ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta – -, cu sediul în, str. ing. nr. 34, județ D, împotriva sentinței civile nr. 1775 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, Dealu M, nr.452, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă – – și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant, împreună cu o serie de înscrisuri în copie, respectiv adeverința nr. 2064 din 13.09.1987 eliberată de – CENTRALA CIMENTULUI B -Combinatul de și, autorizația nr. 63 eliberată de -, chitanța nr.183/19.01.2010, precum și faptul că acesta solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civilă.
Curtea, având în vedere că atât recurenta pârâtă prin motivele de recurs, cât și intimatul reclamant, prin întâmpinarea depusă, solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată -, solicitând să se constate că în perioada 01.06.1981-30.04.1986 a îndeplinit funcția de mecanic ajutor, fără ca această perioadă să fie înscrisă în carnetul de muncă și să se înscrie în carnetul de muncă în mod corespunzător, acest serviciu fiind încadrat în grupa I de muncă, conform normativelor în vigoare la acea dată și menționate în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a fost angajat la Combinatul de și, inițial ca mecanic iar de la 01.06.1981 ca mecanic ajutor Diessel ( ). La sfârșitul anului 2008 când a cerut carnetul de muncă a constatat că în perioada 01.06.1981 – 01.06. 1986 în care a lucrat ca mecanic ajutor nu se regăsește în carnetul de muncă. În acest fel îi sunt afectate drepturile privind pensia care se stabilesc în funcție de meserie și grupa de muncă în care a fost încadrat.
La dosarul cauzei s-au depus: autorizația nr. 63 din 30.06. 1982 din care rezultă că reclamantul a fost autorizat să presteze serviciu ca mecanic ajutor locomotivă în baza art. 48 din Decretul nr. 431/1952 și pe baza notelor obținute la examinare și consemnate în procesul verbal din 25.06.1982 de către comisia de examinare, adeverința nr. 2064 din 13.08.1987 indicativ serviciu 7, emisă de Combinatul de și, din care rezultă că reclamantul a îndeplinit funcția de mecanic ajutor începând cu 01.06.1981 până la 30.04.1986 fără a fi înscrisă în carnetul de muncă, copie de pe carnetul de muncă.
La 09.09.2009 pârâta formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât contestatorul a lucrat ca atelier transport așa cum a fost specificat în carnetul de muncă.
Prin actele depuse reclamantul a făcut doar dovada că are doar autorizație pentru a presta servicii în calitate de mecanic ajutor locomotivă, dar nu a demonstrat și exercitarea în fapt a acestei meserii. Doar de la 01.05.1986 a îndeplinit efectiv această funcție așa cum rezultă din adeverința nr. 2064 din 13.08.1987.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr.1775 din 19 octombrie 2009, admis acțiunea formulată de reclamantul, a constatat că acesta a lucrat ca mecanic ajutor pe perioada 01.06.1981 – 30.04.1986 și a obligat pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului perioada menționată și să rectifice corespunzător mențiunile înscrise.
Totodată, pârâta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată de către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit adeverinței nr. 2064/13.08.1987 emisă de, reclamantul a fost angajat la această unitate îndeplinind funcția de mecanic ajutor în perioada 01.06.1981 – 30.04.1986, perioadă care nu a fost înscrisă în carnetul de muncă. În condițiile în care s-a făcut referire expresă la faptul că reclamantul a îndeplinit funcția de mecanic ajutor nu s-a putut da interpretarea propusă de pârâtă prin întâmpinare, anume că s-a lucrat ca atelier transport. Dimpotrivă, adeverința nr. 2064 din 13.08.1987 a confirmat faptul că deși fără studii de specialitate reclamantul a lucrat ca ajutor și probabil că tocmai această încadrare a determinat și școlarizarea în această meserie ulterior. De altfel, din autorizația nr. 63 din 30.06.1982 a rezultat că reclamantul a fost autorizat pe baza dispozițiilor legale dar și a rezultatelor obținute la examinare să presteze serviciu în calitate de mecanic ajutor locomotivă. Așadar, această autorizație nu poate fi negată, ci dimpotrivă a confirmat interpretarea dată de instanță și anume că reclamantul a prestat activitate ca ajutor din anul 1981 însă a urmat cursuri de calificare în mai multe etape, una fiind cea relevată prin autorizația din 25.06.1982.
Statele de plată depuse de pârâtă la dosar nu au fost relevante întrucât nu se precizează efectiv meseria și locul de muncă. De asemenea, pârâta nu a făcut dovada salariului unui mecanic ajutor Diessel și respectiv al unui atelier transport, astfel că nu s-a putut cunoaște faptul că salariul din statele de plată a reprezentat salariul unui și nu al unui mecanic.
Având în vedere că pârâta nu s-a înscris în fals împotriva documentelor emise de,încă din perioada în care reclamantul presta muncă la această întreprindere, instanța a apreciat că cele două documente au fost concludente și au făcut dovada că reclamantul a lucrat efectiv ca ajutor indiferent de faptul că avea o altă meserie de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta – – criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii.
Se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că în perioada precizată în acțiune reclamantul a lucrat la societatea recurentă ca mecanic ajutor Diesel, în condițiile în care, din carnetul de muncă rezultă că acesta a îndeplinit funcția de.
Mai arată recurenta că adeverința nr.2064/13.08.1987 a fost eliberată reclamantului pentru a-i servi la școlarizare, iar nu ca o atestare a faptului că a lucrat efectiv ca mecanic ajutor Diesel.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de tribunal ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursului, curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit adeverinței nr. 2064/13.08.1987 emisă de, reclamantul a fost angajat la această unitate îndeplinind funcția de mecanic ajutor în perioada 01.06.1981 – 30.04.1986, perioadă care nu a fost înscrisă în carnetul de muncă.
În adeverință se menționează fără echivoc faptul că intimatul reclamant îndeplinit funcția de mecanic ajutor, astfel că nu poate fi primită interpretarea recurentei, anume că reclamantul a lucrat ca atelier transport.
Adeverința nr. 2064 din 13.08.1987 a confirmat faptul că, deși fără studii de specialitate, reclamantul – intimat a lucrat ca ajutor și tocmai această încadrare a determinat și școlarizarea în această meserie, ulterior. De altfel, din autorizația nr. 63 din 30.06.1982 a rezultat că reclamantul a fost autorizat pe baza dispozițiilor legale dar și a rezultatelor obținute la examinare să presteze serviciu în calitate de mecanic ajutor locomotivă.
Așadar, această autorizație nu poate fi înlăturată, ci dimpotrivă este proba esențială care a confirmat interpretarea dată de instanța de fond și anume că reclamantul intimat a prestat activitate ca ajutor din anul 1981 însă a urmat cursuri de calificare în mai multe etape, una fiind cea relevată prin autorizația din 25.06.1982.
Statele de plată depuse la dosar nu sunt relevante întrucât, așa cum corect a reținut tribunalul, nu se precizează efectiv meseria și locul de muncă. De asemenea, recurenta nu a făcut dovada salariului unui mecanic ajutor Diessel și respectiv al unui atelier transport, astfel că nu se poate stabili că salariul din statele de plată a reprezentat salariul unui și nu al unui mecanic.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută de instanța de control judiciar.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta – -, cu sediul în, str. ing. nr. 34, județ D, împotriva sentinței civile nr. 1775 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, Dealu M, nr.452, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
– – – – – –
Grefier,
Red./
4 ex./26.01.2010
f- Trib.
–
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
