În condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că alături de administratorii statutari ai debitoarei a avut acces la activitatea societăţii şi o altă persoană, care în temeiul mandatului acordat a fost în măsură să angajeze societatea în diverse raporturi comerciale, este necesar ca în soluţionarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale judecătorul-sindic să se pronunţe şi asupra cererii de chemare în judecată a acestei persoane, formulată de către pârâţi.
Secţia a II-a civilă şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 7004 din 24 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr.2467 din 23.04.2012 a Tribunalului Maramureș s-a admis acțiunea formulată de către Cabinet de insolvență B.L., lichidator al debitoarei SC „J.C.” SRL în contradictoriu cu pârâții A.C.V., pârâtul G.V., și pârâtul L.E., și au fost obligați pârâții A.C.V., G.V. și L.E., în solidar, în calitate de administratori statutari ai debitoarei falite SC „J.C.” SRL, să suporte cu averea personală parte din pasivul societății, până la concurența sumei de 260.226 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic constatat că prin sentința civilă nr. 3883 din 09.11.2009, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitoarei, iar Cabinet Individual de insolvență B.L. a fost desemnat lichidator.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar pârâții au fost notificați la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului Maramureș.
în dosarul de faliment s-au înregistrat declarații de creanță din partea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș și din partea SC O. MG SA București pentru suma de 13.727 aspect ce rezultă din tabelul definitiv al creditorilor debitoarei.
Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că pârâții au pus la dispoziție actele și documentele contabile ale societății. Pârâtul G.V. a formulat o acțiune în constatarea contractului de cesiune de părți sociale din data de 18.02.2002 încheiat între aceștia și dl. R.L.S., și implicit în constatarea încetării calității sale de asociat și administrator al SC J.C. SRL.
Acțiunea a fost înregistrată în 2011 pe rolul Tribunalului Maramureș, judecătorul sindic acordând termen până la soluționarea definitivă a acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3891/16.06.2011 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea formulată de dl. G.V., recursul împotriva acestei sentințe fiind de asemenea respins prin Decizia civilă 3/13.01.2012 a Curții de Apel Cluj. în aceste condiții susținerile pârâților vor fi privite ca nefondate.
Din această perspectivă, instanța a constatat că pârâții au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991 modificată, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură sau au folosit bunurile în interes propriu ori al altor persoane fizice și juridice.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. d) și e) din privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă au folosit bunurile societății în interes propriu sau al altor persoane fizice ori juridice, dacă au ținut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea este întemeiată și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11 lit. g raportat la art. 138 alin. 5 din legea menționată anterior, conform dispozitivului.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții L.E., A.C.V. și G.V.
Pârâții L.E. și A.C.V. prin recursul declarat solicită în principal admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei sub toate capetele de cerere.
Arată că modalitatea în care instanța de fond a înțeles să soluționeze cererea formulată în prezentul dosar fără a se administra probe și fără a dispune cu privire la cererile părților apare ca o nesoluționare a fondului cauzei, ceea ce atrage sancțiunea casării cu trimitere spre rejudecare. Deși pârâții au solicitat în mod continuu verbal iar ulterior și în scris să fie chemată în judecată persoana care se face vinovată pentru pasivul societății , respectiv numitul R.L.S. , instanța nu se pronunță în nici într-un mod cu privire la chemarea în judecată al acestei persoane; Fila 46 – se află încheierea din 13 septembrie 2010, prin care instanța pune în vedere pârâților să facă cerere scrisă de chemare în judecată a numitului R.L.S.; Fila 14 – pârâtul G.V. prin întâmpinare a solicitat în scris chemarea în judecată a lui R.L.S.; Fila 48 – este cererea lui G.V. ca urmare a dispozițiilor date de instanță prin încheierea din 13 septembrie 2010, prin care acesta solicită introducerea în cauză în temeiul prevederilor art. 64 și următoarele, C.proc.civ. pe numitul R.L.S.
Motivarea cererii pârâților este determinată de faptul că așa cum aceștia au susținut în mod continuu societatea nu a desfășurat activitate fiind înregistrată la Registrul Comerțului la data de 17.12.2002 suspendarea activității, bilanțul depus la dosar la fila 17, bilanțul la 31.12.2003, soldul începutului anului 2003 apare ca fiind zero atât pe pasiv cât și pe activul societății.
La fila 8 se află procura specială autentificată la notar, prin care cei trei asociați și administratori legali ai societății au împuternicit pe numitul R.L.S. să reprezinte societatea stabilind prin această întinderea mandatului dat.
Față de aceste cereri ale pârâților justificate prin înscrisurile depuse, instanța de fond trebuia să dispună citarea acestei persoane în proces respectând principiul disponibilității părților, cu toate acestea această persoană nu a fost citată în proces și nu a fost verificată susținerea pârâților în sensul că aceasta este persoana care răspunde pentru prejudiciul creat societății.
De asemenea instanța de fond nici nu a verificat dacă transmiterea dreptului de administrare a fost dată în mod legal și nici nu a administrat probe privind modul exercitării drepturilor conferite prin mandatul convențional de către toți cei trei administratori pârâți.
Față de cele susținute și arătate mai sus apreciem că instanța nu a soluționat fondul cauzei ceea ce a determinat o soluție netemeinică și nelegală motiv pentru care soluționăm casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că nici unul din articolele invocate nu este dovedit respectiv nu se face dovada că administratorii societății au săvârșit faptele descrise în art. 138 din Legea 85/2006. Descrierea generică a faptei prin reiterarea conținutului textului de lege care reglementează răspunderea administratorilor debitoarei falite în motivarea cererii de antrenare, dublată pe lipsa dovezilor care să permită instanței individualizarea faptelor și conținutul lor obiectiv nu acoperă cerința procesuală impusă reclamantului de a face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Starea de insolvabilitate în care a ajuns societatea nu poate fi imputată administratorilor care au transmis administrarea acestei societăți prin mandatul convențional către numitul R.L.S., care răspunde conform mandatului conferit de modul în care acesta a fost îndeplinit.
Se dovedește din probele de puse la dosar mandatarea acestei persoane la fila 8 – procură specială din 18.12.2002 iar ulterior bilanțurile contabile fiind întocmite, depuse și semnate de această persoană.
Este adevărat că potrivit art. 73 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și că în conformitate cu art. 73 alin. (2) din același act normativ acțiune în răspundere împotriva administratorilor va putea fi exercitată de creditorii societății în caz de faliment, însă, latura obiectivă a săvârșirii faptei în reglementarea dispozițiilor art. 138 nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii persoanelor aflate la conducerea societăților comerciale, deoarece răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală și care este fundamentată pe temeiul dispozițiilor art. 998-999 C.civ. și alături de fapta ilicită, instituie și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, conform relației de la cauză la efect.
Pârâtul G.V. prin recursul declarat solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii formulată de lichidator întrucât nu sunt întrunite dispozițiile legale pentru atragerea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 lit. d) si e) din Legea nr. 84/1995.
Analizând recursurile declarate de către pârâți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041C.proc.civ., Curtea le-a apreciat ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar al debitoarei SC J.C. SRL vizează obligarea administratorilor statutari la plata creanței neachitate din averea debitoarei, fundamentat pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Curtea reține din înscrisurile depuse în probațiune că pârâții sunt administratorii statutari ai debitoarei, fiind evidențiați ca atare la ORC.
Probele administrate în cauză evidențiază faptul că alături de administratorii statutari ai debitoarei a avut acces la activitatea societății și o altă persoană, numitul R.L.S., în temeiul mandatului acordat, fiind astfel în măsură să angajeze societatea în diverse raporturi comerciale.
Analizând conținutul hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic în soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților, Curtea constată că acesta nu s-a pronunțat pe cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de către pârâți deși acesta a fost legal investit în acest sens, încălcând astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006.
în aceste condiții, soluția ce se impune este casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța în același timp atât asupra cererii formulate de către lichidatorul judiciar al debitoarei cât cea a pârâților și care îl vizează pe numitul R.L.S.
în aceste condiții, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C.proc.civ. raportat la art. 11 din Legea nr. 85/2006 și art. 57 și următoarele C.proc.civ. va admite recursurile, va casa hotărârea recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va proceda la soluționarea tuturor cererilor cu care aceasta a fost investită.
