C. pen., art. 215 alin. (1) şi (4) Legea nr. 59/1934, art. 84 pct. 2
Fapta inculpatului de a emite file cec înainte de a fi declarat în interdicţie bancară nu reprezintă infracţiunea de înşelăciune prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), ci pe cea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Decizia penală nr. 177/R din 17 martie 2005 – M. D.
Prin sentinţa penală nr. 949 din 16 aprilie 2004, Judecătoria Braşov a achitat inculpata T.I., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi
(4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), şi de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
A obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 519.549.000 lei despăgubiri către partea civilă.
în considerentele hotărârii s-a reţinut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru aceste infracţiuni, reţinându-se în fapt că a emis două file cec fără acoperire în cont cu prilejul derulării unui contract de achiziţionare de hârtie de ambalaj de la partea civilă. De asemenea, a emis filele cec fără a completa menţiunile obligatorii prevăzute de lege.
Instanţa a reţinut că, la 24.04.2001, inculpata a devenit asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale. în cursul lunii iunie 2001, un bărbat, care s-a prezentat sub numele de „N.” şi care nu a putut fi identificat pe parcursul procesului penal, s-a prezentat la partea vătămată în calitate de reprezentant al societăţii inculpatei. L-a contactat telefonic pe V.S., reprezentantul părţii civile, şi a comandat hârtie de ambalaj. Apoi, în 26.06.2001, numitul „N.” a închiriat un autocamion, care s-a deplasat la partea civilă şi a ridicat marfa în valoare de 199.105.400 lei, primind de la acesta o filă cec semnată şi ştampilată şi documentele de identificare ale societăţii.
în 29.06.2002, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi modalitate, numitul „N.” a închiriat un camion şi a înmânat şoferilor o filă cec semnată şi ştampilată; aceştia au ridicat marfa în valoare de 136.070.500 lei, lăsând reprezentanţilor părţii civile fila cec.
Cele două file cec au fost introduse de beneficiari la plată, însă banca a refuzat plata din lipsa disponibilului în cont.
Inculpata, audiată în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei, a arătat în mod constant că nu a avut cunoştinţă despre ridicarea mărfurilor de la partea civilă, că în activitatea comercială a fost ajutată de martorii T.Gh. şi M.S., pe cel dintâi prezentându-1 sub numele de „N.”. A recunoscut emiterea celor două file cec în alb, însă a arătat că nu a derulat relaţii comerciale cu partea civilă. Martorii audiaţi în cauză au precizat că nu cunosc inculpata şi că numitul „N.” este persoana cu care au negociat în cauză sau de la care au primit filele cec.
împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând condamnarea inculpatei pentru infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.
Prin decizia penală nr. 740 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Braşov a admis acest apel cu privire la greşita soluţionare a laturii penale. A condamnat inculpata la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi
(4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), precum şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
Cele două pedepse s-au contopit în cea mai grea dintre ele, respectiv de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei. A solicitat majorarea pedepselor, aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. şi comunicarea hotărârii la Registrul Comerţului.
în cauză a declarat recurs şi inculpata, care a solicitat menţinerea sentinţei penale ca legală şi temeinică.
Examinând recursurile declarate, motivele invocate, probele administrate în cauză, s-au constatat fondate recursurile.
Starea de fapt reţinută de judecătorie în urma coroborării probelor este cea care rezultă în mod obiectiv din acestea.
Tribunalul a presupus că inculpata ar fi trebuit să cunoască despre derularea activităţii comerciale a societăţii sale şi că avea obligaţia să o verifice. A arătat că o eventuală delegare în fapt a atribuţiilor ce îi reveneau nu este de natură a o exonera de răspundere penală. A mai reţinut că cele două file cec au fost emise la o dată ulterioară datei de 2 iulie 2001 la care societatea a intrat în interdicţie bancară de a emite cecuri.
Instanţa de recurs a constatat că la pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei nu se poate opera cu prezumţii, ci cu certitudini. Probele administrate au dovedit că inculpata este cea care a semnat şi ştampilat cele două file cec. Nu s-a stabilit cu certitudine că aceasta a avut intenţia, astfel cum rezultă din acţiunile sale, de a înşela partea civilă. S-a observat că reprezentanţii părţii civile şi şoferii autocamioanelor au discutat numai cu numitul „N.”, care s-a prezentat astfel în faţa lor şi care le-a predat filele cec. Inculpata a arătat că a fost convinsă de martorul M. că martorul T. se numeşte ,,N.” şi că acesta urmează să o ajute în activitatea comercială. S-a mai observat că numitul M. avea acces liber la actele societăţii şi carnetul cu file cec şi că inculpata i-a cerut să îi comunice despre activitatea comercială efectuată în numele societăţii. Cei doi martori nu au putut fi aduşi în faţa organelor judiciare pentru audiere, iar parchetul a dispus disjungerea cercetărilor penale faţă de cei doi şi pentru identificarea numitului „N.”, fără a exista vreo soluţie până în prezent.
S-a discutat despre o eventuală delegare de către inculpată a atribuţiilor către numitul „N.” şi că aceasta nu o exonerează de răspundere. Pentru a reţine existenţa unei eventuale delegări, este necesară dovedirea ei. Or, în speţă, inculpata neagă o astfel de convenţie între ea şi „N.”, iar altă probă care să susţină contrariul nu există între cele administrate.
S-a imputat inculpatei că a emis cele două file cec după ce s-a aflat în interdicţie bancară de a emite cec-uri. S-a observat că aceasta a emis aceste instrumente de plată la 16.06.2001, respectiv 29.06.2001, date certe la care s-a încheiat convenţia între cele două societăţi. Or, din înscrisurile existente rezultă că societatea a fost declarată în interdicţie bancară la 2 iulie 2001.
Ca urmare, ambele apeluri au fost admise, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. A fost achitată inculpata pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, întrucât, din probele administrate, nu rezultă că a săvârşit ea faptele.
în ce priveşte infracţiunea la Legea cec-ului, s-a constatat că parchetul a propus ca încadrare juridică pe cea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Instanţa a observat că, raportat la speţa de faţă, în prezent nu se poate imputa unei persoane că a emis un cec în alb, întrucât acest lucru este permis de Normele Cadru nr. 7/8.03.1994 ale BNR. Este cert că inculpata a semnat şi ştampilat cele două file cec fără a completa celelalte menţiuni ale instrumentului de plată.
Este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei din infracţiunea mai sus arătată în cea prevăzută de art. 84 pct. 2 din aceiaşi lege, în formă continuată, întrucât a emis două file cec fără a avea la tras disponibil suficient pentru achitarea mărfurilor. Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune şi de dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), s-a constatat că nu se poate reţine în cauză starea de recidivă postexecutorie.
