a prevăzut o scădere a veniturilor ca urmare a reducerii prognozate a numărului de operatori de transport sau de restrângere a activității acestora, disponibilizarea făcându-se în baza prevederilor art.65 și 67 din Codul muncii, a fost informat reclamantul că va beneficia de compensații bănești, întrucât nu i se poate oferi un alt post de muncă.
Față de cele arătate, s-a constatat că a fost vorba despre o concediere individuală și nu de o concediere colectivă, respectându-se în acest sens prevederile Codului muncii, și că în cuprinsul deciziei de concediere au fost trecute motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, având în vedere și notificarea primită de reclamant, cu acordarea preavizului.
Referitor la faptul că s-a organizat un concurs la o filială a pârâtei din G, instanța de fond a reținut că acest post a fost scos la concurs datorită unei situații imprevizibile, că unitatea nu avea niciun temei să acorde acest post reclamantului, iar postul a fost scos la concurs în data de 30.03.2009, notificarea sa privind acordarea preavizului de 20 de zile fiind în data de 13.04.2009.
În ceea ce privește criteriul de selecție a persoanelor ce vor fi concediate, prima instanță a luat act că, prin procesul verbal din 10.04.2009 încheiat între pârâtă și reprezentanții Sindicatului Liber ARR, s-a convenit asupra reducerii în mod prioritar a ultimelor posturi ocupate în cadrul compartimentelor supuse restructurării, iar la Agenția D ultimul angajat a fost chiar contestatorul, trecerea sa din postul de șef agenție în postul de inspector de specialitate fiind efectuată la cererea reclamantului.
Prin urmare, tribunalul a respins contestația formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că prima instanță a reținut în mod greșit că decizia de concediere s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, având în vedere că nu s-au respectat dispozițiile CCM la nivel de unitate și nici nu i s-a propus un alt loc de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că Ordinul Ministrului Transporturilor și nr.106/06.02.2009 stabilește că organigrama Autorității Rutiere Române se reduce cu 29 de posturi, având în vedere prevederile OUG nr.223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare și pe cele ale OUG nr.229/2008 privin d măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice.
În procesul verbal nr.10374/10.04.2009 încheiat între reprezentanții Autorității Rutiere Române și reprezentanții Sindicatului Liber ARR s-a stabilit, ca și criteriu pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Ordinului nr.106/06.02.2009, reducerea cu prioritate a ultimelor posturi ocupate în cadrul compartimentelor vizate pentru restructurare.
În cadrul agenției D ultimul angajat la compartimentul supus restructurării a fost chiar contestatorul, trecerea din postul de șef agenție în cel de inspector de specialitate fiind efectuată la cererea sa.
Întrucât în cauza de față concedierea a fost una individuală și nu colectivă, au fost respectate prevederile art.65 și art.67 din Codul muncii, astfel că în cuprinsul deciziei de concediere au fost trecute motivele care au determinat concedierea și durata preavizului.
Este avedărat că s-a organizat un concurs la o filială a pârâtei din G, însă acest post a fost scos la concurs în data de 30.03.2009 datorită unei situații imprevizibile, pârâta neavând vreun temei să acorde acest post reclamantului, notificarea sa privind acordarea preavizului de 20 de zile fiind făcută în data de 13.04.2009.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată de reclamant.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, bloc 7,.39, județul D, împotriva sentinței civile nr.1611 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, cu sediul în municipiul B, nr.38, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.LC/BA
4 ex./22.02.2010
f- Trib.
