Simplul fapt că creditorul majoritar a menţionat că îşi rezervă dreptul ca, după votarea şi confirmarea planului de reorganizare, să solicite administratorului judiciar luarea tuturor măsurilor necesare pentru amendarea acestuia, în condiţiile legii, nu determină nevalabilitatea votului, neaflându-ne în prezenţa unui vot condiţionat, pentru a fi în această din urmă ipoteză fiind imperios necesar ca votul creditorului să fie afectat de o condiţie. Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege. Câtă vreme legiuitorul permite modificarea, oricând, în condiţiile statuate, a planului de reorganizare, iar creditorul majoritar, cu ocazia votului necondiţionat exprimat în favoarea planului, a arătat că îşi rezervă dreptul de a solicita amendarea acestuia, nu putem vorbi de un vot condiţionat, care ar fi nevalabil, respectivul creditor nefăcând altceva decât să sublinieze faptul că îşi rezervă un drept conferit de lege.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 884 din 24 aprilie 2012
Prin sentința comercială nr. 1221 din 13 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. 7271/108/2010 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestațiile formulate de creditoarele SC K Slovenia și C.N.C.I.F. București împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC A SA Arad din data de 21.06.2011, prin care a fost confirmat planul de reorganizare al societății debitoare.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii SC.K Slovenia și C.N.C.I.F. București.
Prima recurentă a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul desființării hotărârii adunării creditorilor din 21.06.2011, motivat de faptul că Banca R SA, care, conform tabelului definitiv, deține 62,36% din grupa creanțelor chirografare și 100% din grupa creanțelor garantate, a exprimat un vot condiționat, votând în favoarea planului de reorganizare, însă rezervându-și dreptul de a solicita administratorului judiciar luarea unor măsuri pentru amendarea acestuia.
Și creditorul C.N.C.I.F. București a solicitat desființarea sentinței tribunalului, cu consecința admiterii contestației sale, susținând că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecații, raportat la prevederile art. 3 pct. 21 din Legea nr. 85/2006, valoarea creanțelor defavorizate putând fi redusă, dar nu în totalitate, cum s-a întâmplat în speță.
Prin decizia civilă nr. 884 din 24 aprilie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile declarate de creditorii SC K Slovenia și C.N.C.I.F. București împotriva sentinței comerciale nr. 1221 din 13 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 7271/108/2010 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC A SA Arad, reprezentată prin administratorul judiciar Casa de Insolvență T – Filiala Timiș S.P.R.L.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept. O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundată cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată. Cu alte cuvinte, urmează a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept (dacă ea este motivată, dar greșit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanțele ei – greșita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de altă parte, că nu există în legislația în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
Criticile recurenților privitoare la faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică cu nesocotirea, de regulă, a unei norme de drept substanțial ori cu interpretarea eronată a normei juridice aplicabile nu sunt justificate. Pentru a fi în prezența primei ipoteze trebuie întrunite următoarele condiții: a) legea pretins violată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății; b) să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii; c) viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigențelor legii stabilite corect în considerente. în schimb, pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege, ipoteză care, de asemenea, nu se regăsește în speță.
Nici motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 din C.proc.civ. (care, deși a fost invocat de creditorul C.N.C.I.F. București, nu a fost dezvoltat în vreun fel) nu este incident, hotărârea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoare nefiind rezultatul unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății și nici al schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cum nejustificat susține recurentul. Oricum, respectivul motiv urmărește desființarea hotărârii judecătorești atunci când judecătorii au nesocotit principiul înscris în art. 969 din fostul C.civ., echivalentul art. 1270 din actualul cod, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante), ceea ce nu este cazul în litigiul pendinte.
în esență, singura critică adusă de creditoarea SC K Slovenia hotărârii primei instanțe vizează nevalabilitatea votului creditorului majoritar Banca R SA, despre care se afirmă că ar fi fost unul condiționat.
în realitate, cum în mod judicios a reținut și Tribunalul Arad, votul băncii creditoare este unul valabil exprimat în favoarea planului, în condițiile în care prin adresa nr. 52781/21.06.2011, transmisă administratorului judiciar pentru adunarea generală a creditorilor debitoarei intimate convocată pentru data de 21.06.2011, respectivul creditor a arătat în mod expres că, în calitate de creditor garantat și de creditor chirografar, votează în favoarea (cuvânt scris chiar cu majuscule) planului de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei SC Astra SA Arad, cu consultanță juridică și economică primită din partea administratorului judiciar.
Simplul fapt că în cuprinsul acestei adrese creditorul majoritar a menționat că își rezervă dreptul ca, după votarea planului de reorganizare de către adunarea generală a creditorilor și confirmarea acestuia de către judecătorul-sindic, să solicite administratorului judiciar luarea tuturor măsurilor necesare pentru amendarea, în condițiile legii, a planului de reorganizare, cel puțin asupra următoarelor aspecte: a) eliminarea din planul de reorganizare a preferinței acordare unui cumpărător care „își va demonstra capacitatea și experiența tehnică în domeniul feroviar”; b) introducerea în plan a posibilității de transmitere a oricăror și/sau tuturor bunurilor societății (fondul de comerț) prin „dare în plată” către creditorii garantați, cu condiția prealabilă a acordului scris al acestora; c) modificarea onorariilor administratorului judiciar, după cum urmează a fi agreat ulterior, nu determină nevalabilitatea votului, neaflându-ne în prezența unui vot condiționat. Pentru a fi în această din urmă ipoteză, ar fi fost imperios necesar ca votul creditorului să fie afectat de o condiție. în alte cuvinte, creditorul trebuia să declare că votează planul numai dacă se va realiza una sau mai multe dintre condițiile impuse de el, știut fiind faptul că, potrivit teoriei dreptului civil, condiția reprezintă un eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde existența dreptului subiectiv și a obligației corelative.
Așadar, câtă vreme votul creditorului Banca R SA a fost unul pur și simplu în favoarea planului, acest vot nefiind condiționat de realizarea, în viitor, a unui eveniment nesigur ca realizare (incertus an), cum fără temei se susține de către societatea recurentă, aspect ce rezultă fără echivoc și din cuprinsul procesului-verbal al adunării generale a creditorilor S.C. Astra SA Arad SA din data de 21 iulie 2011, ședință la care a fost prezent reprezentantul băncii, d-na. A.V., care a declarat că acest creditor votează pentru aprobarea planului de reorganizare, atât în cadrul grupei creanțelor garantate, cât și în cea a creanțelor chirografare, votul Băncii R SA nefiind unul condiționat, critica este neîntemeiată.
Mențiunea cuprinsă în adresa nr. 52781/21.06.2011, potrivit căreia banca își rezervă dreptul ca, după votarea planului și confirmarea acestuia de către judecătorul-sindic, să solicite administratorului judiciar amendarea planului de reorganizare sub anumite aspecte, nu constituie o imixtiune în plan, ci o trimitere la dispozițiile art. 101 alin. (5) din Legea insolvenței, potrivit cărora, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condițiilor de vot și de confirmare prevăzute de prezenta lege, însă dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acționarilor/asociaților. Deci, câtă vreme legiuitorul permite modificarea, oricând, în condițiile statuate, a planului de reorganizare, iar creditorul majoritar, cu ocazia votului necondiționat exprimat în favoarea planului propus de debitor, a arătat că își rezervă dreptul de a solicita amendarea planului, nu putem vorbi de un vot condiționat, care ar fi nevalabil, respectivul creditor nefăcând altceva decât să sublinieze faptul că își rezervă un drept conferit de lege, intențiile de amendare a planului vizând aspecte de detaliu care, fie țin de soluționarea eventualelor contestații împotriva modului de înstrăinare a activelor debitorului (preferința la vânzare), fie sunt prevăzute expres de lege (posibilitatea dării în plată și modificarea onorariului administratorului judiciar).
Nici critica referitoare la nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în plan, pentru plata creanțelor salariale, nu poate determina admiterea recursului creditoarei SC K Slovenia, pentru cel puțin trei considerente: a) în primul rând, acest motiv de pretinsă nelegalitate a hotărârii adunării generale a creditorilor adoptată în condițiile art. 100 din legea-cadru, nu a fost invocat prin contestația depusă la prima instanță, după cum a recunoscut chiar reprezentantul recurentului; b) în al doilea rând, chiar dacă ar fi reale susținerile creditorului contestator, o asemenea împrejurarea nu determină nelegalitatea hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, ci, raportat la dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, modificată, potrivit cărora, „judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri: (…) C. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale (…)”, un argument pentru a solicita tribunalului declanșarea procedurii falimentului; c) în al treilea rând, și dacă ar fi adevărat că debitorul nu a plătit creanțele salariale în termenul prevăzut în programul de plată al creanțelor, nu creditoarea recurentă ar avea interesul să se plângă de acest lucru, ci respectivii salariați neplătiți.
Și recursul creditorului C.N.C.I.F. București este nefondat întrucât, cum în mod judicios a arătat și practicianul, raportat la prevederile art. 14 din lege, care statuează că hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor; cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor și va fi soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor, în cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, urmând să fie citat și președintele acestuia. Or, deși hotărârea adunării generale a creditorilor de aprobare a planului de reorganizare al debitoarei S.C. Astra SA Arad a fost adoptată în 21 iunie 2011, recurentul a înregistrat contestația la tribunal în data de 12 iulie 2011, cu mult peste termenul prevăzut de lege (ultima zi fiind 27 iunie 2011). Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 din C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Pe de altă parte, creditorul contestator, deși nu a fost prezent la ședința în care s-a votat planul de reorganizare și nici nu a transmis în scris poziția sa în această privință, nu a precizat motivul absenței sale, fiind lipsit de relevanță juridică împrejurarea că partea și-a declarat în termen creanța pentru a fi înscrisă la masa credală. în orice caz, criticile sale referitoare la nelegalitatea soluției judecătorului-sindic de confirmare a planului motivat de faptul că din analiza prevederilor pct. 21 al art. 3 din Legea nr. 85/2006, modificată, ar rezulta că valoarea creanțelor defavorizate poate fi redusă, dar nu în totalitate și că în convocatorul nr. 283/31.05.2011 ordinea de zi cuprinde doar „exprimarea votului asupra planului de reorganizare propus de SC Astra SA Arad”, nu și stabilirea creanțelor defavorizate ale creditorilor sunt lipsite de fundament în condițiile în care votul cu privire la planul de reorganizare, punct inclus pe ordinea de zi a adunării generale a creditorilor, presupune, implicit, exprimarea unui vot și asupra situației creanțelor defavorizate, prin plan putându-se prevedea reducerea, chiar integrală, a oricărei categorii de creanțe.
