ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1153/
Ședința public din 4 iulie 2008
Președinte
Judector
Judector
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SRL, cu sediul în Tg.M,-.2, împotriva sentinței civile nr.1456 din 2 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
In lipsa prților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din 25 iunie 2008, care face parte integrant din prezenta decizie pronunțarea fiind amânat pentru data de 2 iulie 2008, apoi pentru data de astzi 4 iulie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civil nr.1456 din 2 noiembrie 2007, Tribunalul Mure șaa dmis în parte acțiunea civil formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC” “SRL Tg-M; a anulat decizia nr.51/15.03.2007 emis de pârât; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului echivalentului în lei la data plții a sumei de 2.304,13 Euro, cu titlu de drepturi salariale restante; a respins restul pretențiilor reclamantului; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
In considerentele hotrârii s-a reținut faptul c reclamantul a fost angajat la societatea pârâta pe o perioad nedeterminat în funcția de, din data de 14.08.2006 cu un salariu brut de 500 lei.
La 18.07.2006 s-a încheiat un contract de prestri servicii pentru un șantier din pân la 30.12.2006, perioad prelungit la 30.03.2007.
La 19.12.2006 prin decizia 11 s-a stabilit c pân la 15.03.3007 angajații s rmân în, cu o diurna majorat la 4,5 Euro pe luna din 01.01.2007 cu un premiu de 1000 Euro ce urma s se încaseze de familii cu ocazia srbtorilor de iarn.
Înscrisul a fost semnat și de ctre reclamant.
La 14.03 reclamantul a fost convocat în vederea efecturii cercetrii disciplinare privind refuzul de a se prezenta la lucru pe șantierul din timp de 5 zile.
S-a decis concedierea reclamantului în baza art.61 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii, prin decizia nr.51din 15.03.2007.
Instanța a apreciat c prsirea locului de munc de ctre reclamant nu reprezint o abatere disciplinar, ci datorit neachitrii drepturilor salariale nu a mai exercitat angajat.
Faț de culpa angajatoarei s-a apreciat c fapta reclamantului nu poate atrage rspunderea disciplinar.
Referitor la plata premiului și a salariilor restante s-a apreciat c pretențiile formulate tardiv nu vor fi luate în considerare.
S-a apreciat c obligația de plat a drepturilor salariale s-a îndeplinit parțial astfel c s-a stabilit suma de 2304,13 Euro ca fiind echivalentul muncii prestate și neachitate.
S-au respins pretențiile reclamantului referitoare la cheltuielile de transport ca fiind nedovedite și s-a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecat.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta SC” “SRL, invocând art.304 pct.9 pr.civ. hotrârea atacat fiind pronunțat fr temei legal.
Se arat c s-a încheiat un contract individual de munc pentru un șantier în cu un salariu de 500 Ron achitat în întregime de recurent,cu plata cheltuielilor de transport și cazare, indemnizația de detașare, cheltuieli de hran.
Se arat c perioada inițial de detașare era de 6 luni, dar datorit intrrii în insolvenț a companiei de transport s-a prelungit pân în 15.03.2007, cu menținerea drepturilor salariale și a unui premiu de 1000 Euro la întoarcerea în țar.
Referitor la drepturile salariale se arat c au fost virate cu o întârziere de 2 zile datorit unei deficiențe a sistemului bancar.
Se susține c refuzul de a se prezenta la locul de munc a continuat și dup plata drepturilor salariale.
Se solicit respingerea excepției de neexecutare a contractului, precizând c recurenta nu are nici o culp în neexecutare de ctre reclamant a obligațiilor contractuale, existând obligația simultan de a obligațiilor.
Se arat c recurenta a efectuat obligațiile necesare detașrii reclamantului în, dar s-a constatat c cetțenii români titulari ai unui pașaport valabil nu au nevoie de viz pentru o perioada de pân la 90 de zile în decurs de 6 luni de la data primei intrri.
Se precizeaz c reclamanții nu au invocat niciodat faptul c ar fi avut un statut ilegal în.
Se arat c recurenta a aflat c angajații nu aveau viza necesar abia în februarie 2007 când a intervenit refuzul angajaților de a se prezenta la locul de munc.
Se susține c angajaților le revine obligația de obținere a vizelor fiind o obligație personal.
Se arat c neîndeplinirea de ctre recurent a obligațiilor statuate de dispozițiile art.17 alin.2 și art.18 din Codul muncii, nu este conform cu realitatea, societatea angajatoare și-a îndeplinit toate obligațiile asumate.
Se susține c invocarea de ctre reclamant a excepției de neexecutare a contractului individual de munc, nu și-ar fi îndeplinit obligația de informare cu privire la aspectele învederate de art.17 alin.2 rap. la art.18 Codul muncii este nefondat, cea ce impune cu forța evidentei respingerea contestației.
Referitor la caracterul temeinic și fondat al procedurii de desfacere disciplinar a contractului individual de munc a reclamantului se arat c sunt întrunite toate condițiile necesare rspunderii disciplinare a reclamantului, precizându-se c neprezentarea la locul de munc a acestuia în perioada 15-27.02.2007 reprezint o fapt ilicit care s-a rsfrânt negativ asupra relațiilor stabilite între membri colectivului.
Se susține c odat ce s-a probat existența abaterii disciplinare, rezultatul duntor și legtura cauzat între fptași prejudiciul se prezum, motiv pentru care angajarea rspunderii disciplinare a reclamantului este fondat.
Referitor la legalitatea procedurii de desfacere disciplinar a contractului individual de munc a reclamantului se arat c s-a respectat procedura aplicrii sancțiunilor disciplinare.
Reclamantul a fost convocat în vederea cercetrii disciplinare prealabile, acesta s-a prezentat și s-a emis dispoziția atacat de recurent.
Referitor la plata daunelor solicitate de reclamant pentru perioada decembrie 2006 – februarie 2007, respectiv septembrie – octombrie 2006 se arat c este necesar a fi respinse având în vedere c precizarea de acțiune a fost depus la al șaptelea termen de judecat.
Recurenta susține ca fiind îndeplinite toate condițiile de angajare a rspunderii patrimoniale, în speț s-ar impune angajarea rspunderii patrimoniale a reclamantului pentru suma de 2744,83 Euro.
Contrar celor reținute de ctre instanța de fond potrivit crora în speț nu sunt incidente dispozițiile legale privitoare la compensare, s-a precizat faptul c anterior analizrii incidenței compensrii, prima instanț avea obligația de a analiza și ulterior de a soluționa petitul subscrisei privitor la angajarea rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului, în calitate de angajat al subscrisei.
Instanța nici mcar nu s-a pronunțat cu privire la angajarea rspunderii patrimoniale, ori în condițiile în care aceasta a omis s soluționeze acest aspect, în mod evident compensarea celor dou debite nu mai putea fi incident în speț.
În cazul în care instanța de fond ar fi analizat petitul privitor la angajarea rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului, în calitate de angajat al subscrisei și ar fi constatat c nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului, atunci evident nu ar fi existat un titlu de creanț menit a asigura compensarea celor dou debite. a contrario, în cazul în care instanța ar fi constatat c nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului atunci ar fi fost incidente și textele legale privitoare la compensare.
Practic, cele dou instituții juridice trebuie analizate concomitent, admiterea sau respingerea rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului având repercusiune direct asupra compensrii.
Ori, astfel cum s-a învederat și mai sus, în speț sunt pe deplin îndeplinite condițiile de admisibilitate privind angajarea rspunderii patrimoniale de dreptul muncii a reclamantului, ceea ce impune cu forța evidenței și compensarea dintre cele dou debite certe, lichide și exigibile.
În ce privește petitul privitor la plata premiului se arat c plata premiului era condiționat de îndeplinirea sarcinilor de serviciu, or în condițiile svârșirii abaterii disciplinare nu s-a mai acordat.
In ce privește art.304 pct.7 pr.civ. se arat c în motivarea hotrârii atacate nu s-a reținut starea de fapt, probat cu înscrisuri, temeiul de drept al hotrârii și nu s-a motivat în nici un fel hotrârea atacat.
In întimpinarea depus s-a solicitat respingerea recursului artându-se c nu sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.7-9.pr.civ. neexistând motive de modificare a hotrârii pentru motivele invocate.
Se arat c nu exist ipoteza înclcrii legii și respectiv aplicarea greșit a legii având în vedere corecta motivare a hotrârii atacate de ctre instanța de fond, astfel c se solicit respingerea recursului declarat.
Examinând hotrârea atacat prin prisma prev. art.304 ind.1 și 304.pr.civ. rap la art.312 pr.civ.
Se constat c recursul declarat este nefondat urmând a se respinge pentru urmtoarele considerente:
Instanța de fond în hotrârea atacat a fcut o corecta interpretare a strii de fapt și de drept reținând c reclamantul a fost angajat la unitatea pârâta din 14.08.2006 cu o durat a timpului de lucru de 8 ore pe zi, 40 ore sptmânal, și cu un salariu brut de 500 lei.
S-a constatat c la data de 04.08.2006 prin acordul de montaj s-au stabilit condițiile pentru desfșurarea de ctre reclamant a activitții pe șantierul din în perioada 22.07.2006 – 19 /20.12.2006, 10 ore timpul de lucru,diurna 3,5 euro/ora, suma de 400 euro din diurna pltibil pe șantier, iar restul în țar, asigurarea transportului reclamantului ctre cas de ctre societate, în luna decembrie 2006, cheltuielile de transport fiind suportate de societatea pârât.
Este necontestat c la 19.12.2006 prin decizia nr.11 s-a prelungit șederea angajaților pân la 15.03.2007 cu o diurna de 4,5 euro /ora începând cu 01.01.2007, și un premiu de 1000 euro ce s-ar încasa de familiile din țar cu ocazia srbtorilor de iarn.
Pârâta a decis concedierea reclamantului în baza art.61 lit.a Codul muncii raportat la art.264 alin.1 Codul muncii lit.f, prin decizia nr.51/15.03.2007, dup ce a fost convocat la data de 14.03.2007 în vederea cercetrii disciplinare, reținându-se în sarcina reclamantului absența acestuia de la locul de munc a mai mult de 3 absente nemotivate, respectiv 09.10,2006; 09.02.2007; 15.02.2007; 27.02.2007.
In acest context instanța apreciaz c este necesar s sublinieze importanța adresei nr.365– emis de SC” “SRL prin care se arat c “salariile aferente lunii decembrie 2006 au fost virate azi 16.02.2007 în contul deschis la Banca Transilvania”, “salariile aferente lunii ianuarie 2007 vor fi pltite conform adresei primite de la firma în data de 28.02.2007”, “diurne,bilete de avion,premiu special pe luna decembrie și restul premiului de 1000 euro cad în sarcina Austria”.
Așa fiind faț de aceste date din care rezulta c salariile angajaților au fost achitate cu o restanț apreciabil respectiv salariile pe luna decembrie fiind pltite în 16 februarie, se consider c neprezentarea la locul de munc a reclamantului, se datoreaz culpei pârâtei care nu și-a îndeplinit la timp obligația de remunerare a muncii prestate de reclamant în.
Ca urmare faț de hotrârea atacat criticile formulate în recursul declarat, fila 6 recurs, c întârzierea plții salariilor a fost de 2 zile și s-a datorat unei deficiențe a sistemului bancar, se resping ca nefondate,
In consecinț susținerea recurentei de a se respinge excepția de neexecutare a contractului se constat a fi nefondat, instanța de fond fcând o corect aplicare a condițiilor legale de îndeplinire a acestei excepții.
In mod judicios s-a reținut c prsirea locului de munc dup ce pârâta salariul din decembrie i l-a achitat în februarie nu reprezint o abatere disciplinar în sensul art.263 Codul muncii.
In consecinț, msura luat de pârât de a concedia pe reclamant în mod firesc s-a concluzionat c este nelegal.
Referitor la plata drepturilor salariale se consider c în hotrârea atacat s-a fcut o corect aplicare a prev. art.132 pr.civ. considerând tardive pretențiile formulate dup data de 03.05.2007.
In ce privește plata drepturilor salariale se consider c instanța de fond a ținut cont de faptul c aceste drepturi au fost pltite parțial, pârâta fiind obligat la plata diferenței de 2304,13 euro reprezentând 615,38 rest din premiul de 1000 euro, 551,25 diurna restant pentru anul 2006, 1137,5 diurna restant pentru anul 2007.
Din actele dosarului reieșind c aceste drepturi nu au fost achitate reclamantului și recunoscute de pârât.
In ce privește pct.7 din art.304 pr.civ. invocat de recurent se respinge ca nefondat având în vedere c din considerentele hotrârii atacate reiese cu claritate temeiul de drept al hotrârii, precum și starea de fapt conform cu realitatea.
Așa fiind se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, considerând legal și temeinic hotrârea atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC” “SRL cu sediul în Tg-M,-.2, județul M, împotriva sentinței civile nr.1456 din 2 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Mure ș, secția civil, în dosarul nr-.
Oblig pârâta s-i plteasc reclamantului, domiciliat în Tg-M,-.8, județul M, suma de 500 lei, cheltuieli de judecat în recurs.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public din 4 iulie 2008.
PRESEDINTE JUDECTORI
–
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
10.09.2008.
Jud.fond: –
Asist.jud.-
