ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 123
Ședința public din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
Judectori – – –
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorul, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 18,.B, etaj 1,.26, județul P și de intimata Direcția P, cu sediul în municipiul P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 1435 din 20 iulie 2009, pronunțat de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile prților au avut loc în ședința public din data de 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrrilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010, când a dat urmtoarele decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul, în contradictoriu cu DIRECȚIA SILVIC Paf ormulat contestație împotriva Deciziei nr.912/01.09.2008 și a Deciziei nr.989/2.10.2008, înlocuit prin Decizia nr.989/08.10.2008, prin care s-a dispus încetarea delegrii și mutarea sa pe un alt post decât cel de revizor contabil, unde a fost încadrat titular prin examen, cu contract de munc cu durat nedeterminat.
S-a solicitat repunerea în situația anterioar, în sensul revenirii sale în postul de revizor principal, cu acordarea clasei de salarizare 39-40 și obligarea angajatorului s plteasc despgubiri egale cu drepturile bnești, reprezentând diferența dintre clasa de salarizare pe care o acord celorlalți și cea care i-a fost acordat pentru funcțiile delegate, precum și indemnizația și drepturile de cazare care nu i s-au acordat pe perioada delegrilor, precum și despgubiri materiale și morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat c în perioada 28.07.1997-01.10.2001 a desfșurat activitatea de revizor contabil la Direcția Silvic P, în baza Contractului individual de munc nr.30/1997, iar din 01.10.2001 deține funcția de revizor contabil principal, funcție ocupat cu examen, în baza înregistrat la 28.07.1997, modificat prin Actul adițional nr. 639/2001 și Deciziei nr.15/2003.
A mai artat reclamantul c, începând cu anul 2005, fost delegat pe diferite posturi aflate în afara locului su de munc. Astfel, prin decizia nr.367/2005 a fost delegat pe funcția de contabil șef la Ocolul S, pân la încetarea incapacitții temporare de munc a titularului postului, iar prin decizia nr.394/2005 a fost modificat temeiul acestei delegri, pân la efectuarea concediului de odihn al titularului.
Ulterior, prin decizia 1111/2005, delegarea a fost prelungit pe perioada concediului fr plat al titularului postului și prin decizia nr.1228/2005, pân la organizarea concursului de ocupare a postului de ctre o persoan cu studii superioare.
Prin Decizia nr.72/2006 s-a dispus o alt delegare, la pepiniera Silvic, în funcția de contabil șef, pân la ocuparea postului de ctre o persoan fr studii superioare. Reclamantul a rmas în acest post pân când angajatorul a emis Decizia nr.8/2008, prin care s-a dispus delegarea sa pe un alt post de contabil șef la Ocolul Silvic Slnic, pân la revenirea titularului.
Prin decizia nr.912/2008 angajatorul a dispus încetarea delegrii și numirea în postul de contabil la Secția de Producție și, decizie despre care reclamantul a artat c este lovit de nulitate absolut.
De asemenea, reclamantul a mai artat c la data de 08.10.2008 i s-a adus la cunoștinț decizia nr.989/2.10.2008, înlocuit de o alt decizie cu același numr din 8.10.208, prin care s-a dispus revenirea sa, dar nu în postul titular, ci în postul de contabil la Secția de Producție și în baza deciziei nr.912/2008.
Contestatorul a considerat aceast decizie nelegal, întrucât nu s-a dispus revenirea sa pe postul de revizor contabil principal, în condițiile în care angajatorul a dispus încetarea delegrii, fiind obligat s dispun revenirea sa la postul avut în contractul individual de munc. Pe de alt parte, s-a artat c aceast decizie este nul pentru c nu prevede locul și termenul în care poate fi contestat.
A mai artat contestatorul c prin toate mutrile și delegrile succesive, nelegale și abuzive, care au culminat cu emiterea deciziilor 912/2008 și 989/2008, au fost înclcate dispozițiile art.5. art.2 alin.5 din OG137/2000 și, în baza art.27 din OG137/2000 și art.269 alin.1. a solicitat obligarea angajatorului la plata de despgubiri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere c acțiunea a fost introdus la mai mult de 30 de zile de la comunicarea ctre contestator.
În subsidiar, s-a invocat netemeinicia acțiunii.
La data de 04.02.2009 contestatorul și-a precizat contestația, precizând c obiectul acțiunii îl reprezint contestarea deciziei nr.989/08.10.2008 și obligarea intimatei la plata sporului de complexitate a muncii de 25 % din salariul de baz brut lunar.
Prin sentința civil nr.1435 din 20 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției, invocat de intimat, ca neîntemeiat, a admis în parte contestația precizat și a constatat nulitatea absolut a Deciziei nr.989/08.10.2008 emis de intimat, dispunând reîncadrarea contestatorului pe postul de revizor contabil principal începând cu data de 08.10.2008.
Intimata a fost obligat s-i plteasc contestatorului diferențele dintre drepturile salariale de care a beneficiat contestatorul și drepturile bnești indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data de 08.10.2008 și pân la data reintegrrii în funcția de revizor contabil principal.
Totodat, a respins cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, ca neîntemeiat, cu obligarea intimatei s plteasc contestatorului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut c excepția prescripției nu este întemeiat, la dosarul cauzei neexistând dovada comunicrii acestei decizii ctre contestator.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut c, prin contractul individual de munc înregistrat sub nr.30/1997, reclamantul a fost încadrat pe perioad nedeterminat în funcția de revizor contabil, iar în actul adițional la contractul de munc din data de 01.10.2001 s-a specificat funcția reclamantului ca fiind aceea de revizor contabil principal.
Așa cum a precizat reclamantul în acțiune și cum a reieșit și din actele dosarului, intimata a dispus delegarea contestatorului pe diverse funcții, în mod succesiv, pân la data de 08.10.2008, când prin decizia nr.989 s-a dispus încetarea prevederilor deciziei nr.913/2008 și revenirea contestatorului pe postul de contabil în cadrul Secției de Producție și
Potrivit dispozițiilor art.42. locul muncii poate fi modificat unilateral de ctre angajator prin delegarea sau detașarea salariatului, alin.2 precizând c pe durata delegrii, respectiv a detașrii, salariatul își pstreaz funcția și toate celelalte drepturi prevzute în contractul individual de munc. Art.43 prevede c delegarea reprezint exercitarea temporar, din dispoziția angajatorului, de ctre salariat, a unor lucrri sau sarcini corespunztoare atribuțiilor de serviciu în afara locului su de munc.
Dispunând încetarea delegrii, angajatorul avea obligația de a dispune revenirea salariatului pe postul deținut anterior, respectiv acela de revizor contabil principal. Neprocedând în aceast manier, decizia din 08.10.2008 era lovit de nulitate absolut.
Prin urmare, instanța de fond a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul de revizor contabil principal, acestuia urmându s i se plteasc diferența dintre drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în aceast calitate, indexate, majorate și reactualizate, și drepturile salariale încasate efectiv.
Instanța de fond a admis numai în parte acțiunea formulat, în sensul c a dispus reintegrarea contestatorului cu data de 08.10.2008, de la aceast dat urmând s fie obligat intimata la plata diferențelor salariale menționate anterior, iar nu din anul 2005, așa cum a solicitat contestatorul, reținând c potrivit precizrii la acțiune obiectul cauzei îl constituie doar decizia nr.989/08.10.2008. Deciziile anterioare de delegare a reclamantului nu au putut fi cenzurate de instanța de fond, care nu a fost învestit cu o astfel de cerere.
În privința sporurilor și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, prima instanț a reținut c acestea vor fi determinate și calculate cu ocazia reintegrrii efective a acestuia pe postul de revizor contabil principal.
În privința captului de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, acesta a fost respins, ca neîntemeiat, întrucât în cauz nu s-a fcut dovada existenței unui prejudiciu de natur moral și nu au fost întrunite cerințele necesare angajrii rspunderii societții angajatoare pentru astfel de prejudicii.
De asemenea, vzând dispozițiile art.274.proc.civ. a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecat ctre contestator, în cuantum de 1.500 lei, onorariu avocat, potrivit chitanței depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal contestatorul și intimata Direcția
În motivarea recursului, contestatorul a artat, în esenț, c prima instanț i-a acordat drepturile salariale de la data de 08.10.2008 și nu de la data de 01.11.2005, așa cum era normal. De asemenea, trebuia s beneficieze de un spor de 25 % de complexitate a muncii, având în vedere c avea atribuții de control preventiv, iar datorit faptului c a suferit discriminri la locul de munc, se impunea și acordarea de daune morale.
Intimata Direcția P a artat în motivarea recursului su, în esenț, c prima instanț a respins în mod greșit excepția de tardivitate a acțiunii, reținând c decizia nr.912/01.09.2008 nu a fost comunicat contestatorului, în condițiile în care char acesta din urm se refer la aceasta.
Totodat, pe fondul cauzei soluția este nelegal și netemeinic, având în vedere c reclamantul nu îndeplinește condițiile de studii pentru postul ocupat.
Analizând actele și lucrrile dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constat c recursurile declarate sunt fondate pentru urmtoarele considerente:
Astfel, Curtea reține c, prin cererea inițial, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr.912/01.09.2008 și a deciziei nr.989/2.10.2008, înlocuit prin decizia nr.989/08.10.2008, prin care s-a dispus încetarea delegrii și mutarea sa pe un alt post decât cel de revizor contabil, unde a fost încadrat cu contract de munc pe durat nedeterminat.
A mai solicitat repunerea sa în situația anterioar, în sensul revenirii în postul de revizor contabil principal cu acordarea clasei de salarizare 39-40 și spor de fidelitate de 20 %, contravaloarea diurnei și a drepturilor de cazare pentru perioada delegrilor, precum și despgubiri morale de 100.000 lei.
La data de 04.02.2010, contestatorul și-a precizat contestația, în sensul c obiectul acțiunii îl reprezint contestarea deciziei nr.989/08.10.2008 și obligarea intimatei la plata sporului de complexitate a muncii de 25 % din salariul de baz brut lunar (filele 83 și 84 dosar fond).
Din dispozitivul sentinței atacate rezult c prima instanț s-a pronunțat numai cu privire la primul capt de cerere, așa cum a fost precizat de contestator, cererea privind acordarea sporului de complexitate a muncii nefiind soluționat.
Este adevrat c în cuprinsul considerentelor sentinței atacate se arat cÎn privința sporurilor și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, acestea urmeaz s fie determinate și calculate cu ocazia reintegrrii efective a acestuia pe postul de revizor contabil principal, îns din cuprinsul acestei fraze, formulat în termeni generali, nu rezult la care dintre sporuri s-a referit prima instanț.
De asemenea, din cuprinsul hotrârii atacate nu rezult cu claritate cine anume va determina și va calcula sporurile, care sunt acele sporuri ori criteriile care trebuie avute în vedere.
Raportat la dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ., Curtea constat c prima instanț nu a fcut toate demersurile necesare pentru a preveni orice greșeal privind aflarea adevrului în cauza de faț.
Prin urmare, Curtea reține c, deși prima instanț a admis în parte pretențiile reclamantului, în considerentele sentinței atacate nu sunt indicate motivele în temeiul crora aceast instanț și-a format convingerea, astfel c este imposibil o analiz a legalitții și temeiniciei sentinței recurate.
Faț de aceste considerente, Curtea reține c lipsa motivrii soluției adoptate și omisiunea soluționrii unui capt de cerere echivaleaz cu necercetarea fondului cauzei, astfel c, în baza art.312 alin.5 pr.civ. va dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecrii instanța de fond va stabili clar obiectul acțiunii formulate de contestator și va administra toate probele legale, necesare și utile unei juste soluționri a cauzei. De asemenea, instanța de fond va ține seama și de celelalte motive invocate de prți în recursurile declarate, în scopul pronunțrii unei hotrâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorul, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 18,.B, etaj 1,.26, județul P, și de intimata Direcția P, cu sediul în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1435 din 20 iulie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, și în consecinț:
Caseaz sentința atacat și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judectori,
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
5 ex./09.02.2010
Th.LC/
.fond nr- Tribunalul Prahova
Jud.fond
–
