JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 4409/280/2009
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4251/2011
Şedinţa publică de la 04 Mai 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE M. S.
Grefier L. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii M. M., M. I. E. şi pe pârâţii G.
I. D., A. H. PENTRU U., având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul M M asistat de avocat T
C C şi pentru reclamanta M I a răspuns acelaşi apărător, pentru pârâtul G Ia răspuns avocat F. R.
şi pârâta A. H. PENTRU U, prin reprezentant convenţional, avocat D R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:
Apărătorul reclamanţilor depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, o tranzacţie,
precizând că societatea are un privilegiu şi solicită acordarea unui termen de judecată pentru a
discuta pretenţiile pârâtei A. H. PENTRU U.
Apărătorul pârâtului, avocat F R depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, un set de
înscrisuri, precizând că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare şi că are declaraţia celor
doi soţi că renunţă la judecată., iar când s-a întocmit ratele nu erau achitate, s-a notat privilegiul
vânzătorului pentru restul ratelor. A mers personal la societatea şi i s-a explicat că aceştia sunt de
acord, fiind formală. Asociaţia nu mai este proprietar, iar contractul nu mai există, iar G rămâne
proprietar. Ştie că nu mai are drept de proprietate, dar formal trebuie să aibă acordul Consiliului
de Administraţie. Mai arată apărătorul pârâtului că a formulat o cerere de completare pentru a fi
obligată A H să încheie contractul, însă trebuie acordul scris al acesteia.
Apărătorul pârâtei . H. PENTRU U, arată că se vrea a se face o tranzacţie, iar dacă s-ar fi
venit cu propunerea din partea reclamanţilor să achite sumele plătite pentru îmbunătăţiri ar fi fost
de acord, iar nu cu o sumă care nu acoperă nici taxele notariale.
Apărătorul reclamanţilor arată că apartamentul l-au dat la preţul de pe piaţă şi că şi vrea şi
Asociaţia o parte din sumă.
Apărătorul pârâtului, avocat F R arată că nu este de acord cu dispoziţia de 3.600 de lei şi
arată că şi-a completat acţiunea cu această cerere.
Apărătorul reclamanţilor arată că a discutat cu A H şi a aceasta a solicitat 200 de milioane
lei, ceea ce nu este posibil a se da.
Aceeaşi este poziţia şi apărătorului pârâtului G.
Apărătorul pârâtei A H pentru U arată că actul nul nu vizează cererea dintre M şi A, nu
există o constatare a nulităţii, pentru că aceasta nu a făcut obiectul acţiunii anterioare, solicitarea
nefiind întemeiată, cererea de modificare a acţiunii fiind formulată tardiv.
Apărătorul reclamanţilor arată că acel contract cade, actul de vânzare – cumpărare fiind
anulat.
Apărătorul pârâtei A H PENTRU U precizează că s-au comparat titlurile în litigiul
anterior, iar nu s-a anulat unul.
Apărătorul pârâtului avocat F R arată că nu se poate transfera dreptul de proprietate câtă
vreme actul era nul, iar cererea completatoare nu este tardivă, pentru că nu conduce la
tergiversarea cauzei şi este necesară pentru a încheia o tranzacţie.
Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că actul subsecvent nu s-a constatat a fi nul
pentru că există constatarea dreptului de proprietate a lui G, dar nu s-a pus în discuţie şi actul
subsecvent.
Constată că cererea completatoare formulată de reclamanţii M este tardivă raportat la
disp. art. 132 din C.proc.civ., acesta putând fi formulată până la prima zi de înfăţişare de către
aceştia, în cauză deja administrându-se probele, motiv pentru care instanţa o respinge.
Instanţa constată că părţile nu pot ajunge la o înţelegere.
Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată
cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale
pasive şi asupra fondului.
Apărătorul reclamanţilor solicită respingerea excepţiei, fiind proprietarul imobilului are
calitatea procesuală pasivă şi pe fondul cauzei solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata
despăgubirilor menţionate în raportul de expertiză. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului G I arată că acesta este proprietarul şi beneficiarul unor îmbunătăţiri;
s-a încheiat o înţelegere cu privire la despăgubiri între M şi G; s-au înţeles asupra cuantumului
privind datoria lui M.
Apărătorul pârâtei A H PENTRU U solicită admiterea cererii cu privire la plata
îmbunătăţirilor pe care le-a efectuat, să se constate că aceste îmbunătăţiri au fost dovedite,
precizând că există acte în acest sens; s-ar mai fi făcut şi alte îmbunătăţiri care nu au putut fi
dovedite cu acte. Există o depoziţie de martor combătută în totalitate prin raportare la aceste acte
depuse de noi, care au fost transpuse de expert, raportat la acele îmbunătăţiri găsite. Câtă vreme
există acte la dosar, planşe foto, acele planşe foto au fost efectuate; datează până în momentul
încheierii contractului cu M, face pe deplin dovada că îmbunătăţirile au fost făcute de asociaţie. La
momentul respectiv acel preţ are derizoriu faţă de piaţă, acesta de proprietar sub condiţie
rezolutorie. Îmbunătăţirile sunt făcute de A H PENTRU U, să se constate că este interzisă
cesiunea de datorie, această chestiune excede oricum cauzei, admiterea cererii vizavi de obligarea
la plată a pârâtului G cu privire la îmbunătăţiri. Cu cheltuieli de judecată, precizând că va depune
o copie a chitanţei.
Apărătorul reclamanţilor arată că pentru acele îmbunătăţiri nu au venit cu nici o dovadă,
ulterior au venit cu nişte facturi care au fost formale şi este absurd să se spună că G trebuia să
plătească îmbunătăţiri.
Apărătorul pârâtului, avocat F R arată că nu sunt dovezi care să confirme o altă situaţie de
fapt, iar legat de cesiunea de datorie este o înţelegere care nu poate fi interzisă, ei solicită de la
actualul proprietar o sumă de bani, să se stabilească care persoană să achite suma de bani.
Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că pentru susţinerile făcute nu există dovezi,
facturi, devize de lucrări expertul nu a verificat care sunt probele şi este problema expertului care
nu a citit depoziţiile martorilor, iar actele doveditoare sunt depuse până la momentul efectuării
expertizei de specialitate şi solicită instanţei să se constate că au făcut defalcat aceste lucrări.
Apărătorul pârâtului, avocat FR arată că numai dacă exista proces – verbal de recepţie
acesta era o dovadă.
Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că în privinţa acelor îmbunătăţiri ale petenţilor
nu există nici o dovadă.
INSTANŢA
În ceea ce priveşte cererea de reexaminare formulată de expertă, raportat la motivarea
acesteia, cât şi depunerea completării la raportul de expertiză, asupra căreia nu au fost formulate
obiecţiuni, urmează a fi admisă şi va fi revocată sancţiunea cu amenda judiciară aplicată acesteia
prin încheierea de şedinţă din data de 16.03.2011, în prezentul litigiu, în baza disp. art. 1085 din C.
proc. civ.
Asupra cauzei de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la
data de 14.04.2009 sub nr. 4409/280/2009 reclamanţii M M şi M Irina E, ambii domiciliaţi în
com. O, bl., sc., ap., jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâţii: G I D, domiciliat în mun. Piteşti, AP,
nr. 3, bl., sc., et. , ap. , jud. Argeş şi AH Pentru U, cu sediul în mun. Piteşti, str. S, bl., sc, ap., jud.
Argeş, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligată pârâta
asociaţie la: restituirea sumei de 3.686 lei reactualizată la data plăţii efective, reprezentând preţul
primit pentru apartamentul nr. situat în com. O, bl., sc., jud. Argeş, imobil de care au fost evinşi;
la restituirea diferenţei dintre preţ şi sporul de valoare dobândit de imobil între momentul
încheierii contractului de vânzare – cumpărare şi cel al producerii evicţiunii, reactualizat la data
plăţii efective; la restituirea sumei de 2.422,5 lei, reactualizată la data plaţii efective, reprezentând
cheltuieli de judecată, onorariu avocat şi taxe de timbru, cheltuieli efectuate în dosarul nr.
9145/280/2007, cât şi obligarea pârâtului persoană fizică la plata contravalorii îmbunătăţirilor
efectuate în imobilul mai sus arătat.
În subsidiar, în măsura în care terţul evingător, respectiv G I D nu va fi obligat să
plătească aceste cheltuieli, să fie obligat garantul pentru evicţiune, respectiv pârâta A H pentru U
la plata acestor despăgubiri către reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că: prin sentinţa civilă nr. 2488/22.04.2008
pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 9145/280/2007, definitivă şi irevocabilă prin
decizia civilă nr. 634/R/03.04.2009 a Tribunalului Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de
pârâtul G I D şi au fost obligaţi aceştia să lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 1
situat în com. O, bl. sc., jud. Argeş; imobilul în discuţie a fost cumpărat prin contractul de
vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006 de la pârâta A H pentru Umanitate;
obiectul acţiunii dosarul nr. 9145/280/2007 l-a constituit şi constatarea nulităţii absolute a
contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006, însă acest capăt de
cerere a fost respins considerându-se că acest act a fost valabil încheiat; în calitatea lor de
cumpărători de bună – credinţă au efectuat la imobilul respectiv mai multe îmbunătăţiri pe care le-
au enumerat.
S-a relevat şi că: având în vedere că aceste îmbunătăţiri profită terţului evingător, acesta
trebuie obligat la plata contravalorii lor, acestea având caracterul unor cheltuieli necesare şi utile;
raportat la evingerea petenţilor, pârâta asociaţie trebuie să restituie preţul primit, cât şi diferenţa
dintre acesta şi sporul de valoare dobândit de imobil ca urmare a evoluţiei pieţei imobiliare, cât şi
cheltuielile de judecată din litigiul anterior.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1336 şi urm. din C.civ., art. 484 din C.civ., art.
274 din C.proc.civ.
Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 6-24), iar la data de 17.04.2009 se
depune, de către reclamanţi, cerere de modificare a acţiunii iniţiale prin care au solicitat şi
instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului în litigiu până la achitarea integrală a
despăgubirilor datorate de pârâţi.
La termenul din data de 24.06.2009 pârâta A H pentru Umanitate a formulat cerere de
intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat: obligarea pârâtului G să restituie sporul de
valoare, actualizat cu indicele de inflaţie până la plata efectivă, a apartamentului; obligarea
reclamanţilor la plata folosinţei apartamentului pe perioada cuprinsă între data încheierii
contractului şi data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 2488/22.04.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că: la data de 11.07.2005 a achiziţionat pârâta asociaţie, de la
numiţii M F şi M L E, cu suma de 5.000 lei, apartamentul în litigiu; la acest imobil, având în
vedere starea deplorabilă în care se afla, s-au efectuat reparaţii capitale şi îmbunătăţiri în ceea ce
priveşte dotările; la data de 31.03.2006 reclamanţii din prezenta cauza au cumpărat apartamentul
respectiv la un preţ social de 24.500 lei; acest preţ a fost stabilit având în vedere sprijinul adus în
realizarea reabilitării şi de către cumpărători, pe lângă faptul că nivelul respectiv este unul minimal
avându-se în vedere situaţia financiară a celeilalte părţi contractante; ulterior în cadrul dosarului
nr. 9145/280/2007, prin hotărârea nr. 2488/22.04.2008, definitivă şi irevocabilă prin respingerea
căii de atac, s-a constatat că, adevăratul proprietar al imobilului este G I D care cumpărase acelaşi
apartament de la numiţii M F şi M A, aceştia vânzând bunul de doua ori, a doua oară către numiţii
M F şi M L, reţinând totodată şi buna – credinţă a A H pentru U, aceasta neavând cunoştinţa în
momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului despre litigiile şi
contradicţiile existente; cel care a rămas proprietar al apartamentului, respectiv pârâtul – persoană
fizică din prezenta cauză, are obligaţia de a restitui cheltuielilor de reabilitare efectuate şi a
contravalorii manoperei; majoritatea renovărilor şi îmbunătăţirilor indicate în acţiune sunt
efectuate de intimata asociaţia, iar nu de petenţi.
În drept, au fost invocate disp. art. 480 şi urm. din C. civ., art. 49 şi urm. din C. proc. civ.,
art. 274 din C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 24.06.2009 a fost calificată cererea pârâtei asociaţie ca
fiind în fapt o cerere reconvenţională, iar la termenul din 04.11.2009 s-au admis cererile de
probatorii formulate de părţi.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, cea testimonială (au fost
audiaţi martorii A N, A C G, S C, N M – filele 120-123), expertiză tehnică în specialitatea
construcţii.
La termenul din 14.04.2010 s-a invocat în scris de către pârâtul G I excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive, apreciindu-se de către acesta că în calitate de proprietar nu s-a cerut acordul
său pentru efectuarea îmbunătăţirilor.
La termenul de judecată din data de 04.05.2011 s-au formulat concluzii asupra excepţiei şi
fondului cauzei.
Raportat la disp. art. 137 din C. proc. civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra
excepţiei.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului şi persoana care
este obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Conform cererii de chemare în judecată, cât şi cererii reconvenţionale, pârâtul GI D a fost
chemat în judecată în calitate de pârât, solicitându-se instanţei obligarea acestuia la plata
contravalorii îmbunătăţirilor aduse la apartamentul pe care îl deţine în proprietate.
Astfel, era necesar a se proba de către petenţi şi intimata – asociaţie că pârâtul de mai sus
este proprietarul bunului, iar acestuia i s-au adus mai multe îmbunătăţiri.
O astfel de dovadă a fost efectuată în prezenta cauză, după cum se va analiza pe larg şi
mai jos, prin martorii audiaţi, expertiza efectuată şi copia sentinţei civile nr. 2488/22.04.2008 a
Judecătoriei Piteşti (filele 6, 7).
Rezultă că, pârâtului G, în calitate de proprietar al imobilului în care s-au încorporat mai
multe îmbunătăţiri (lucrări de renovare şi utilare), îi revine obligaţia de a plăti contravaloarea
acestora, existând astfel identitate între persoana sa şi persoana obligată în raportul juridic dedus
judecăţii.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 109 din C. proc. civ., se va respinge excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a pârâtului G.
Având în vedere probele administrate în cauză, urmează ca instanţa să admită în parte atât
acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse de către reclamanţi se constată că, aceştia au cumpărat, prin
contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006 la B.N.P.A. Toma Denis
Radu şi Bogos Nicoleta Romaniţa (filele 8-10), dreptul de proprietate asupra unui apartament
situat în com. O, bloc R, nr. parter, ap., jud. Argeş, contra unui preţ de 24.500 lei, preţ care urma
să fie achitat în rate lunare, vânzătoare fiind pârâta A H pentru U.
Raportat la copiile chitanţelor de la filele 11-17 se constată că, petenţii M au achitat din
preţul de mai sus suma totală de 3.686 lei.
În urma unui litigiu în care au avut calitatea de părţi atât reclamanţii cât şi pârâţii din
prezenta cauză, cu nr. 9145/280/2007 al Judecătoriei Piteşti, s-a pronunţat sentinţa civilă nr.
2488/22.04.2008 (filele 6,7), prin care numiţii M M şi M I E au fost obligaţi să lase în deplină
posesie şi proprietate reclamantului G I D apartamentul nr. 1 situat în comuna O, bloc , scara ,
jud. Argeş şi să-i plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.422,5 RON.
Pentru a se de adopta această soluţie s-au reţinut de către instanţă şi următoarele:
„Comparând titlurile de proprietate invocate de părţi, respectiv înscrisul sub semnătură privată
încheiat la data de 15.05.2003, consolidat prin sentinţa civilă nr. 386/2006, invocat de reclamant
şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 405/2006 întemeiat pe contractul
autentificat sub nr. 822/23.02.2005 constatat nul prin sentinţa anterior menţionată, invocat de
pârâţii M, având în vedere inclusiv faptul că reclamantul a solicitat Oficiului de şi
Publicitate Imobiliară Argeş prin cererea înregistrată sub nr. 16476/1.07.2005 înscrierea litigiului
ce a format obiectul dosarului nr. 1516/200 al Judecătoriei Piteşti iar neefectuarea menţiunii în
termen legal nu-i este imputabilă, instanţa apreciază că este preferabil titlul de proprietate invocat
de reclamant.”.
Astfel, reclamanţii de astăzi au fost evinşi de către pârâtul G, pârâta – asociaţie, în calitatea
sa de vânzătoare, neîndeplinindu-şi obligaţia de garanţie.
Evicţiunea reprezintă pierderea proprietăţii lucrului, în total sau în parte, sau tulburarea
cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar. Conform disp. art. 1337 din C. civ.:
„Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către
cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde
supus acel obiect şi care n-ar fi declarate la facerea contractului.”.
S-a activat obligaţia de garanţie contra evicţiunii având în vedere că: a existat o tulburare
de drept (s-a invocat un drept de proprietate de către pârâtul G, în cadrul unei acţiuni în
revendicare); cauza evicţiunii este anterioară vânzării (a probat acelaşi pârât, după cum s-a reţinut
în litigiul anterior, un drept de proprietate anterior şi preferabil); cauza evicţiunii nu a fost
cunoscută de către cumpărători (reclamanţii din această cauză).
Având în vedere că evicţiunea a fost totală, au devenit incidente în ceea ce o priveşte pe
pârâta – asociaţie dispoziţiile art. 1341 din C. civ., respectiv: „Art. 1341 Când vânzătorul este
răspunzător de evicţiune, cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul a cere de la vânzător: 1.
restituirea preţului; 2. fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins; 3. spezele
instanţei deschise de dânsul în contra vânzătorului şi ale celei deschise de evingător în contra sa;
4. daune-interese şi spezele contractului de vânzare.”.
Astfel, pentru neîndeplinirea obligaţiei de garanţie, pârâta asociaţie are obligaţiile: de a
restitui preţul (după cum s-a arătat s-a achitat numai suma de 3.686 lei), de a plăti cheltuielile de
judecată la care petenţii au fost obligaţi în litigiul anterior (spezele instanţei – în sumă de 1.422,5
lei), cât şi cele care le efectuează în prezenta cauză, cât şi a daunelor – interese.
Acordarea actualizată a sumei datorate cu titlu de preţ achitat nu constituie decât aplicarea
corectă a dispoziţiilor art. 1073 C. civil, respectiv a dreptului creditorului la îndeplinirea exactă a
obligaţiilor, actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie constituind o practică constantă a
instanţelor de judecată, născută din nevoia de a apăra drepturile creditorilor într-o economie a
cărei instabilitate a determinat dispariţia sau cel puţin atenuarea principiului nominalismului
monetar.
Daunele – interese se stabilesc în conformitate cu disp. art. 1344, 1350 din C. civ.,
respectiv: „Art. 1344 Dacă lucrul vândut se află, la epoca evicţiunii, de o valoare mai mare, din
orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă preţul vânzării,
excedentele valorii în timpul evicţiunii.”; „Art. 1350 Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta
din neexecutarea vânzării şi care nu sunt prevăzute aici se vor decide după regulile generale ale
convenţiilor.”.
Din probele administrare a rezultat că bunului apartament i-au fost aduse mai multe
îmbunătăţiri, acestea fiind identificate pe larg în raportul de expertiză întocmit de către ing. G M
(filele 190, 191), şi fiind evaluate la suma totală de 18.256 lei (reclamanţii – 3.661 lei, pârâta
asociaţie – 14.595 lei).
Instanţa nu va reţine concluziile expertei şi nici depoziţia martorului A N raportat la
înscrisurile depuse de pârâta asociaţie.
Aceasta a prezentat instanţei facturile şi chitanţele emise în urma achiziţionării a diferite
materiale (filele 83-114), iar nu reclamanţii (aceştia nu au putut prezenta nici cel puţin un singur
act).
În cazul în care petenţii ar fi efectuat diferite lucrări pe cont propriu, după cele efectuate
de către asociaţia pârâtă, ar fi putut prezenta diferite documente prin care au achiziţionat
materialele folosite, ceea ce însă nu au efectuat; chiar dacă nu ar mai fi păstrat acele acte se puteau
solicita copii de la diferitele de la care le-ar fi cumpărat.
Instanţa va reţine că numai pârâta asociaţie a efectuat îmbunătăţiri la bunul imobil
apartament aparţinând pârâtului G, în baza unei înţelegeri cu reclamanţii şi a obiectului său de
activitate.
Depoziţia martorului A (fila 120), este contrazisă de către depoziţiile martorilor A şi S
(filele 121, 122), aceasta fiind în mod evident subiectivă.
Mai mult decât atât, acesta nu a putut preciza decât că reclamanţii ar fi efectuat anumite
lucrări, iar nu şi persoanele care ar fi achiziţionat materialele, petenţii, după cum s-a precizat,
nereuşit a proba achiziţionarea acestora; aceste lucrări erau efectuate în baza unei înţelegeri cu
pârâta – tabelul de pontaj de la fila 133.
Faptul că, intimata a prezentat unele facturi pentru materiale, superioare cantitativ celor
folosite, nu duce la concluzia că acestea ar fi fost achiziţionate în alt scop, existând posibilitatea să
se fi cumpărat aceste produse pentru mai multe lucrări, în mod global, eventual pentru a se
diminua cheltuielile de transport.
Cu toate acestea, raportat la depoziţiile celor trei martori de mai sus, în ceea ce priveşte
starea apartamentului anterior începerii lucrărilor (grav deteriorat, fără geamuri, uşi, tencuieli
interioare, instalaţii, etc.), cât şi planşele foto depuse de petenţi (filele 18-23), se constată că,
sporul de valoare al bunului înstrăinat de către pârâta asociaţiei îl constituie chiar valoarea
îmbunătăţirilor aduse acestuia; prin aceste lucrări a crescut valoarea bunului.
Reclamanţii nu au reuşit a proba, prin dovezile administrate, un alt spor de valoare
dobândit de bunul apartament, urmând ca instanţa să reţină ca „excedentele valorii în timpul
evicţiunii” suma de 18.256 lei.
De asemenea, pârâtul G nu a reuşit a proba o stare anterioară bună a apartamentului.
În baza prevederilor citate mai sus, urmează ca pârâta asociaţie să fie obligată şi la plata
sumei de 14.595 lei, reprezentând sporul de valoare al bunului apartament; instanţa s-a oprit la
această valoare având în vedere cererea de majorare a pretenţiilor formulată de petenţi (fila 42); s-
au majorat pretenţiile la valoarea stabilită de expertă pentru lucrările efectuate de petenţi, la suma
de 14.595 lei.
În ceea ce priveşte celelalte cereri ale reclamanţilor, raportat la concluziile de mai sus
privind persoana care a efectuat îmbunătăţirile la bunul imobil, se vor respinge.
Aceştia nu sunt îndrituiţi să beneficieze de plata sumei reprezentând contravaloarea
îmbunătăţirilor, de la pârâtul G, proprietar al imobilului, atât timp cât nu au fost cei care au
efectuat cheltuieli în acest sens, ci pârâta asociaţie.
De asemenea, prin sentinţa pronunţată în litigiul anterior reclamanţii de astăzi au fost
obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de numai 1.422,5 lei, iar nu 2.422,5 lei, cât au
solicitat în prezenta cauză.
După cum s-a analizat mai sus, sporul de valoare îl reprezintă chiar contravaloarea
îmbunătăţirilor aduse apartamentului, nefiind întemeiată nici solicitarea plăţii acesteia de la pârâta
asociaţie.
Mai mult decât atât, dreptul de retenţie este un drept de garanţie imperfect, în virtutea
căruia cel care deţine un bun al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reţină lucrul
respectiv, să refuze restituirea, până ce titularul bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu
conservarea, întreţinerea şi îmbunătăţirea bunului.
Instanţa a reţinut deja că pârâta este cea care a efectuat cheltuielile cu conservarea,
întreţinerea şi îmbunătăţirea bunului, iar nu petenţii, astfel că aceştia din urmă nu pot invoca un
drept de retenţie.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională se constată că aceasta este numai în parte
întemeiată.
Reclamanţii nu pot fi obligaţi la plata lipsei de folosinţă a apartamentului pentru perioada
dintre încheierea contractului şi data producerii evicţiunii, având în vedere că, pentru această
perioadă, ei au fost proprietarii (faţă de pârâta – asociaţie).
Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat între petenţi şi intimata de mai sus s-a
transmis, de la data încheierii acestei convenţii, dreptul de proprietate către reclamaţii –
cumpărători, pârâta – vânzătoare nemaideţinând în patrimoniu un astfel de drept.
Rezultă că, aceasta nu poate solicita o lipsă de folosinţă în ceea ce priveşte bunul înstrăinat
şi care nu se afla în patrimoniul său, raportat şi la prevederile art. 1324 din C. civ., respectiv:
„Lucrul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul vânzării. Din acea zi toate
fructele sunt ale cumpărătorului.”.
Această pretenţie va fi respinsă.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului G I D la plata sporului de valoare adus
apartamentului care îi aparţine, se constată că este întemeiată, raportat la disp. art. 482 din C.
proc. civ. („Art. 482 Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce
lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest
drept se numeşte: drept de accesiune.”).
Astfel, intimatul G. este cel care, în urma admiterii acţiunii în revendicare, va beneficia de
bunurile încorporate în imobilul său, bunuri ce nu ar fi posibil să se despartă fără a fi deteriorate
(tencuieli, uşi de numite mărimi, instalaţie electrică, instalaţie sanitară, etc.).
Nu se va reţine susţinerea pârâtului de mai sus, cum că anumite bunuri ar putea fi luate,
respectiv jaluzelele; acestea au fost comandate şi furnizate raportat la anumite dimensiuni ale
diferitelor ferestre ale respectivului apartament.
Astfel, pârâtul care beneficiază de îmbunătăţirile aduse bunului său, de către pârâta
asociaţie, va fi obligat, în baza disp. legale citate şi a principiului îmbogăţirii fără justă cauză, la
plata sumei de 14.712 lei.
La această din urmă sumă s-au majorat pretenţiile de către intimata – asociaţie prin
cererea de la fila 193.
În baza disp. art. 274, 276 din C. proc. civ., se vor compensa în parte cheltuielile de
judecată efectuate de reclamanţi şi pârâta – asociaţie (pârâtul G. nu a probat efectuarea de astfel
de cheltuieli), raportat la modalitatea în care s-au reţinut susţinerile părţilor şi expusă mai sus,
urmând ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 752 lei, către petenţi, iar pârâtul să fie
obligat la plata sumei de 519 lei, către pârâta – reclamantă. Ambele cereri au fost admise numai în
parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea de reexaminare formulată de experta G. M.
Revocă sancţiunea cu amenda judiciară aplicată acesteia prin încheierea de şedinţă din
data de 16.03.2011, în prezentul litigiu.
Irevocabilă în privinţa dispoziţiei de mai sus.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii M M şi M I E, ambii domiciliaţi în
com. O, bl. , sc. , ap. , jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâţii: G I D, domiciliat în mun. Piteşti, A
P, nr. , bl. , sc. , et. , ap. , jud. Argeş şi A H PENTRU U, cu sediul în mun. Piteşti, str. S, bl. , sc. ,
ap. , jud. Argeş.
Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 3.686 lei, actualizată cu
indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând preţ achitat.
Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 14.595 lei, reprezentând
sporul de valoare al bunului apartament.
Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 1.422,5 lei, reprezentând
contravaloare cheltuieli de judecată din litigiul în care petenţii au fost evinşi.
Obligă pârâta – asociaţie la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 752 lei, către
reclamanţi, rezultate în urma compensării parţiale.
Respinge celelalte pretenţii.
Respinge celelalte pretenţii.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă A H
PENTRU U.
Obligă pârâtul G I D la plata sumei de 14.712 lei, către pârâta – reclamantă asociaţie,
reprezentând contravaloare îmbunătăţiri aduse imobilului.
Obligă pârâtul G I D la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 519 lei, către pârâta –
reclamantă, rezultate în urma compensării parţiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Mai 2011.
Preşedinte,
M S
Grefier,
L M
Red. M.S.
Tehn. L.B. 13 Mai 2011
6/ex.
