Prin acţiunea promovată la 5 februarie 2003, reclamanta S.N.P. „P” S.A. Bucureşti, Sucursala PECO Olt, a chemat în judecată pe pârâta SNTF CFR Marfă S.A. Craiova, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.516.660 lei, reprezentând contravaloarea a 460 kg benzină constatată lipsă, conform pro-cesului-tverbal de constatare nr. 4/2001, la transportul efectuat cu S.T. nr. 472577/2001.
în susţinerile acţiunii sale, reclamanta a arătat că a depus reclamaţie administrativă şi pârâta nu i-a răspuns la aceasta şi nici nu a procedat la plata contravalorii mărfii lipsă din culpa acesteia. Pârâta, în apărare, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, conform art. 93.1. din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate, iar pe fond a susţinut că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât lipsa provine de la expeditor, vagonul prezentând scurgeri din conţinut la ambele guri de descărcare.
Prin sentinţa nr. 447/28 martie 2003, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SNTF CFR Marfa S.A. Craiova, Agenţia Regională de Marfă CFR Craiova, la plata sumei de 2.516.660 lei pretenţii şi 234.466 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia prescripţiei invocată de reclamantă este neîntemeiată şi a respins-o, reţinând că, în momentul depunerii reclamaţiei administrative, cursul prescripţiei se suspendă până în ziua în care calea ferată răspunde în scris la reclamaţie, conform dispoziţiilor O.G. nr. 41/1997 privind Regulamentul de Transport pe Căile Ferate.
Pe fond, instanţa a reţinut că, pentru lipsa cantităţii de benzină constatată la destinaţie şi survenită pe timpul transportului, răspunderea revine pârâtei-cărăuş, care a preluat vagonul fără obiecţiuni de la expeditor şi dacă ar fi existat nereguli, avea obligaţia să refuze expediţiile necorespunzătoare conform art. 67.1 şi art. 66.5 din acelaşi regulament de transport.
Recurenta a susţinut, în principal, că în mod greşit instanţa de fond i-a respins excepţia prescripţiei, întrucât acţiunea a fost promovată peste termenul de 1 an prevăzut de art. 93.1 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate, iar cursul prescripţiei a fost suspendat pe o perioadă de trei luni de zile de la primirea reclamaţiei administrative, conform art. 93 alin. 4 din acelaşi regulament. De asemenea, recurenta mai a susţinut că soluţia pronunţată pe fond de tribunal este şi ea greşită, deoarece nu rezultă culpa căii ferate în producerea lipsei la destinaţie.
Din actele întocmite la destinaţie rezultă că sigiliile au fost intacte şi corect aplicate la toate sistemele, dar vagonul prezenta urme de scurgeri din conţinut la ambele guri de descărcare (cca. 2 picături/minut), ceea ce constituie un viciu ascuns şi nu poate antrena răspunderea căii ferate pentru defecţiunile tehnice survenite.
Analizând criticile recurentei, Curtea a constatat întemeiat recursul pentru următoarele motive.
Acţiunea în despăgubiri formulată de reclamantă împotriva pârâtei-cărăuş a fost introdusă la 5 februarie 2003 şi se referă la o lipsă de 460 kg benzină la transportul efectuat cu S.T. 472577/2001, conform procesului-verbal de constatare cu nr. 4/2001 încheiat de Staţia CFR Slatina.
Potrivit prevederilor art. 93.1 din regulamentul de transport pe căile ferate, acţiunea izvorâtă din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an, iar când este vorba de o acţiune în daune pentru pierderea parţială a mărfii, termenul începe să curgă din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii, conform art. 93.3.1 din acelaşi regulament.
Potrivit art. 93.1.6 din regulament, în cazul reclamaţiei administrative adresată căii ferate cu documentele justificative, prescripţia se suspendă până la rezolvarea reclamaţiei însă cel târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
Or, avându-se în vedere aceste prevederi legale şi faptul că lipsa reclamată a fost constatată la data de 21 februarie 2001, iar cursul prescripţiei a fost suspendat pe o perioadă de 3 luni pentru rezolvarea reclamaţiei administrative, înseamnă că reclamanta trebuia să promoveze acţiunea până la data de 21 mai 2002 (termenul de 1 an la care se adaugă trei luni pentru rezolvarea reclamaţiei administrative). Cum însă acţiunea a fost promovată la data de 5 februarie 2003, cu mult peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate ale Regulamentului de Transport, acţiunea reclamantei este prescrisă.
îh raport de cele expuse, Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat greşit legea, respectiv dispoziţiile Regulamentului de Transport referitoare la rekolvarea reclamaţiei administrative, existând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a schimbat hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.N.P. „P.” S.A. Bucureşti, Sucursala PECO Olt, împotriva pârâtei SNTF CFR Marfă S.A., Agenţia Regională de Marfa CFR Craiova, ca prescrisă.
Curtea de Apel Craiova, decizia nr. 1077 din 24 iunie 2003
