Legea nr. 554/2004, art. 7
Codul de procedură civilă, art. 109 alin. (2), art. 137 alin. (1)
Parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este dovedită prin simple cereri formulate la alte instituţii ale statului şi nu la emitentul actului vătămător.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
Sentinţa civilă nr. 204 din 4 mai 2011, R.O.
Prin acţiune reclamanta persoană fizică a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu publicată în Monitorul Oficial nr.528/29.07.2010 şi obligarea pârâtului la respectarea deciziei de calcul a pensiei de serviciul emisă anterior recalculării, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 204 din 4 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 75/59/2011 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă acţiunea cu motivarea că reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu acţiune în anularea unui act administrativ cu caracter normativ reprezentat în speţă de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, apreciat de reclamantă ca vătămător în condiţiile în care aplicarea acestor dispoziţii au condus la recalcularea prin diminuare a pensiei de serviciu a acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Guvernul României a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri până la termenul de judecată din 04.05.2011, deşi i s-a solicitat expres, astfel încât instanţa urmează a valorifica susţinerile pârâtului potrivit cărora reclamanta nu a formulat anterior introducerii prezentei acţiuni procedura prealabilă obligatorie reglementată de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Acest text legal prevede că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului, articolul 7 alin.11 din Legea nr. 554/2004 precizând expres că în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că art. 7 din Legea nr. 554/2004 stabileşte ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, ce reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă şi în privinţa actului administrativ normativ este instituită regula obligativităţii formulării plângerii prealabile, care însă poate fi formulată fără limitare în timp, soluţie ce dă expresie principiului de drept administrativ conform căruia actele administrative cu caracter normativ sunt întotdeauna revocabile.
În acest sens, urmează ca instanţa să înlăture argumentele reclamantei potrivit cărora aceasta ar fi făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanţei cu înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din 06.04.2011. În fapt, instanţa constată că aceasta nu s-a adresat cu o cerere de revocare a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 către emitentul acestui act – pârâtul Guvernul României, ci doar cu solicitări de suspendare ori revocare a deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, adresate pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad.
Or, aceste solicitări nu dovedesc îndeplinirea obligaţiei impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004, de parcurgere a procedurii prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ, căci prin acestea nu s-a solicitat revocarea actului a cărui anulare se cere în prezenta cauză – Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 (ci a altui act – decizia de recalculare a pensiei de serviciu), iar solicitările astfel formulate nu au fost adresate emitentului actului administrativ cu caracter normativ care face obiect al procesului pendinte – Guvernul României, ci unei alte autorităţi publice.
Instanţa conchide că reclamanta nu a făcut dovada realizării procedurii prealabile obligatorii ca şi condiţie de admisibilitate a acţiunii, iar în condiţiile în care această excepţie a fost invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, în condiţiile art. 109 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, reţinând caracterul imperativ al dispoziţiilor cuprinse la art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea a procedat la respingerea acţiunii reclamantei privind anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 ca inadmisibilă.
Câtă vreme instanţa a procedat la soluţionarea acţiunii prin reţinerea ca întemeiată a excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, în conformitate cu art. 137 alin. 1 din ce obligă instanţa a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, nu s-a mai procedat la analiza pe fond a aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă.
