ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1631/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta – SA Mediaș – Sucursala de Transport Tehnologic și Tg.M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.522 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 15 octombrie 2009 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 22 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 522 din 30 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâtul Societatea Națională de – Sucursala de Transport Tehnologic și Târgu M, a anulat decizia nr. 165 din 29.08.2008 emisă de pârâtă, a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit urmare a emiterii deciziei nr. 165/2008 și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul este angajat al societății pârâte în funcția de șef serviciu achiziții iar prin Decizia nr. 165 din 29.08.2008, reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni.
Instanța a reținut că între pârâtă în calitate de achizitor și în calitate de furnizor, a intervenit contractul de furnizare a produselor nr. 11/2008, contract prin care furnizorul s-a obligat să vândă achizitorului pentru autovehiculele unității.
Prin referatul nr. 7104 din 31.07.2008, directorul comercial a sesizat conducerea unității asupra faptului că a constatat livrarea altor tipuri de anvelope decât cele cuprinse în anexa 1.4 la contractul de furnizare, în final imputându-i-se această situație reclamantului, aspect ce a ocazionat cercetarea disciplinară prealabilă.
Din declarația și nota explicativă dată de reclamant cu ocazia cercetării prealabile, a rezultat că, pentru Secția Transport Tehnologic și Târgu M conducătorii auto care solicită anvelope se prezintă la Serviciul achiziții cu procesul verbal de constatare, apoi se înmânează comanda, după care se prezintă la sediul furnizorului pentru montarea, demontarea, recuperarea carcaselor uzate și le înmânează factura cu nr. de anvelope pe care este inserată dimensiunea sau dimensiunile, prețul unitar și total, numărul autovehiculelor și numele conducătorului auto sau delegatul. Cu factura, conducătorul auto sau delegatul se prezintă la Secția Transport Tehnologic unde se emite dispoziția de consum, după care se deplasează la depozit pentru receptarea și emiterea bonului de consum semnat de beneficiarul anvelopelor montate pe autovehicul. Factura se trimite la Serviciul achiziții pentru conformarea și predarea serviciului financiar în scopul efectuării plății și înregistrării în contabilitate.
Datorită acestei proceduri interne a documentelor precum și modul de introducere și prelucrare a datelor, factura ajunge la serviciul achiziții în 2- 3 zile, fără ca angajații acestui serviciu să le vadă din punct de vedere fizic.
În consecință, tribunalul a reținut că nu i se poate imputa reclamantului livrarea altor tipuri de anvelope acesta neavând atribuție directă conform fișei postului în ceea ce privește recepționarea, anvelopelor, produselor și pieselor de mașini.
Ca o consecință a anulării deciziei de sancționare instanța de fond a dispus și repunerea părților în situația anterioară obligând pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit urmare a emiterii deciziei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 17 iunie 2009, pronunțată în același dosar, Tribunalul Mureșa admis cererea formulată de reclamantul și a îndreptat eroarea materială strecurată în alin. 4 din dispozitivul sentinței civile nr. 522/2009, în sensul că ” obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și nu la 300 lei cum s-a consemnat din eroare”.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal r5ecurs pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul menținerii deciziei de sancționare nr. 165/29.08.2008 ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, pârâta a arătat în esență că Comisa de cercetare prealabilă numită în baza deciziei nr. 162/18.08.2008, emisă de către directorul sucursalei pârâtă, a constata faptul că neregulile sesizate constituie abatere disciplinară în sarcina reclamantului, fapta constând în nerespectarea prevederilor art. 156 lit. a din Contractul co0lectiv de muncă aplicabil la nivelul
S-a arătat că din documentele depuse în fața instanței de fond rezultă fără echivoc faptul că numitul avea obligația de serviciu de a respecta sarcina care îi revenea în raport cu situația de fapt care a generat sancționarea sa, astfel, reclamantul în calitate de șef serviciu achiziții a semnat contractul de furnizare produse nr. 11/05.02.208, însușindu-și calitatea de parte responsabilă în derularea contractului nr. 11, sarcină care îi revenea conform fișei postului și a funcției deținute.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate și din oficiu, în baza art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Urmare a cercetării prealabile efectuate conform art. 267 Codul muncii, pârâta – Sucursala de Transport Tehnologic și Târgu Mae mis decizia nr. 165/29.08.2008 prin care, în temeiul prevederilor art. 264 alin.1 lit. d și art. 268 din Codul muncii, coroborat cu prevederile art. 158 alin.1 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă a dispus sancționarea reclamantului cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 5%.
Conform deciziei de sancționare și procesul verbal de cercetare prealabilă, abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a fost aceea de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu referitor la urmărirea și derularea contractului nr. 11/5.02.2008 respectiv faptul că nu a verificat dacă facturile conțin toate informațiile referitoare la marca anvelopelor livrate și dacă sunt însoțite de certificate de garanție.
Analizând materialul probator administrat în cauză reținem:
La data de 12.02.2008 între pârâtă și în calitate de furnizor a intervenit contractul de furnizare de produse, printre obligațiile furnizorului fiind aceea de a furniza produsele la standardele și/sau performanțele prezentate în propunerea tehnică.
De menționat că acest contract a fost semnat și de către reclamant, în calitate de șef serviciu achiziții a cărui principală atribuție era aceea de a asigura aprovizionarea cu materiale specifice.
Conform aceleiași fișe a postului, reclamantul avea ca obligație de serviciu și pe aceea a verificării modalității de realizare a contractelor de aprovizionare și organizare a recepțiilor cantitative și calitative a materialelor achiziționate la nivelul pârâtei.
Tocmai datorită acestei atribuții, reclamantul a și semnat contractul de furnizare mai sus menționat.
semnarea contractului, pe parcursul derulării acestuia, s-a constatat că s-au achiziționat în fapt alte anvelope decât cele menționate în contract și în actul adițional nr. 1 la acesta, respectiv anvelope fabricate în, Rusia, facturate, recepționate și decontate la prețurile din contract pentru tipul.
Reclamantul, pe parcursul cercetărilor prealabile, a arătat că nu a avut cunoștință de nerespectarea contractului de către furnizor dat fiind că procedeul complet prin care erau achiziționate anvelopele era de o așa manieră încât nu putea să-și dea seama că anvelopele achiziționate nu coincideau cu cele contractate.
Această susținere nu face decât să ducă la concluzia nu numai că reclamantul nu a respectat sarcinile stipulate în fișa postului dar și că acesta nici nu le cunoștea.
Astfel, din momentul în care a semnat contractul de furnizare, este mai mult decât evident că și reclamantul răspunde de îndeplinirea clauzelor acestuia, răspunderea fiind coroborată cu atribuțiile existente în fișa postului.
Așa fiind, este evident că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile atâta timp cât chiar acesta recunoaște că facturile care ajungeau la Serviciul achiziții nu cuprindeau elementele cele mai importante ale anvelopelor achiziționate: tipul, marca, dimensiunile. Este evident că reclamantul nu a făcut nici un demers pentru verificarea modalității în care se desfășoară contractul de furnizare semnat chiar de el în calitate de șef Serviciu.
Indiferent dacă recepția mărfii se făcea, potrivit unei proceduro greșite care făcea minimă intervenția reclamantului, acesta, datorită atribuțiilor pe care le avea putea și chiar era obligat să verifice îndeplinirea întocmai a prevederilor contractului urmare căruia erau achiziționate produsele societății pârâte. Or, chiar cu această modalitate de achiziție, reclamantul a recunoscut că facturile, înainte de a fi predate Serviciului financiar în scopul plății și înregistrării în contabilitate, ajungeau la Serviciul, dădeau posibilitatea reclamantului de a observa în ce măsură mărfurile achiziționate erau identice cu cele contractate. Și, tot urmare a sarcinilor de serviciu, reclamantul era obligat a sesiza conducerea existența neregulilor ( faptul că facturile nu prevedeau elementele de identificare a anvelopelor recepționate).
În consecință, contrar celor reținute de instanța de fond, în cauză, abaterea disciplinară este pe deplin dovedită, astfel că în cauză Curtea urmează a face aplicarea prevederilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
Urmează astfel ca recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Gaze Mediaș – Sucursala de Transport Tehnologic și Târgu M să fie admis și sentința civilă nr. 522 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș să fie în tot modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta – Mediaș – Sucursala de Transport Tehnologic și Târgu M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.522/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică integral sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în Târgu M,-,. 9, județul M, în contradictoriu cu pârâta – Mediaș – Sucursala de Transport Tehnologic și Târgu M, cu sediul în Târgu M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Red.
Tehnored.
4 exp./25.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
