Prin sentinţa civilă nr.66 din 14.01.2010 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1879/102/2009 s-a luat act şi s-a constatat renunţarea reclamanţilor A.C.M. s.a., prin reprezentant legal Sindicatul A. Tg-Mureş, la judecarea capătului de cerere privind decontarea contravalorii analizelor, testelor şi examinărilor medicale, formulat în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi obligând pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor în cuantum de 74 lei lunar, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în intervalul 01.01.2008-26.11.2009, reprezentând echivalentul dreptului special pentru refacerea capacităţii de muncă; a obligat pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor în cuantum de 7 lei zilnic, pentru zilele efectiv lucrate de fiecare reclamant în intervalul 01.01.2008-26.11.2009, reprezentând echivalentul unei mese calde; a obligat pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor egale cu câte un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu de odihnă, pentru fiecare concediu de odihnă anual primit de fiecare reclamant în intervalul 26.11.2007-26.11.2009, reprezentând echivalentul primelor de vacanţă; despăgubirile mai sus menţionate vor fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept bănesc şi până la plata efectivă a debitului; s-au respins restul pretenţiilor reclamanţilor; s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, în contradictoriu cu chematul în garanţie Consiliul Judeţean Mureş; a obligat chematul în garanţie Consiliul Judeţean Mureş să asigure, în favoarea pârâtei D.G.A.S.P.C. Mureş, sumele necesare achitării despăgubirilor mai sus menţionate, acordate reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamanţilor referitoare la despăgubirile reprezentând echivalentul dreptului special pentru refacerea capacităţii de muncă, cele reprezentând echivalentul unei mese calde şi al primelor de vacanţă până la data de 26.11.2009 sunt întemeiate, fiind drepturi recunoscute de contractul colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială opozabil părţilor.
Împotriva acestei hotărâri pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş şi chematul în garanţie Consiliul Judeţean Mureş au formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a cererii de chemare în garanţie.
În motivarea recursului, recurenta D.G.A.S.P.C. Mureş a arătat că nu s-a semnat contractul colectiv de muncă de către conducerea acestei instituţii, astfel că nu îi este opozabil.
S-a mai arătat că în contractul colectiv de muncă, de care se prevalează reclamanţii, sunt cuprinse clauze nelegale, care contravin dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractul fiind lovit de nulitate absolută.
În motivarea recursului, recurentul chemat în garanţie Consiliul Judeţean Mureş, a arătat că, prin hotărârea dată, prima instanţă a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin.2 din C.pr.civ, întrucât persoana care a semnat cererea de chemare în judecată în numele membrilor Sindicatului A. nu are calitatea de preşedinte al sindicatului şi, prin urmare, nici de reprezentant al membrilor de sindicat.
Recurenta a mai arătat că temeiul juridic al acţiunii este contractul colectiv de muncă nr.591/2007 care este nul de drept, întrucât este semnat de mai multe părţi decât cele care au participat efectiv la negociere, că U.N.C.J.R., ca parte semnatară a fost reprezentată de o persoană fără mandat, iar la semnarea contractului, patronatul nu a fost reprezentat şi de Asociaţia Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
S-a mai arătat că în contractul colectiv de muncă menţionat au fost inserate clauze nelegale, cum este cea referitoare la prima de vacanţă, care contravine prevederilor art.12 din Legea nr.130/1996, întrucât aceasta a fost reglementată de legiuitor pentru sectorul bugetar prin legi speciale doar pentru categoria funcţionarilor publici, nu şi pentru personalul contractual.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.304 pct. 5 şi 9, art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Intimatul Sindicatul A. Tg.-Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Mureş, precizând că argumentele acestora nu pot fi reţinute, întrucât contractul colectiv de muncă a fost înregistrat la Ministerul Muncii şi publicat în Monitorul Oficial al României, fiind opozabil atât pârâtei cât şi chematului în garanţie, datorită dispoziţiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituţie şi art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În dovedire, la dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr.6572/2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş (fila 15), Hotărârea Adunării generale a Sindicatului A. din 08 mai 2009 (fila 16), cereri de adeziune ale membrilor de sindicat (filele 27-40)
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., instanţa de control judiciar constată că recursurile promovate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii cu calitatea de angajaţi cu contract individual de muncă în cadrul D.G.A.S.P.C. Mureş –Centrul de Plasament Zau de Câmpie şi sunt membrii ai Sindicatului A., conform cererilor de înscriere depuse la dosarul cauzei.
Analizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.5 din C.pr.civ., Curtea constată că potrivit sentinţei civile nr.6572 din 26 august 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi Hotărârii Adunării generale a Sindicatului Acord Tg.-Mureş din 08.05.2009, d-nul Puiu L.C. este preşedinte al sindicatului, astfel că avea calitatea de a formula acţiunea în numele membrilor de sindicat şi a-i reprezenta.
În consecinţă, motivul de recurs invocat este neîntemeiat, urmând a fi respins.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., Curtea constată că în Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială pentru perioada 2007-2009 înregistrat sub nr.591/2007 se prevede la art.84 alin.2 că pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii asigurarea protecţiei personalului (funcţionari publici şi personal contractual), acesta beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă, în cuantum de minim 74 lei /lună.
De asemenea, la art. 84 alin.5 din acelaşi contract se prevede că angajatorul asigură condiţii pentru luarea unei mese calde, gratuit, în incinta unităţii, în fiecare zi în care salariatul şi-a desfăşurat în mod efectiv activitatea. În situaţia în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mese calde, salariaţii sunt îndreptăţiţi să primească contravaloarea acesteia în cuantum de minim 7 lei/zi.
Totodată, la art.88 alin.2 lit.f din Contractul colectiv de muncă menţionat se prevede că drepturile salariale cuprind prima de vacanţă egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu.
Acest contract colectiv a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse la data de 26.11.2007 sub nr.591 şi apoi publicat în Monitorul Oficial nr.15 din 8 decembrie 2007 în partea a V-a.
Potrivit art.9 şi 11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ramura de activitate.
Art.12 din aceeaşi lege prevede că nu pot fi negociate drepturile care sunt deja stabilite de lege în cazul salariaţilor bugetari, ceea ce înseamnă că nu pot fi negociate drepturi sub cele prevăzute de lege.
În ambele recursuri s-au invocat vicii la încheierea contractului colectiv de muncă pe care reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea, însă Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nu a refuzat înregistrarea acestuia, deşi potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.130/1996 putea să o facă.
Din această perspectivă, instanţa va înlătura argumentele recurenţilor referitoare la nulitatea contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze pe care le cuprinde.
Prin urmare, Curtea constată că toate clauzele contractuale îşi produc efectele, iar potrivit art.30 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare litigiului dintre părţi, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.130/1996, Curtea reţine că nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul procedură civilă, astfel că în temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile promovate de pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş şi chematul în garanţie Consiliul Judeţean Mureş împotriva sentinţei civile nr.66 din 14.01.2010 pronunţată în dosarul nr. 1879/102/2009 al Tribunalului Mureş.
