(Curtea de Apel Suceava – d.p. nr.205/23.04.2007)
Prin sentinţa penală nr. 246 din 8.06.2006 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, inculpatul F. M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 al. 3 din Legea nr. 59/1934, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 al. 4 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 33 ş 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente . să plătească părţii civile suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul în calitate de administrator al două cu sediul în Dornişoara, jud. Suceava, care au ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos, începând cu anul 2000 a derulat prin societăţile sale, mai multe relaţii de comerţ cu firma administrată de partea vătămată G. D.E.
În cursul lunii august 2000, cei doi parteneri de afaceri au avut o înţelegere tacită, privind livrarea unei cantităţi de 250 mc. buşteni de către SC. S. SRL. În acest sens a emis şi factura fiscală cu nr. 9352322 din luna august 2002 fără a se preciza vreo dată la rubrica „ziua”, valoarea totală a acestei facturi fiind de 282.625.000 lei.
Potrivit acestei înţelegeri, firma administrată de către partea vătămată şi-a onorat obligaţiile de plată însă firmele administrate de inculpat nu au mai făcut livrarea cantităţii de buşteni la care s-a obligat. În schimb inculpatul a emis fila CEC – BG 307-00006535 în alb, având completate numai rubrica „semnătura” şi datele privind identificarea SC C. C. SRL.
Partea vătămată nu a introdus această filă şi a mai solicitat de la inculpat două bilete la ordin care să acopere suma totală la acea dată, respectiv 250.000.000 lei.
În acest sens, inculpatul a completat două bilete la ordin la data de 12.03.2003,unul pentru suma de 150.000.000 lei cu scadenţă la 28.03.2003 şi celălalt pentru suma de 150.000.000 lei cu scadenţă la 25.04.2003 ce urmau a fi plătite de către Eurobanc SA – Sucursala Suceava.
La data emiterii instrumentelor de plată mai sus menţionate, inculpatul nu avea disponibil financiar în bancă şi nici nu avea în derulare acte de comerţ de pe urma cărora să-i fie alimentat contul de la bancă, situaţie confirmată de către instituţia bancară în cauză.
La data de 31.03.2003 şi respectiv 29.04.2003, partea vătămată a introdus la plată cele două bilete la ordin care însă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil.
La data de 3.09.2004 partea vătămată a introdus la plată şi fila CEC menţionată mai sus care a avut aceeaşi soartă, respectiv a fost refuzată la plată tot din lipsă de disponibil în cont.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care însă nu a arătat care sunt motivele pentru care a formulat această cale de atac. Apărătorul său din oficiu a solicitat instanţei redozarea pedepsei, aceasta fiind exagerată în raport de împrejurările săvârşirii faptei.
Tribunalul Suceava – secţia penală, prin decizia nr. 548 din 23 octombrie 2006 a respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei inculpatul a formulat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin.1,2,4 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, pentru care să i se aplice o pedeapsă minimă, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Critica este întemeiată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc inculpatul F.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,4 Cod penal, reţinându-se că în calitate de administrator al SC S.SRL şi SC. C.C. SRL Suceava în cadrul derulării contractelor cu SC O.H. SRL Cîmpulung Moldovenesc a emis două bilete la ordin fără a avea disponibil bănesc în cont, cauzând un prejudiciu de 250.000.000 lei vechi.
Potrivit art. 215 alin.1,2 şi 4 Cod penal există infracţiune de înşelăciune atunci când se emite un CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage după emitere, provizia în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului şi se sancţionează cu pedeapsa prev. în alin. (2).
În speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale conţinutului infracţiunii de înşelăciune deoarece nu s-a realizat scopul prevăzut în aliniatul (1) şi anume inducerea în eroare a părţii vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în ideea de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi de a pricinui o pagubă.
Din întreg probatoriul administrat rezultă că relaţiile comerciale dintre părţi s-au bazat pe încredere şi că înţelegerile dintre ei erau tacite, neexistând nici un element din care să rezulte intenţia inculpatului de a-şi înşela partenerul de afaceri.
La data emiterii instrumentelor de plată (fila CEC B.G.307-0006535în alb şi cele două bilete la ordin) inculpatul nu avea disponibil financiar în bancă, însă partea vătămată deşi cunoştea acest lucru a insistat în emiterea lor drept „garanţie” a executării unei obligaţii comerciale de „a face”.
Aşadar, în speţă nu ne aflăm în faţa unei infracţiuni de înşelăciune, relaţiile dintre inculpat şi partea vătămată având un caracter comercial şi putând fi rezolvate în cadrul unor litigii comerciale, de altfel inculpatul a achitat în mare parte sumele datorate părţii vătămate.
Totuşi emiterea de către inculpat a filei CEC în alb, având completate numai rubrica „semnătura trăgătorului” şi datele privind identificarea SC.C.C. SRL – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934.
În consecinţă a fost admis recursul declarat de inculpat, s-au casat în totalitate ambele hotărâri şi reţinându-se cauza spre rejudecare, Curtea l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin.1,2,4 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal.
