Câtă vreme obiecţiunile esenţiale ale recurentei nu au fost analizate punctual, deşi ele nu erau pur formale, fiind confirmate chiar de evoluţia dosarului, se impune constatarea că judecătorul-sindic a omis să indice motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea că planul de reorganizare propus de către debitoare întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din şi, respectiv, că poate fi dispusă confirmarea acestuia.
Secţia a II-a civilă şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 7147 din 28 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 387 din 31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC S.U.R. SRL, împotriva raportului nr. 1975/08.12.2011 al administratorului judiciar CII T.M.C. al debitoarei SC I.B.C. SRL
S-a confirmat planul de reorganizare al debitoarei SC I.B.C. SRL propus de debitoare.
S-a stabilit în sarcina administratorului special obligația de a prezenta trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situației financiare a averii debitoarei și de a le înregistra la grefa Tribunalului Specializat Cluj, ulterior aprobării lor de către comitetul creditorilor și în sarcina administratorului judiciar obligația de a prezenta situația cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității, în vederea recuperării acestora, pentru avizare de către comitetul creditorilor, conform art. 102 alin. 4 și art. 106 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii la 2.03.2012, sala 249, ora 8:00.
Pentru a pronunța această hotărâre, în limitele stabilite ca relevante pentru soluționarea recursului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul de activitate înregistrat sub nr.103/18.01.2012, publicat în BPI nr.854/20.01.2012, administratorul judiciar a arătat că la data de 6.01.2012 a fost publicat în BPI nr.154 convocatorul adunării creditorilor având pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare propus de debitoare prin administrator special, planul de reorganizare fiind votat de 3 categorii de creditori, respectiv categoria creditorilor salariați – defavorizați, categoria creditorilor bugetari și categoria creditorilor chirografari.
în consecință, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special.
Judecătorul sindic a constatat că sunt întrunite cerințele art. 94 și 95 din Legea nr.85/2006, respectiv că planul de reorganizare a fost propus de o persoană îndreptățită, și anume de către debitoare, și cuprinde mențiunile obligatorii pentru valabilitatea sa, fiind depus la grefa tribunalului și a fost comunicat conform art. 98 din lege.
Raportat la procesul verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei SC I.B.C. SRL, încheiat la 13.01.2012, judecătorul sindic a reținut că sunt întrunite condițiile art. 101 alin. (1) lit. A și E din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare fiind aprobat de toate grupele de creditori ai debitoarei în adunarea generală a creditorilor din 13.01.2012, acesta având conținutul conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 85/2006, astfel că în baza art. 101 alin. 1 din același act normativ, a confirmat planul de reorganizare al debitoarei SC I.B.C. SRL propus de aceasta. Totodată, a stabilit în sarcina administratorului special obligația de a prezenta trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situației financiare a averii debitoarei și de a le înregistra la grefa Tribunalului Specializat Cluj, ulterior aprobării lor de către comitetul creditorilor și în sarcina administratorului judiciar obligația de a prezenta situația cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității, în vederea recuperării acestora, pentru avizare de către comitetul creditorilor, conform art. 102 alin. (4) și art. 106 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC L.C. SRL solicitând admiterea recursului și:
– în principal, casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare judecătorului sindic;
– în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata cauzei.
în motivare s-a arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină – Motiv de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Din analiza conținutului sentinței recurate este lesne de observat că judecătorul-sindic a omis să indice motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea că planul de reorganizare propus de către Debitoare întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și, respectiv, că poate fi dispusă confirmarea acestuia.
Prin urmare, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Totodată, în mod greșit s-a constatat că planul de reorganizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru confirmare, motiv de recurs prevăzut de art. 3041 C.proc.civ. Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind rezultatul greșitei aplicări a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în cazul în care se va trece peste motivul de recurs anterior indicat, instanța de recurs este rugată să constate că în mod nelegal și netemeinic judecătorul sindic a dispus confirmarea planului de reorganizare propus de către debitoare, pentru că, planul confirmat prin sentința recurată nu respectă dispozițiile art. 95 din Legea nr. 85/2006.
După cum a arătat și în fața judecătorului sindic cu ocazia judecării cererii de confirmare a planului de reorganizare, prin planul propus se urmărește reorganizarea Debitoarei luându-se în calcul colaborarea acesteia cu celelalte societăți ale grupului Kesz, din care aceasta face parte. Ori este evident că din moment ce societățile Recons și Kesz Holding, membre ale grupul Kesz, au cesionat participația pe care o aveau în cadrul Debitoarei, planul nu mai reflectă realitatea și nu este un plan viabil.
în plus, planul confirmat prin sentința recurată nu respectă dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Sub acest aspect arată că planul de reorganizare al Debitoarei stabilește un tratament diferit, incorect și inechitabil în cadrul categoriei creanțelor chirografare.
Astfel, creanța creditoarei înscrisă în mod provizoriu în tabelul definitiv al creanțelor urmează a fi plătită doar în cuantum de 15% în trimestrul XII de la confirmarea planului (practic în ultimul trimestru de implementare a planului), pe când celelalte creanțe chirografare urmează a fi plătite în cuantum de 65% – 15%, în primul trimestru de la aprobarea planului, iar 50%, în trimestrul XII de la confirmarea planului.
Prin prisma aspectelor mai sus arătate, este evident că judecătorul sindic nu a analizat în mod efectiv și real dacă planul de reorganizare îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi confirmat, urmare fiind pronunțarea în mod nelegal și neîntemeiat a sentința recurate.
Pe de altă parte, întrucât planul de reorganizare propus de către debitoare nu respectă condițiile de legalitate, temeinicie și oportunitate prevăzute de dispozițiile art. 94-96 din Legea nr. 85/2006, acesta nu putea fi confirmat de către judecătorul sindic, art. 101 din Legea nr. 85/2006 permițând confirmarea doar a unui plan ce întrunește aceste condiții. Așadar, sentința recurată este lipsită și de temei legal.
Prin urmare se impune modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare ca neîntemeiată.
în cauză a depus întâmpinare T.C., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC I.B.C. SRL, care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a constatat ca sunt întrunite condițiile de confirmare a Planului de reorganizare propus de debitoarea SC I.B.C. SRL. Astfel, in urma verificării condițiilor legale, s-a reținut că planul a fost depus de o persoana îndreptățita, in interiorul termenului de depunere a acestuia, cuprinde toate mențiunile, a fost depus la grefa tribunalului si a fost comunicat conform art. 98 din Legea insolventei.
De asemenea, planul de reorganizare a fost votat de toate cele 3 categorii de creditori cu drept de vot, respectiv creditorii salariali, creditorii bugetari si creditorii chirografari.
Pentru votarea planului de reorganizare a fost convocate doua adunări ale creditorilor, prima, pentru data de 12.12.2011, dată la care nu s-a prorogat votarea planului, iar cea de-a doua la 13.01.2012, dată la care a fost votat Planul de reorganizare.
Curtea ia act de faptul că recurenta SC L.C. SRL este înscrisă la masa credula cu o creanța provizorie in suma de 9.382.223,92 lei, urmând ca, după administrarea probatoriului cu expertiza, precum si a altor probe, aceasta creanța sa fie definitivata de judecătorul sindic.
Din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, reținând și explicațiile oferite de reprezentanta recurentei la termenul din 21.09.2012, Curtea constată că aceasta a arătat că nu mai înțelege să susțină motivul de nelegalitate de la pct. 3.1 din memoriul de recurs, deoarece nu au intervenit modificări în privința structurii participării la capitalul social al debitoarei, dar se pune în discuție viabilitatea planului, în condițiile în care unicul asociat al R.V., asociat al debitoarei, a devenit o societate cipriotă L.T.I., care nu este membră a grupului K.
în plus, aceste aspecte au fost discutate și în dosarul de fond, la termenul din 27.01.2012, când creditorii prezenți au solicitat în mod expres lămurirea situației cesiunii, în sensul prorogării pronunțării asupra cererii de confirmare a planului, întrucât întregul plan de reorganizare a fost întocmit având la bază relațiile contractuale pe care le are grupul de societăți K., or, în momentul în care a intervenit cesiunea, se ridică seroase semne de întrebare cu privire la viabilitatea planului, din moment ce reușita lui se întemeia tocmai pe subcontractarea unor lucrări în cadrul grupului. S-a mai arătat că trebuie ca administratorul judiciar sau administratorul statutar care a propus planul de reorganizare să reevalueze șansele de reorganizare ale societății debitoare, deoarece se prezintă în plan o situație care nu este conformă cu realitatea în momentul de față.
De asemenea, cu aceeași ocazie, s-a făcut referire la împrejurarea că deși recurenta deține o creanță de o valoare semnificativă, a fost discriminată, nefiind convocată pentru a participa la adunarea generală a creditorilor.
Curtea ia act și de faptul că aspectul privitor la viabilitatea planului a fost pus în discuție și în cadrul ședinței adunării creditorilor din 13.01.2012, fiind invocate prev. art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul solicitării unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului, din partea unui practician în insolvență.
Deși au fost puse în discuție toate aceste aspecte, relevante pentru ca cererea de confirmare a planului să fie analizată în substanța sa, iar nu doar din punct de vedere formal, sentința recurată nu face nicio referire la ele.
în acest context, Curtea nu poate decât să achieseze la motivul de recurs conform căruia au fost încălcate prev. art. 261 alin. (1) pct. 5 din C.proc.civ., sentința necuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din analiza conținutului sentinței recurate este lesne de observat că în prezenta cauză nu a fost respectată această dispoziție legală cu caracter imperativ. Aceasta deoarece judecătorul-sindic a omis să indice motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea că planul de reorganizare propus de către debitoare întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și, respectiv, că poate fi dispusă confirmarea acestuia.
Astfel, modalitatea de soluționare a diferendului nu este în acord cu exigențele procedurale, obiecțiunile esențiale ale recurentei nefiind analizate punctual. Deși ele nu sunt pur formale, fiind confirmate chiar de evoluția ulterioară a dosarului, în sensul în care s-a propus deja o modificare a planului, printr-o nouă amputare a procentului în care vor fi acoperite creanțele chirografare, acestea fiind reduse la 15%, Curtea constată că tribunalul a soluționat, de principiu, chestiunea dedusă judecății, fără a se pronunța, în mod efectiv și în substanță, cu privire la ele.
Or, în cazul unor elemente cu incidența decisivă, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei. Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor recurentei, de o manieră care să fie compatibilă cu jurisprudența în materie a CEDO, este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu respectarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății.
în rejudecare, vor fi lămurite toate aspectele litigioase, votul creditorilor față de planul de reorganizare propus inițial urmând a fi dat în cunoștință de cauză, ulterior punerii la dispoziția acestora a tuturor documentelor relevante, inclusiv a poziției unicului asociat al R.V., respectiv a disponibilității acestuia de a susține planul, prin facilitarea accesului la subcontractarea unor lucrări și prin indicarea modalității efective în care aceasta se poate realiza.
Aceste statuări nu pot fi contrazise nici de apărările administratorului judiciar conform cărora recurenta nu a participat la niciuna dintre cele doua adunări ale creditorilor, nu și-a comunicat un punct de vedere și nu a formulat contestație pentru nelegalitatea votului, ci a preferat sa facă recurs împotriva sentinței de confirmare a Planului de reorganizare. Aceasta întrucât dreptul de a ataca sentința de confirmare a planului nu poate fi restricționat în această manieră drastică și nici chiar în contextul în care SC L.C. SRL este înscrisă doar provizoriu la masa credală, o asemenea interpretare negând însuși scopul pentru care s-a deschis procedura, precum și conținutul textelor art. 3 pct. 8, art. 64 alin. (5), art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Astfel, acestei creditoare nu i se poate tăgădui dreptul de a accede la toate mijloacele legale pentru protejarea creanței sale, chiar admise provizoriu, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza eșecului planului, creanța sa ar fi drastic diminuată. Or, propunerea unui plan cu privire la viabilitatea căruia există din capul locului semne legitime de întrebare, este de natură să pună la îndoială însuși caracterul său licit.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din conținutul probațiunii administrate în calea de atac rezultă că, inițial, s-a propus ca creanțele chirografare să fie acoperite în procent de 15%, apoi, cu doar trei zile înainte de votarea planului, a fost propus un addendum care creștea gradul de acoperire la 65%, fără însă a fi explicată pertinent proveniența acestui aflux de fonduri, pentru ca, ulterior confirmării planului, să se dorească supunerea la vot a modificării acestuia, în sensul revenirii la cuantumul de 15%.
în acest sens, în rejudecare, judecătorul sindic va proceda la analizarea cererii de confirmare a planului, apelând, dacă este cazul, la posibilitatea de a solicita părerea unui practician în insolvență.
Printr-o astfel de măsură, Curtea a valorizat și principiile disponibilității și cel al neagravării situației în propria cale de atac, în contextul în care reprezentanta recurentei a relevat că nu dorește intrarea în faliment, ci apreciază că planul propus trebuie analizat cu atenție și se impune a fi confirmat doar în ipoteza în care se sprijină pe baze reale. De altfel, aceasta pare a fi și poziția celorlalți creditori, prezenți la dezbaterea cauzei în fond.
Trebuie amintită și împrejurarea că judecătorul sindic nu a analizat cererea de confirmare a planului din perspectiva prev. art. 96 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, susținerile administratorului judiciar în sensul în care creanța recurentei urmează a fi achitată, sub rezerva confirmării, în aceeași proporție ca celelalte creanțe chirografare, nefiind atestată de înscrisurile depuse la dosar în fața instanței de recurs.
Astfel, debitoarea a propus plata unui procent de 15 % din creanțele chirografare in primul trimestru de aplicare a planului, urmând ca 50% sa achite în ultimul trimestru de aplicare a planului ( trimestru XII). Pentru creanțele provizorii s-a stabilit plata de 15 % in ultimul trimestru de aplicare a planului. Intimata a mai relevat că pana in ultimul trimestru de aplicare a planului de reorganizare toate părțile implicate in procedură speră că valoarea creanței SC L.C. SRL va fi stabilita in mod definitiv urmând sa se facă plata celor 15 % . Apoi, definitivata fiind creanța, se afirmă că ea va beneficia și de plata restului de 50%, fără însă a se releva care sunt sursele de acoperire a lui, din moment ce graficul de plăți depus nu conține o astfel de prevedere.
Ca atare, judecătorul sindic va verifica cererea de confirmare și din această perspectivă.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. (3) și 5 C.proc.civ., recursul va fi admis, sentința recurată va fi casată în parte, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea rejudecării cererii de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei, fiind menținute celelalte dispoziții.
