Suportarea cheltuielilor de lichidare. Nedepunerea unei cauţiuni de către creditoare


 

Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea insolvenţei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau lichidator, vor fi suportate din averea debitorului, iar în cazul lipsei disponibilităţilor în contul acestuia, se va utiliza fondul de lichidare administrat de Uniunea Naţională a Practicienilor în , conform alin. (4) din acelaşi text.

Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 830 din 27 mai 2009

Prin sentinţa nr. 265/18.02.2009 Tribunalul Buzău a constatat că, prin decizia nr. 176/04.02.2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul debitoarei SC I.C.S.T. SA Buzău împotriva sentinţei nr. 638/29.09.2008 a judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Buzău şi a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei menţionate anterior, ca urmare a achitării creanţei către unicul creditor din dosar – Consiliul local Galaţi, cu O.P. nr. 207/24.11.2008.

Prin aceeaşi hotărâre, judecătorul-sindic a dispus plata onorariului lichidatorului SP B.&A. SPRL în valoare de 3.042 lei din fondul de lichidare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul SP B.&A. SPRL care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a dispus ca plata onorariului său să fie făcută din fondul de lichidare, contrar prevederilor art. 4 din Legea insolvenţei nr. 85/2006, achitarea creanţei de către debitoare făcându-se după data deschiderii procedurii insolvenţei, de către Tribunalul Buzău prin sentinţa nr. 638/29.09.2008, debitoarea nesolicitând depunerea unei cauţiuni de către creditorul Consiliul Local Galaţi, aşa cum era îndreptăţită potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Intimata-debitoare, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu a trimis reprezentant în instanţă.

Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin acest act normativ, efectuate de administratorul judiciar şi/sau lichidator se suportă din averea debitorului, acesta reprezentând principiul general în materia procedurii insolvenţei, care reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ., în procedura special instituită de această lege.

De la acest principiu se instituie excepţia prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia plata cheltuielilor de lichidare se face din fondul de lichidare, constituit prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă numai în cazul lipsei disponibilităţilor băneşti în contul debitoarei.

Conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, la solicitarea debitorului, judecătorul-sindic poate obliga creditorul care a introdus cererea să consemneze la o bancă o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţei, care se va restitui creditorului, în cazul admiterii cererii, iar în situaţia respingerii acesteia cauţiunea se foloseşte pentru acoperirea pagubelor sufe­rite de debitor.

În speţă, intimata-creditoare Consiliul Local Galaţi, prin Serviciul Public Ecosal Galaţi, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC I.C.S.T. SA Buzău, dispuse la data de 18.03.2008, prin sentinţa nr. 638/29.09.2008 de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Buzău.

Prin decizia nr. 176/04.02.2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul debitoarei şi a modificat în tot sentinţa menţionată anterior, ca urmare a achitării creanţei cu O.P. nr. 207/24.11.2008, prin sentinţa atacată cu recursul nr. 265/ 18.02.2009 judecătorul-sindic luând act de aceasta hotărâre irevocabilă şi dispunând plata onorariului lichidatorului din fondul de lichidare.

Cum intimata-debitoare nu a solicitat depunerea unei cauţiuni de către intimata-creditoare, care să acopere eventualele despăgubiri, aşa cum era îndreptăţită potrivit art. 33 alin. (3) din Legea insolvenţei, iar pe de altă parte debitoarea aflându-se în culpă procesuală, întrucât a plătit datoria după deschiderea procedurii insolvenţei, în mod greşit Tribunalul Buzău a dispus ca plata onorariului lichidatorului să se facă din fondul de lichidare, aplicând dispoziţiile derogatorii ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, privind achitarea cheltuielilor de lichidare în lipsa disponibilităţilor băneşti in contul debitoarei, în loc de a aplica principiul general prevăzut de art. 4 alin. (1) din lege.

Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul lichidatorului şi a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat creditoarea să plătească onorariului lichidatorului judiciar în valoare de 3.042 lei.