Cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934. Primitorul cecului în alb, cât şi oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului, dreptul de completare trecând de la un posesor la altul odată cu predarea cecului. Întrucât cecul este un instrument de plată, beneficiarul îl poate încasa chiar dacă el i-a fost remis cu titlu de „garanţie”, pentru că de îndată ce un asemenea titlu este emis şi el îndeplineşte cerinţele emisiunii, acesta are valoare de cec (titlu cambial), chiar şi atunci când nu este destinat să efectueze o plată, ci doar serveşte să garanteze executarea unei obligaţii asumate de emitent faţă de beneficiar.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1325 din 27 iunie 2012
Prin sentința civilă nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 644/191/2011 Judecătoria Arad a admis acțiunea formulată de contestatoarea SC L SRL Blaj în contradictoriu cu intimata SC K SRL Arad și a anulat fila cec seria BRDE1BA 0137792, completată la data de 16 martie 2011, și executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 85/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S.F., precum și interdicția bancară înscrisă sub nr. 2721122/2011 în Fișierul Național al Incidentelor de Plăți (F.N.I.P.), respingând acțiunea împotriva B.N.R. – C.I.P. București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 99 A din 24 februarie 2012 Tribunalul Arad a respins apelul declarat de intimata SC K SRL Arad împotriva sentinței civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 a Judecătoriei Arad.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC K SRL Arad, solicitând desființarea ei și respingerea ca nefondată a opoziției la formulată de debitoarea SC L SRL Blaj, precum și menținerea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 85/2011 de către B.E.J. – S.F., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1325 din 27 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul creditoarei și a modificat în tot hotărârea tribunalului, în sensul admiterii apelului creditoarei, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 644/191/2011, ca urmare a admiterii în parte a opoziției la executare formulată de debitoarea SC L SRL Blaj, cu consecința anulării în parte a titlului – fila cec nr. BRDE1BA 0137792 din 16 martie 2011, pentru ceea ce depășește suma de 32.749,64 lei, la care se adaugă penalități de întârziere de 1%, urmând ca și actele de executare silită să fie menținute în limita acestei sume.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că toate criticile aduse deciziei atacate se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.. în consecință, analizând recursul declarat de creditoarea SC K SRL Arad în raport de criticile formulate, de apărările intimatei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și din perspectiva art. 304 pct. 9 și art. 3041 din C.proc.civ., Curtea a constatat că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prevederile art. 304 pct. 9 vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept. O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundată cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată. Cu alte cuvinte, urmează a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept (dacă ea este motivată, dar greșit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanțele ei – greșita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de altă parte, că nu există în legislația în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
Chiar dacă judecătoria și tribunalul au reținut în mod corect starea de fapt, au aplicat parțial greșit prevederile Legii nr. 59/1934 asupra cecului și cele ale Normelor-cadru ale Băncii Naționale ale României nr. 7/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri.
Astfel, cu toate că au constatat faptul că art. 55 din lege statuează că în procesele pornite fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție, la somația de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepțiunile de nulitate a titlului prevăzute de art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 23, excepțiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluțiune și întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă și ele trebuie invocate la primul termen de înfățișare (in limine litis), prin primul termen de înfățișare înțelegându-se primul termen de la prima instanță, când procedura fiind îndeplinită, părțile pot pune concluzii în fond, indiferent dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă, iar potrivit pct. 257 din norme, excepțiile pe care o persoană obligată prin cec le poate opune posesorului cecului se împart în următoarele categorii: a) excepții privitoare la nulitatea cecului; b) excepții decurgând din raporturile personale dintre posesorul cecului și debitor (excepții personale); c) excepții privitoare la condițiile de exercitare ale acțiunii sau executării în temeiul cecului (excepții procedurale), instanțele de fond au omis să aibă în vedere împrejurarea că, deși, în principiu, emiterea unui titlu cambial (în speță, cec) dă naștere unui drept nou, independent de raportul juridic fundamental, în cazul în care ne aflăm în prezența unor raporturi directe între aceiași comercianți, care sunt părți și în raportul fundamental, trebuie să se țină seama de condițiile în care s-a format acest din urmă raport juridic, care are influență asupra raportului cambial.
Este adevărat că doar excepțiile privitoare la nulitatea titlului se pot referi la aspecte de natură să conducă la constatarea nulității, nu și cele care decurg din raporturile personale, căci altfel nu s-ar justifica includerea acestora din urmă într-o categorie separată în enumerarea excepțiilor pe care o persoană obligată prin cec le poate opune posesorului.
însă, tot normele-cadru ale băncii centrale reglementează (la pct. 258) faptul că excepțiile privitoare la nulitatea cecului sunt: a) excepții deduse din însăși forma cecului (excepții formale); b) excepții bazate pe lipsa de valoare juridică a condițiilor de formă numai aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat), iar pentru ca un cec să fie valabil nu este necesar ca el să întrunească condițiile esențiale menționate în art. 1 din Legea asupra cecului din chiar momentul emiterii sale, ci din momentul prezentării la plată, completarea cecului trebuind să se facă în conformitate cu înțelegerea intervenită între trăgător și primitor (pct. 259).
Așadar, câtă vreme debitorul, odată cu semnarea contractului pentru livrarea de mărfuri cu plata la termen nr. 74/09.11.2010, a înțeles să remită furnizorului și o filă cec în alb, având nr. BRDE1BA 0137792, părțile făcând mențiune în chiar cuprinsul actului juridic (instrumentum) că acest cec constituie „garanție contract, dar nu se va putea introduce la decontare, numai după o prealabilă anunțare cu 5 zile înainte de a fi introdus”, este justificat ca, în cazul în care beneficiarul nu a plătit contravaloarea bunurilor livrate în temeiul acestei convenții (1.078 mc. balast, la prețul 24,5 lei/mc., fără T.V.A.), posesorul să aibă dreptul, în conformitate cu dispozițiile legale, să completeze cecul cu mențiunile impuse de art. 1 din Legea nr. 59/1934 și să-l introducă la bancă pentru încasare, după prealabila anunțare a trăgătorului.
în acest sens, prezintă relevanță pct. 67-68 din norme, potrivit cărora cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934. Mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul la plată sau îl remite unei instituții de credit pentru prezentarea la plată, fiind obligatoriu ca cecul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plată. Primitorul cecului în alb, cât și oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului, dreptul de completare trecând de la un posesor la altul odată cu predarea cecului.
Chiar dacă pct. 69 statuează că, pentru ca posesorul cecului să nu depășească înțelegerile inițiale dintre semnatarii cecului, în cazul cecului în alb se va adăuga o clauză care să conțină una dintre următoarele formulări: a) „înaintea plății posesorul va completa cecul” – în cazul dreptului nelimitat al posesorului cecului în alb privind completarea acestuia; sau b) „înaintea plății posesorul va completa cecul, fără a depăși (…)” – în cazul dreptului limitat al posesorului cecului în alb privind completarea acestuia, limitarea dreptului posesorului cecului în alb de a completa instrumentul urmând a se face în legătură cu una sau mai multe din mențiunile obligatorii prevăzute la art. 1 din Legea asupra cecului, respectând standardele de conținut din normele-cadru, măsură de protecție care nu a fost luată de către intimată, sunt întemeiate apărările acesteia privitoare la excepțiile ce decurg din raporturile sale personale cu posesorul cecului.
Art. 23 din Legea nr. 59/1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune, în baza unui cec, nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cecul a lucrat cu știință în paguba debitorului. Or, deși este adevărat că pentru ca un cec să fie valabil nu este necesar ca el să întrunească condițiile esențiale menționate în art. 1 din Legea asupra cecului din chiar momentul emiterii sale, ci din momentul prezentării la plată, completarea cecului trebuie să se facă în conformitate cu înțelegerea intervenită între trăgător și primitor. Tot în normele-cadru emise de banca centrală se arată că excepțiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părțile semnatare ale cecului. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental din care a derivat obligația abstractă asumată prin cec. Excepțiile personale sunt: a) excepții referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația cecului; b) excepții referitoare la viciile de consimțământ; c) excepții izvorând din raporturi ulterioare creării cecului (pct. 264).
însă, Curtea consideră că, deși este de netăgăduit că recurenta, în calitate de posesor al titlului cambial, nu a respectat înțelegerea avută cu emitentul cecului, o asemenea împrejurare nu este de natură să determine, cum în mod greșit au apreciat instanțele de fond, nulitatea titlului, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 85/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S.F., însăși oponenta recunoscând faptul că, în baza contractului nr. 74/09.11.2010, a încheiat cu recurenta o convenție pentru livrare de mărfuri cu plata la termen având ca obiect furnizarea unei cantități de 4.500 mc. balast într-o perioadă de 60 de zile la prețul de 24,5 lei/mc., fără T.V.A., în baza unei comenzi prealabile, plata întregii sume urmând să se facă după facturare, dar creditoarea, dând dovadă de rea-credință și cu încălcarea pct. 67 și 69 din Normele-cadru ale Băncii Naționale a României nr. 7/1994, a completat cecul cu o dată nereală și o sumă care include nu numai contravaloarea cantității de balast care a făcut obiectul contractului, ci și valoarea unor alte mărfuri și servicii, care exced contractului semnat de părți. Oricum, în speță nu se pune problema falsității datei cecului, tocmai pentru că acesta a fost emis în condițiile pct. 67 din norme, astfel că nu suntem nici în prezența înscrierii abuzive a unei date calendaristice, care să atragă nulitatea titlului, cum fără temei susține intimata oponentă.
Apărările sale privitoare la faptul că, din cuprinsul convenției, rezultă că acest titlu de credit a avut rol de garanție pentru obiectul contractului (balast, nu și alte bunuri sau servicii, pentru care nu există nici contract și nici facturi acceptate) și, pe cale de consecință, nu reprezintă un instrument de plată, nu pot fi primite, neprezentând relevanță juridică raportat la natura și caracterele juridice ale cecului (instrument de plată, respectiv titlu la ordin, complet și formal, care încorporează o obligație abstractă de a plăti necondiționat „la vedere” o sumă de bani, menționată în titlu). în alte cuvinte, întrucât cecul este un instrument de plată, beneficiarul îl poate încasa chiar dacă el i-a fost remis cu titlu de „garanție”, pentru că de îndată ce un asemenea titlu este emis și el îndeplinește cerințele emisiunii, acesta are valoare de cec (titlu cambial), chiar și atunci când nu este destinat să efectueze o plată, ci doar servește să garanteze executarea unei obligații asumate de emitent față de beneficiar.
Față de cele arătate, întrucât creditoarea nu a dovedit extinderea efectelor contractului nr. 74/09.11.2010 și cu privire la celelalte bunuri și servicii pe care le-a facturat pe seama debitoarei intimate și a căror valoare a inclus-o în suma trecută pe cec, iar tribunalul nu a ignorat natura convenției din moment ce înțelegerea părților este clar determinată – în baza unei comenzi primite în prealabil, furnizorul va livra beneficiarului cantitatea de 4.500 mc. balast, într-o perioadă de 60 de zile -, nefiind vorba, așadar, de un contract-cadru pentru bunuri și servicii de șantier, recurenta neadministrând vreo dovadă a afirmațiilor sale (înscrisurile atașate notelor scrise, fiind depuse după închiderea dezbaterilor, nemaiputând fi avute în vedere de instanța de control judiciar), în sensul că toate relațiile comerciale au avut loc în considerarea aceluiași contract și în baza acelorași garanții, Curtea constată că se impune modificarea hotărârii tribunalului, în sensul admiterii apelului acesteia, schimbarea doar în parte a sentinței civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 644/191/2011, ca urmare a admiterii în parte a opoziției la executare formulată de debitoarea SC L SRL Blaj, cu consecința anulării numai în parte a titlului cambial, pentru ceea ce depășește suma de 32.749,64 lei, care reprezintă contravaloarea balastrului, obiect al convenției părților, la care se adaugă și penalități de întârziere de 1%, potrivit Capitolului V alin. (3) din contract, urmând ca și actele de executare silită să fie menținute în limita acestei sume.
Relevante, sub acest aspect, sunt și prevederile pct. 70 și 71 din Normele-cadru ale Băncii Naționale ale României nr. 7/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri, potrivit cărora posesorului de bună-credință al cecului nu i se poate imputa nerespectarea înțelegerilor dintre trăgător și beneficiar stabilite cu ocazia emiterii cecului, dacă cecul respectiv a fost completat abuziv de către beneficiar sau de către un posesor de rea-credință. Nerespectarea înțelegerilor stabilite în momentul emiterii cecului, cu ocazia completării lui, va putea fi opusă posesorului numai dacă se face dovada că acesta a dobândit cecul cu rea-credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui. Banca Națională a României și societățile bancare nu vor putea primi un cec în legătură cu care le-a fost notificat de către trăgător faptul că a fost completat abuziv și apoi pus în circulație, chiar dacă cecul le este prezentat de către un posesor de bună-credință.
Critica referitoare la nelegala admitere a capătului de cererea privitor la anularea actelor de executare silită pe motiv că o asemenea cerere are un alt regim juridic nu este întemeiată, reclamanta oponentă fiind cea care are dreptul, raportat la principiul disponibilității, să determine cadrul procesual, atât în ceea ce privește petitele cu care înțelege să învestească instanța de judecată, cât și persoanele cu care dorește să se judece în contradictoriu, riscul neintroducerii în proces a tuturor persoanelor interesate fiind suportat exclusiv de ea.
