ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU –
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 116/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta SC Trans SRL, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 678 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă, av., iar pentru pârâta recurentă SC Trans SRL S se prezintă av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar o adresă din care rezultă că l-a încunoștințat pe reclamantul intimat să se prezinte la serviciu dar acesta nu s-a prezentat precum și adresa nr. 3851/P/77 din 22 ianuarie 2009 emisă de Poliția municipiului S din care rezultă că s-a depus o plângere penală privind sesizarea de furt comisă de reclamantul intimat din prezenta cauză, cercetările fiind în curs de desfășurare, solicitând suspendarea cauzei în acest sens, din care se comunică câte un exemplar reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentantul reclamantului intimat confirmă faptul că există dovada că s-a formulat plângere penală împotriva reclamantului intimat neexistând dovada începerii urmăririi penale și declară că se opune asupra suspendării cauzei.
Instanța deliberând în cauză, apreciază că nu se poate dispune suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal, întrucât nu există dovezi că s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală, față de care respinge cererea de suspendare a cauzei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar admiterea recursului modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 678 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Trans SRL, cu sediul în S și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 3558/2007 emisă de pârâtă; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, inclusiv sub aspectul reintegrării reclamantului în postul deținut anterior la societatea pârâtă. Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care a fost lipsit, calculate în funcție de salariul de bază de 661 lei lunar, începând cu 1 noiembrie 2007 și până la data efectivă a reintegrării, restul pretențiilor reclamantului fiind respinse, precum și la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Trans SRL, cu sediul în S și a solicitat modificarea sentinței atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind necesară administrarea de probe noi, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei de concediere nr. 3558 din 18 decembrie 2007, emisă de pârâtă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut că în speță nu există nicio probă care să dovedească vinovăția reclamantului, însă pârâta a invocat faptul că în virtutea rolului activ instanța ar fi trebuit să lămurească acest aspect și dacă a considerat că nu sunt probe suficiente trebuia să dispună completarea cu noi probe pe care să le administreze din oficiu. În acest sens s-a susținut că se putea cita și audia șeful serviciului de pază G și de asemenea înregistrarea video ar fi putut forma convingerea instanței.
Pârâta a mai relevat faptul că pentru aflarea adevărului instanța de fond ar fi trebuit să dispună administrarea probelor menționate, cu atât mai mult cu cât exista o recunoaștere implicită prin plata produsului. Potrivit Regulamentului intern fapta reținută în sarcina reclamantului este o abatere foarte gravă, astfel că se impune stabilirea adevărului în privința vinovăției.
Reclamantul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că pârâta a susținut fără temei că instanța de fond a judecat procesul fără a depune stăruință prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, ignorând însă dispozițiile art. 287 din Codul muncii, potrivit cărora în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului și principiul disponibilității, nefiind totodată în măsură să indice vreun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, de natură să atragă modificarea sau casarea hotărârii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că decizia contestată este nelegală și netemeinică, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. a și c și alin. 3 din Codul muncii și art. 63 din Codul muncii, deoarece măsura disciplinară luată nu a fost precedată de cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului, iar decizia de concediere nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de Codul muncii și pe de altă parte, fapta reținută în sarcina reclamantului nu a fost săvârșită de către acesta.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin decizia nr. 3558 din 18 decembrie 2007, emisă de pârâta Trans SRL, cu sediul în S, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, conform art. 61 lit. a și art. 264 lit. f din Codul muncii.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamantul nu a respectat prevederile Cap. VII art. 92 pct. 4 alin. 2 din Regulamentul intern care sancționează fapta sustragerii din raftul magazinului a unui MP-4 player cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Instanța de fond a reținut că decizia de desfacere a contractului individual de muncă este netemeinică întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi săvârșit fapta de sustragere de care este acuzat, neexistând nicio probă care să dovedească vinovăția acestuia.
Din actele dosarului rezultă că în cauză s-a administrat doar proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens regulamentul și actele care s-au întocmit cu ocazia cercetării disciplinare.
Deși s-a reținut că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția pârâtului, instanța nu a pus în discuție necesitatea completării probatoriului de care s-au prevalat părțile, pentru a lămuri pe deplin starea de fapt, respectiv în ce condiții a dispărut produsul cu privire la care se susține că a fost sustras de reclamant și în ce măsură corespund realității apărările reclamantului conform cărora acesta doar a verificat existența produsului în cutie. Sub acest aspect ar fi fost utilă audierea în calitate de martor a șefului serviciului de pază care a întocmit referatul de sancționare și totodată se putea pune în discuție necesitatea vizionării înregistrării video, având în vedere că pe baza acestei înregistrări s-a reținut că reclamantul se face vinovat de sustragerea unui produs din rafturile magazinului și, de asemenea, acesta a susținut că nu i s-a prezentat integral înregistrarea video.
Este adevărat că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, însă prevederile Codului muncii se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă și în acest context în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, instanța putea pune în discuție necesitatea administrării unor probe care să conducă la lămurirea tuturor aspectelor de fapt ale cauzei și nu să se rezume doar la a constata că probele depuse la dosar nu dovedesc vinovăția reclamantului. Completarea probatoriului se impunea cu atât mai mult cu cât reclamantul a negat constant că probele de care s-a prevalat pârâta dovedesc vinovăția sa și în acest sens prin vizionarea înregistrării video s-ar fi putut stabili în ce împrejurări a acționat reclamantul.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea apreciază că se impune casarea sentinței atacate, având în vedere că se impune administrarea de probe noi care nu pot fi administrate direct în recurs. În consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtă și se va casa integral sentința atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
În rejudecare instanța va proceda la completarea probatoriului administrat în cauză în sensul celor menționate mai sus, pentru a lămuri pe deplin starea de fapt, respectiv pentru a elucida împrejurările în care a avut loc dispariția produsului MP-4 player din rafturile magazinului și dacă reclamantul se face vinovat de sustragerea acestui produs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Trans SRL, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 678 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-24.03.2009-
