Prin rechizitoriul nr. 2446/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 1984/P/2006 (3714/215/2006) a fost trimisă în judecată în stare de libertate inculpata SA pentru săvârşirea infracţiunilor înşelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 C.p., uz de fals, prev. de art. 291 C.p. şi participaţie impropie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin.2 C.p. rap. la C. p.
În expozitivul rechizitoriului a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:
Inculpata SA este căsătorită de mai mult timp cu partea vătămată SV, la data de 11.07.1996 cei doi soţi dobândind un apartament, situat în mun.Craiova, achiziţionat de la MD şi MJ, părinţii inculpatei.
În cursul lunii iunie 2002, hotărându-se să vândă apartamentul din muncipiul Craiova – discuţie pe care a purtat-o de principiu şi cu soţul său, în toamna anului 2002 – SA a solicitat întocmirea documentaţiei tehnice cadastrale, după care s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public PO, cerând relaţii cu privire la documentaţia necesară vânzării imobilului. Aşa cum rezultă din adresa nr.1/2006 a notarului public, după furnizarea informaţiilor solicitate, SA s-a prezentat din nou, interesându-se dacă poate să vândă apartamentul bun comun şi în lipsa soţului său, plecat din ţară, precizându-i-se că acesta poate să dea o unei alte persoane care să-l reprezinte şi să semneze în numele său contractul, în situaţia în care nu se poate prezenta personal.
La începutul lunii octombrie 2002, ŞD şi DD, care, conform declaraţiilor date, au citit într-un cotidian local anunţul dat de inculpată, privind vânzarea apartamentului, au luat legătura cu SA, spunându-i că sunt interesaţi în achiziţionarea locuinţei.
Aşa cum rezultă din declaraţiile celor doi, în ziua de 17.10.2002, după ce au văzut apartamentul şi au discutat cu proprietara, s-au întâlnit în faţa Biroului Notarului Public PO cu SA, în vederea încheierii contractului, inculpata comunicându-le că soţul său, a cărui existenţă le fusese făcută cunoscută de aceasta, nu s-a putut prezenta pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare, însă le-a arătat o procură, prin care acesta o împuternicea să vândă cota sa de ? din locuinţă.
SA s-a deplasat în incinta biroului, prezentând notarului public actele apartamentului şi procura ce apărea dată de SV în favoarea sa, autentificată în aceeaşi zi – 07.10.2002 – de un public, situaţie motivată de inculpată prin aceea că, după semnarea înscrisului, soţul său a trebuit să se întoarcă urgent în Italia, înainte de începerea programului de lucru al acestui birou. În realitate, SV era la acea dată în ţară, locuind în anul 2001 în comuna Vela şi nu a avut cunoştinţă de activitatea desfăşurată de soţia sa, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că semnătura existentă pe procura autentică, nu a fost executată cu certitudine de aceasta, şa cum rezultă din raportul de expertiză grafică efectuată în cauză, existând deosebiri de esenţă între semnătura lui SV şi cea executată pe procură.
La data de 07.10.2002, între SA personal şi, în calitate de mandatară a lui SV – aşa cum rezultă din procura falsă prezentată de către inculpată notarului public – pe de o parte şi ŞD şi DD, pe de altă parte, a fost încheiat şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, preţul stabilit de părţi fiind achitat în prezenţa notarului.
Întrucât cumpărătorii nu au reuşit să intre în posesia apartamentului la termenul convenit, au formulat o acţiune, având ca obiect evacuarea foştilor proprietari, cu această ocazie, SV, care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu locuia în municipiul Craiova, luând cunoştinţă de înscrisurile aflate la baza acţiunii şi, nerecunoscându-şi semnătura depusă pe procura folosită de SA, care între timp părăsise ţara, a sesizat organele de urmărire penală, cu privire la faptele săvârşite. În prezent, SV a introdus, la rândul său, acţiune pentru anularea contractului încheiat, aflată pe rolul instanţei de judecată.
Fiind audiată, inculpata SA nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi a declarat că, intenţionând să împrumute o sumă de bani, a luat legătura cu ŞD şi DD, la solicitarea cărora a semnat mai multe înscrisuri, fără să le citească, aflând ulterior că, de fapt, semnat un act de vânzare-cumpărare apartamentului proprietatea sa şi a soţului său, pentru garantarea acestui împrumut. Aceste susţineri ale inculpatei, nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză şi nu sunt de natură să înlăture răspunderea sa penală, având în vedere că acest contract fost semnat de SA, în sediul unei instituţii de stat, după ce notarul public a solicitat lămurirea unor aspecte legate de lipsa lui SV, SA recunoscând că a afirmat, în mod nereal, că soţul său lipseşte, întrucât a trebuit să părăsească teritoriul ţării urgent şi după ce părţile au fost invitate să citească înscrisul redactat. Totodată, în cauză trebuie avut în vedere faptul că, inculpata solicitase de mai mult timp întocmirea documentaţiei cadastrale, afirmând că este unică proprietară şi se interesase de posibilitatea încheierii contractului de vânzare –cumpărare, în lipsa soţului, activităţi din care rezultă că aceasta a premeditat săvârşirea faptelor, intenţionând să beneficieze de întreaga sumă de bani pe care ar fi obţinut-o, cu atât mai mult cu cât, în acea perioadă, aşa cum rezultă din propria declaraţie „nu se mai înţelegea bine cu soţul, deoarece acesta nu mai dorea să muncească”. Pe de altă parte, aceasta şi-a executat semnătura pe contractul de vânzare-cumpărare, chiar sub rubrica „vânzări” – SA personal şi în calitate de mandatară pentru SV” care nu putea trece neobservată de aceasta.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorului infracţiunii prev. de art. 290 C.p.
Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: contracte de vânzare-cumpărare; procură; raport de expertiză grafică; procese-verbale de confirmare; notă de relaţii întocmită de notarul public PO, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile inculpatei.
În faza de cercetare judecătorească, în temeiul art. 323 C.p.p. a fost audiată inculpata SA, care nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar.
În conformitate cu disp. art. 326 C.p.p. au fost audiate părţile vătămate SV, DD şi ŞD, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, instanţa a încuviinţat proba testimonială, fiind audiaţi martorii PO, CT şi TI, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Inculpata, prin apărător, a depus la dosar în fotocopie, în scop probator, următoarele acte: s.c. nr. 12895/12.11.2004 a Judecătoriei Craiova, încheierea din 15.09.2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dos. nr. 3222/Civ/2004; caracterizare întocmită de reprezentanţii Asociaţiei de Locatari nr. 11 Craiova; procură specială autentificată la Biroul Notarului public CT; chitanţe pentru a face dovada că inculpata a achitat cheltuielile de întreţinere şi impozitul aferent imobilului în litigiu(f.51-54); certificat de grefă cu privire la dosarul nr. 6159/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.
A fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 374/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A fost efectuată adresă la Primăria Municipiului Craiova, Direcţia de Impozite şi Taxe, în vederea comunicării bunurilor imobile deţinute în proprietate de părţile civile SD şi DD, răspunsul primit fiind ataşat la dosar. (f.100,101)
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata SA este căsătorită cu partea vătămată SV, iar la data de 11.07.1996 cei doi soţi au dobândit un apartament, situat în mun. Craiova, achiziţionat de la MD şi MJ, părinţii inculpatei.
În vara anului 2002, cei doi soţi s-au hotărât să vândă apartamentul respectiv, motiv pentru care inculpata SA a solicitat întocmirea documentaţiei tehnice cadastrale, după care s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public PO, solicitând relaţii cu privire la actele necesare pentru vânzarea imobilului.
După cum rezultă din declaraţia martorei PO, inculpata a la biroul notarial şi a solicitat informaţii despre modalitatea în care se poate efectua vânzarea apartamentului, dacă soţul său este plecat din ţară. Martora a comunicat inculpatei că soţul trebuie să se prezinte personal la încheierea contractului, sau să îi dea o procură specială în vederea vânzării imobilului respectiv.
La începutul lunii octombrie 2002, după cum rezultă din declaraţiile părţilor civile ŞD şi DD, aceştia au aflat, prin intermediul unui prieten, că inculpata doreşte să vândă un apartament în cart. 1 Mai şi au luat legătura cu SA, spunându-i că sunt interesaţi în achiziţionarea locuinţei.
La data de 6.10.2002, părţile civile ŞD şi DD s-au întâlnit cu inculpata, au vizitat apartamentul din cart. 1 Mai, bl. I 52, sc.1, ap. 6, jud. Dolj, şi s-au înţeles cu privire la preţul de vânzare al acestuia, 180.000.000 lei (ROL). Inculpata a arătat că soţul său este plecat în străinătate, dar va obţine o procură specială pentru vânzarea apartamentului.
A doua zi, dimineaţa, inculpata SA, împreună cu soţul său, partea vătămată SV, s-au deplasat la biroul notarului public CT şi au solicitat întocmirea unei procuri speciale prin care SA să fie împuternicită de SV în vederea înstrăinării apartamentului, ţinând cont că SV urma să plece în acea zi în străinătate.
După cum rezultă din declaraţia martorei CT, cei doi au prezentat actele de identitate, actele de proprietate asupra apartamentului, a fost redactată procura, după care, la solicitarea soţilor, le-a fost înmânată pentru observare. Martora a arătat că este posibil să fi plecat în acel moment din încăpere, iar în momentul când s-a întors, SV i-a înmânat procura. Observând că procura este semnată, martora a considerat că această semnătură a fost executată de SV, cu atât mai mult cu cât soţii îşi exprimaseră verbal decizia de împuternicire în vederea vânzării apartamentului şi nu a apreciat că aceştia au avut interese contrare.
De asemenea, martora TI, secretară în cadrul biroului notarului public CT, a arătat că s-au prezentat în vederea întocmirii procurii atât inculpata SA, cât şi partea vătămată SV. Cei doi şi-au exprimat voinţa în sensul împuternicirii inculpatei de către SV în vederea vânzării apartamentului, aceştia au motivat că SV urma să plece în aceeaşi zi în Italia şi păreau grăbiţi.
În cursul aceleaşi zile, 7.10.2002, inculpata SA s-a întâlnit în biroul notarului public PO cu părţile vătămate ŞD şi DD, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul din cart. 1 Mai.
Conform declaraţiilor părţilor vătămate şi a martorei PO, inculpata a prezentat procura încheiată la biroul notarului public CT şi a motivat că soţul său nu se poate prezenta, întrucât a plecat în acea dimineaţă cu un autocar în străinătate. A mai arătat că nu s-a prezentat pentru întocmirea procurii la biroul notarului public PO, întrucât programul de lucru la acest birou începe mai târziu, iar soţul său a trebuit să plece în străinătate mai devreme.
În conformitate cu procedura obişnuită, martora PO a luat legătura telefonic cu martora CT, care i-a confirmat autentificarea în acea dimineaţă a procurii respective, precum şi faptul că nu a fost revocată.
La data de 7.10.2002 între inculpata SA personal şi în calitate de mandatară a lui SV, pe de o parte, şi ŞD şi DD pe de altă parte, a fost încheiat şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul din cart. 1 Mai, bl. I 52, sc.1, ap. 6, jud. Dolj, preţul stabilit de părţi fiind achitat în prezenţa notarului public. Trei exemplare ale contractului au fost înmânate cumpărătorilor şi un exemplar vânzătoarei, SA.
Prin contract s-a convenit ca predarea efectivă a apartamentului către cumpărătorii ŞD şi DD să aibă loc la data de 7.04.2003. Întrucât cumpărătorii nu au reuşit să intre în posesia apartamentului la termenul convenit, au formulat o acţiune având ca obiect evacuarea foştilor proprietari, în prezent acţiunea civilă fiind suspendată ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Instanţa va înlătura declaraţiile inculpatei, în sensul că, intenţionând să împrumute o sumă de bani, a luat legătura cu numiţii ŞD şi DD, la solicitarea cărora a semnat mai multe înscrisuri, fără să le citească, neavând nici un moment intenţia să încheie un contract de vânzare-cumpărare, ci un contract de împrumut, întrucât nu se coroborează cu probele administrate, astfel cum au fost analizate anterior, iar potrivit art. 69 C.p.p. declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză grafică a scrisului, care a concluzionat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1448/7.10.2002 de către notarul public PO de la poziţia „vânzător” a fost executată de inculpata SA. De asemenea, s-a mai arătat că semnăturile depuse pe cele două exemplare ale procurii speciale autentificate prin încheierea nr.1031/7.10.2002 de biroul notarului public Cârstea Terezia au fost executate probabil de SA.
Din probele administrate, instanţa reţine că procura respectivă a fost semnată de către inculpata SA, cel mai probabil din greşeală, fiind evident că nu a făcut acest lucru pentru a induce în eroare pe cumpărători că are acordul soţului pentru vânzarea apartamentului, cum în mod greşit s-a reţinut în rechizitoriu. SA a convenit cu soţul său vânzarea apartamentului, cei doi şi-au exprimat voinţa ca inculpata să fie împuternicită de SV în vederea înstrăinării imobilului în faţa notarului public CT, solicitându-i acesteia întocmirea unei procuri speciale în acest sens.
În condiţiile în care martora CT, în conformitate cu disp. art. 64 din Legea nr. 36/1995, ar fi solicitat ca semnarea exemplarelor originale ale procurii să fie efectuată în faţa sa de către mandantul SV, ar fi fost exclusă posibilitatea ca procura respectivă să nu fie valabilă şi să fie folosită pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate ŞD şi DD. De altfel, dacă s-ar fi dorit falsificarea procurii, inculpata SA ar fi putut să efectueze o semnătură fantezistă şi nu să execute propria sa semnătură, aproape identică celei pe care a efectuat-o pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat în cursul aceleeaşi zile. Apare astfel evidentă situaţia că inculpata s-a aflat în eroare când a semnat procura în locul soţului său, ţinând cont şi de gradul de instruire a acesteia, îngrijitoare la bloc, cu studii 10 clase.
Pentru a fi realizată latura subiectivă a infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.p., este necesară cunoaşterea de către inculpat, în momentul săvârşirii faptei, a împrejurării că înscrisul pe care îl foloseşte este un înscris fals. În cauza de faţă, inculpata SA a fost în eroare cu privire la caracterul fals al procurii întocmite la biroul notarului public CT, astfel încât, lipsind intenţia, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C.p. sub aspectul laturii subiective. Drept urmare, instanţa a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C.p.
Totodată, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 31 alin.2 C.p. rap. la C. p., sub aspectul laturii subiective, întrucât inculpata nu a determinat, cu intenţie, pe notarul public PO să falsifice contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1448/7.10.2002, prin atestarea că SA a fost împuternicită de soţul său pentru a înstrăina imobilul în litigiu. După cum s-a arătat anterior, inculpata a fost în eroare cu privire la caracterul fals al procurii prin care a fost împuternicită de SV să încheie contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât instanţa a dispus achitarea inculpatei SA în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin.2 C.p. rap. la C. p.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prin rechizitoriu s-a susţinut că fapta inculpatei SA de a induce în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv procura purtând semnătura contrafăcută a lui SV, pe cumpărătorii ŞD şi DD, afirmând în mod mincinos că are acordul soţului său pentru vânzarea apartamentului proprietate comună cu ocazia încheierii contractului, cauzând prin aceasta o pagubă lui SV, care ar fi avut dreptul să primească o parte din preţul încasat de SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.p.
Instanţa reţine că inculpata nu a avut nici un moment intenţia de a induce în eroare pe cumpărătorii ŞD şi DD. Aceasta deoarece, după cum s-a amintit anterior, pe de o parte, inculpata a avut consimţământul soţului său, SV de a înstrăina apartamentul, consimţământ exprimat în faţa notarului public CT, iar pe de altă parte, a fost în eroare cu privire la caracterul fals al procurii întocmite în vederea încheierea contractului de vânzare-cumpărare, considerând că aceasta este valabilă şi îl poate reprezenta pe soţul său la încheierea contractului. În consecinţă, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, sub aspectul laturii subiective, instanţa a dispus achitarea inculpatei SA, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. cu privire la infracţiunea prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.p.
Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, instanţa a constat că părţile vătămate ŞD şi DD s-au constituit părţi civile cu suma de 160.000 lei (RON) reprezentând contravaloarea apartamentului situat în mun. Craiova, cart. 1 Mai, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu inculpata SA, autentificat prin încheierea nr. 1448/7.10.2002 de către notarul public PO.
Ţinând cont de soluţia pronunţată cu privire la latura penală a cauzei, instanţa nu a putut dispune anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, urmând ca o eventuală acţiune care să privească anularea contractului să fie exercitată în faţa instanţei civile. Astfel, contractul de vânzare cumpărare nefiind desfiinţat, pretenţiile civile ale cumpărătorilor ŞD şi DD privind obligarea inculpatei la plata contravalorii apartamentului apar drept neîntemeiate, fiind respinse de către instanţă.
Instanţa a luat act că partea vătămată SV nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
