Fapta inculpatului de a constrânge partea vătămată să efectueze o activitate contrar voinţei sale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de supunere la muncă forţată sau obligatorie prevăzută de art. 191 C.pen. În condiţiile în care inculpatul nu a acţionat cu voinţa de lipsi partea vătămată de libertate, ci de a o constrânge la efectuarea unei munci, în mod judicios s-a apreciat de către instanţa de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen. şi se impune schimbarea încadrării juridice a faptei într-o altă infracţiune, aceea prevăzută de art. 191 C.pen., iar nu achitarea inculpatului.
Secţia penală, Decizia nr. 73 din 20 ianuarie 2011
Prin sentința penală nr. 1888/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6567/55/2010, în baza art. 211 alin. (1) C.pen. inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) a fost achitat inculpatul de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C.pen.
în baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 28.05.2009.
în baza art. în baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, la data de 19.05.2009 în jurul orelor 16.00 inculpatul C.M. însoțit de martorii V.T. și R.A. s-au deplasat în zona cantonului silvic 9 Ghedeș din localitatea Pecica. Acolo inculpatul i-a observat pe partea vătămată A.G. minor de 17 ani și pe martorul F.I. care se plimbau cu bicicletele prin zonă.
Inculpatul s-a deplasat cu o căruță în apropierea acestora cerându-le să îi dea țigări însă martorul și partea vătămată i-au spus că nu sunt fumători și nu au țigări asupra lor. în aceste condiții inculpatul a luat un leaț și l-a lovit peste spate și peste ureche iar cu pumnul în zona feței pe partea vătămată deposedându-l astfel de telefonul mobil marca Sony Ericson model K800I și și-a transferat un credit de 3 euro pe telefonul său mobil. După ce l-a deposedat pe partea vătămată de telefonul mobil inculpatul l-a obligat să îl însoțească pe o distanță de aproximativ 250 metri și apoi i-a cerut acestuia și martorului F.I. să cosească iarba și să o încarce în căruța sa. Inculpatul după ce aceștia au terminat de încărcat iarba le-a desfăcut ventilele de la biciclete și le-a spus să nu îndrăznească să sesizeze organele de poliție.
Urmare a actelor de violență aplicate de inculpat partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Telefonul mobil a fost ridicat de către organele de poliție de la inculpat și restituit părții vătămate.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă a fost probată cu declarația părții vătămate, declarații martori, certificat medico-legal, planșe foto.
Susținerea inculpatului în sensul că a lovit-o pe partea vătămată din joacă a fost înlăturată, întrucât, atât declarația părții vătămate cât și a martorului F.I. arată că nu au tratat incidentul ca pe o joacă. în acest sens sunt și concluziile certificatului medical care au atestat că partea vătămată a suferit mai multe leziuni având tumefacții și echimoze care evident nu pot fi cauzate din joacă.
Prima instanță a apreciat că, fapta inculpatului de a o deposeda prin violență pe partea vătămată de telefonul său mobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 C.pen., text de lege în baza căruia instanța va condamna inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat, de a obliga partea vătămată să-l însoțească pe o distanță de 250 de metri și de a-i cere acestuia de a cosi iarba și de a o încărca în căruță nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 C.pen.
Elementul material al acestei infracțiuni constă într-o faptă prin care persoana vătămată este lipsită de libertatea sa fizică de posibilitatea de a se deplasa și de a acționa în conformitate cu propria voință.
Ca formă agravată aceasta există atunci când în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj sau victima este minoră.
în speță nu s-a probat faptul că partea vătămată a fost efectiv lipsită de libertate motiv pentru care instanța consideră că lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni.
împotriva acestei sentinței penale au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul C.V.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, prin motivele depuse a solicitat desființarea sentinței primei instanțe, iar în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să fie condamnat inculpatul C.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) și art.189 alin. (2) C.pen., apreciind că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de liberare, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenție. Deși inculpatul este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale a comis două infracțiuni în concurs real, cu un grad ridicat de pericol social. Felul în care inculpatul a comis faptele denotă un dispreț total față de normele de conviețuire în societate. în timpul procesului inculpatul a avut o atitudine flegmatică, regretul manifestat la ultimul cuvânt a fost o atitudine de fațadă. Inculpatul și partea vătămată locuiesc în aceiași localitate, cu puțini locuitori, lăsarea în liberate a inculpatului nefiind în aceste condiții decât de natura de a mări sentimentul de frustrare al părții vătămate.
Inculpatul prin apărător a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 351/7.12.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6567/55/2010, în baza art. 379 alin. (1) pct.2 lit. a) C.proc.pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, împotriva sentinței penale nr. 1888/13.10.2010 pronunțată în dosar nr. 6567/55/2010 al Judecătoriei Arad, care a fost desființată în latura penală a cauzei cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei și greșita achitare a inculpatului C.M. și în consecință:
în baza art. 334 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art.189 alin. (2) C.pen. în infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie prevăzută de art. 191 C.pen..
în baza art. 191 C.pen. inculpatul C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de supunere la muncă forțată sau obligatorie.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 3 ani închisoare pentru art. 211 alin. (1) C.pen. și 1 an închisoare pentru art. 191 C.pen., în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 (trei) ani închisoare.
Tribunalul Arad, examinând apelurile declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței primei instanțe, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art. 371 și următoarele C.proc.pen., a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: împrejurarea că inculpatului la data de 19.05.2009 a deposedat-o prin violență pe partea vătămată de telefonul său mobil întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C.pen.. De asemenea, legal a apreciat prima instanță că fapta inculpatului de a o obliga pe partea vătămată de a-l însoți pe o distanță de 250 de metri și de a-i cere acestuia de a cosi iarba și de a o încărca în căruță nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen. întrucât elementul material al acestei infracțiuni constă într-o faptă prin care persoana vătămată este lipsită de libertatea sa fizică, de posibilitatea de a se deplasa și de a acționa în conformitate cu propria voință.
Concluzionând, tribunalul a constatat că legal a apreciat prima instanță că această activitate nu se încadrează obiectiv și subiectiv în norma de incriminare a art. 189 alin. (2) C.pen. dar, a omis că fapta putea primi o altă încadrare juridică respectiv cea prevăzută de art. 191 C.pen.. Infracțiunea prevăzută de art. 191 C.pen. face parte tot din categoria infracțiunilor privind libertatea individuală, libertate care include posibilitatea de alegere pe care o are o persoană de a presta sau nu o muncă. în condițiile în care inculpatul nu a acționat cu voința de a o lipsi de partea vătămată de libertate ci, de a o constrânge la efectuarea unei munci, în mod greșit s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 C.pen.. Tribunalul, în urma admiterii apelului declarat de procuror, va da eficiență art. 334 C.proc.pen. și va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de supunere la muncă forțată sau obligatorie.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse cu în regim de detenție, considerându-se că doar în această modalitate se poate realiza reeducarea inculpatului și apărarea societății civile prin descurajarea unor fapte atât de grave cum este infracțiunea de tâlhărie și pentru care legiuitorul a instituit un regim sancționator extrem de sever.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de apel – Tribunalul Arad, în mod judicios a analizat starea de fapt dedusă judecății, atât în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă simplă, prevăzută de art. 211 alin. (1) C.pen., pentru care și prima instanță de altfel a dispus condamnarea inculpatului, cât și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de supunere la muncă forțată sau obligatorie prevăzută de art. 191 C.pen. și a stabilit că inculpatul C.M. se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni, dispunând în mod judicios schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C.pen., în infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie prevăzută de art. 191 C.pen.
în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, starea de fapt a fost determinată în mod corect chiar de către prima instanță, aceasta constând în împrejurarea că inculpatul la data de 19,.05.2009 a deposedat-o prin violență pe partea vătămată de telefonul său mobil, faptă care întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în formă simplă, prevăzută de art. 211 alin. (1) C.pen.
Cu privire la cealaltă faptă, reținută în sarcina inculpatului, aceea de a obliga pe partea vătămată de a-l însoți pe o distanță de 250 metri și de a-i cere acestuia să îi cosească iarba și apoi a o încărca într-o căruță, prima instanță în mod judicios a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 C.pen., în schimb se încadrează într-o altă norma incriminatoare, respectiv cea prevăzută de art. 191 C.pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de supunere la muncă forțată sau obligatorie.
în aceste condiții, apreciindu-se în mod corect că inculpatul prin fapta sa a constrâns partea vătămată la efectuarea unei munci, contrar voinței sale, încadrându-se în textul incriminator al art. 191 C.pen., Tribunalul Arad în mod judicios a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în forma prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen., în infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie, prevăzută de art. 191 C.pen., dând eficiență dispozițiilor art. 334 C.proc.pen., corectându-se astfel această omisiune a instanței de fond, care doar a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
