INFRACŢIUNEA DE LOVIRE PREV. DE ART.180 ALIN.2 C.P.
SCHIMBARE ÎNCADRARE GREŞITĂ ÎN INFRACŢIUNEA DE VĂTĂMARE
CORPORALĂ GRAVĂ PREV. DE ART.182 C.P.
Dosar penal nr. 1636/324/2009
Sentinta penală nr. 102/16.02.2009
Prin sentinţa penală nr.102/16.02.2009 a Judecătoriei Tecuci pronunţată în dosarul
1636/324/2008, inculpatul B.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 şi 2 din C.p. prin
schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire prev. deart.180 alin.2 C.p.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a
teza II şi lit.b) din C.p.
In baza art.313 din Legea 95/2006 inculpatul B.A. a fost obligat la plata sumei de 5278
lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S.J. Galaţi.
Conform art.14 din C.p.p. şiart.009 din C.civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de
3000 lei RON, despăgubiri materiale către partea civilă / vătămată F.D. şi a respins daunele
morale solicitate de aceasta.
Inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către partea vătămată şi către stat
conform art.193 şi 191 din C.p.p.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul B.A. şi partea vătămată F.D. sunt rude ( verişori) şi locuiesc în comuna
Movileni, jud.Galaţi.
La data de 28.02.2008 partea vătămată a mers la domiciliul inculpatului şi a stat
cu acesta pe prispă, consumând băuturi alcoolice, în special vin.
După un anumit timp cei doi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice au început să
se certe, să se înjure reciproc, cearta degenerând în conflicte fizice.
Inculpatul fiind enervat de starea conflictuală în care se afla a luat un băţ şi a
lovit-o pe partea vătămată F.D. peste umăr şi în zona spatelui, lovind-o totodată şi cu palmele.
Inculpatul B.A. a recunoscut fapta comisă iar situaţia de fapt şi mărturia acestuia a
fost dovedită şi cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate F.D., raport medico – legal, declaraţii
de martori, planşe foto, adresele comunicate de S.J. Galaţi, coroborate cu celelalte probe
administrate în cauză.
Instanţa de fond a reţinut că încadrarea juridică corectă este infracţiunea de vătămare
corporală gravă prev. de art.182 alin.1 şi 2 din C.p., deoarece numărul de îngrijiri medicale ale
părţii vătămate au fost de peste 60 zile.
Impotriva sentinţei penale nr.102 din 16.02.2009 a Judecătoriei Tecuci, în termen
legal au declarat recurs parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, inculpatul BA şi partea
vătămată FD.
In motivarea cererii de recurs, parchetul a arătat că instanţa de fond a pronunţat o
hotărâre greşită în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei deoarece toate probele existente
la dosar conduc la concluzia că în cauză s-a comis infracţiunea de lovire prev. de art.180
alin.2 din C.p., aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu şi nu infracţiunea reţinută de instanţa de
fond ( art.182 C.p.).
S-a mai arătat de către parchet că instanţa de fond nu a motivat schimbarea de
încadrare juridică a faptei şi nu a pus în discuţia părţilor această schimbare.
Recurentul – inculpat BA a arătat în principiu că motivele sale de recurs sunt
identice cu cele ale Parchetului.
In motivele scrise de recurs partea vătămată FD a arătat că este nemulţumit de
faptul că instanţa de fond nu l-a obligat pe inculpatul BA la plata daunelor morale solicitate.
Prin decizia penală nr.276/R/2009 a Tribunalului Galaţi s-au admis recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi inculpatul BA şi s-a casat în parte
sentinţa penală 10272009 a judecătoriei Tecuci în ceea ce priveşte dispoziţia de schimbare a
încadrării juridice a faptei şi de condamnare a inculpatului BA la o pedeapsă de 2 ani închisoare
pe care a înlăturat-o.
In rejudecare, a fost condamnat inculpatul BA la o pedeapsă de 1 an închisoare
pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 C.p. şi conform art.81, 82 şi 71
alin.5 C.p. a fost suspendată condiţionat pedeapsă principală şi pedeapsa accesorie pe durata
termenului de încercare de 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată FD împotriva sentinţei
penale 102/2009 a judecătoriei Tecuci.
A fost obligată partea vătămată FD la cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut greşit infracţiunea de vătămare corporală gravă prev.
de art.182 din c.p., în sarcina inculpatului BA, fără să argumenteze temeinic această faptă
penală şi fără să pună în discuţia părţilor noua încadrare juridică a faptei conform cerinţelor
art.334 din C.p.p.
Văzând probele administrate în dosarul de urmărire penală şi în dosarul instanţei
de fond, s-a constatat că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reţinută prin rechizitoriu,
respectiv lovire prev. de art.180 alin.2 din C.p., urmând să fie pedepsit pentru această faptă
deoarece:
Situaţia de fapt arată că la data de 28.02.2008, între inculpatul BA şi partea
vătămată FD a avut loc o altercaţie fizică pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice,
inculpatul aplicând lovituri cu palmele şi cu un băţ părţii vătămate, în zona spatelui şi peste
umeri.
Martorii audiaţi în cauză au confirmat violenţa exercitată de inculpat asupra părţii
vătămate dar au arătat printre altele că victima nu a fost lovită cu corpuri contondente apte să îi
pună viaţa în primejdie şi totodată loviturile nu au fost orientate către zone vitale ale corpului
victimei.
Leziunile constatate pe corpul părţii vătămate FD au necesitat pentru vindecare 7-8
zile de îngrijiri medicale, ceea ce atestă că încadrarea juridică din rechizitoriu este corectă,
respectiv infracţiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 din C.p.
Faptul că ulterior s-au descoperit alte leziuni mai grave, pentru vindecarea cărora
au fost necesare 65-70 zile de îngrijiri medicale nu au nicio relevanţă juridică, deoarece aceste
leziuni mai grave nu au fost cauzate de inculpatul BA.
Probele existente la dosar, în special declaraţiile de martori arată că partea
vătămată FD era în avansată stare de ebrietate, iar după ce a părăsit domiciliul în drum spre
casă a căzut de mai multe ori, s-a lovit inclusiv în zona capului, unde s-au constatat
traumatisme cranio – cerebrale ce au generat numărul mare de îngrijiri medicale.
De reţinut că raportul medico – legal arată că traumatismele grave cranio – cerebrale
au fost produse prin cădere de plan drept şi nu prin loviri, acţiune cu corpuri contondente.
Aşa fiind, în rejudecarea cauzei se va reţine corect infracţiunea de lovire prev. de
art.180 alin.2 din C.p., aşa cum a fost reţinută iniţial şi prin rechizitoriu.
Având în vedere că inculpatul BA nu este recidivist iar în cauză sunt îndeplinite
toate cerinţele prev. de art.81-82 din C.p., instanţa va suspenda condiţionat pedeapsa principală
aplicată în recurs şi pedeapsa accesorie, conform art.81-82 şi 71 alin.5 din C.p.
Recursul declarat de partea civilă / vătămată FD este nefondat.
Instanţa de control judiciar constată că Judecătoria Tecuci a soluţionat corect
latura civilă a cauzei în ceea ce priveşte Spitalul Judeţean Galaţi şi în ceea ce priveşte pe partea
civilă FD.
Consideră că nu se impunea acordarea de daune morale părţii civile / vătămate
FD, deoarece aceasta a avut o atitudine deranjantă, şicanatoare la adresa inculpatului BA,
determinându-l practic pe acesta să îi aplice lovituri cu un băţ şi cu palmele.
Partea civilă FD, nu este căsătorită, nu are copii şi este cunoscută în general în
comunitatea locală ca având un comportament deviant,având predispunerea la scandaluri, datorită
consumului frecvent şi exagerat d e băuturi alcoolice.
