Prin Dec. nr. 55/22.03.2000, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. 1 şi 2 din Decretul Lege nr. 118/1990 sunt neconstituţionale, decizia fiind publicată în M. Of. nr. 367/8.08.2000. Potrivit art. 145 alin. 2 din Constituţie, deciziile sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Actul administrativ contestat, respectiv Decizia nr. 199/5.06.2001 emis de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială, are ca temei tocmai acest text de lege, actul fiind nelegal şi impunându-se anularea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 351/F/22 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ a respins ca nefondată contestaţia formulată de I.D. împotriva intimatei Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială – Comisia de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, tardivitatea depunerii cererii la DGMSS Bucureşti, apreciind că este lipsită de efecte juridice cererea depusă în termen la MMSS, iar pe de altă parte că, pe fond, reclamanta nu a făcut dovada strămutării pe criterii etnice sau politice.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs I.D. formulând următoarele critici:
1) Actul administrativ atacat a fost emis în baza articolului 13 din Decretul-lege nr. 118/1990, text ce a fost declarat neconstituţional.
2) Efectele actului administrativ se întind şi pentru trecut, încălcând principiul neretroactivităţii.
3) Decizia atacată reţine o situaţie de fapt complet greşită, în pofida înscrisurilor prezentate, care atestau strămutarea sa din motive etnice şi politice.
4) Hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că reţine, pe de o parte, cererea reclamantului ca tardiv formulată, ca apoi, nelegal, să purceadă la examinarea ei pe fond.
Recursul formulat de reclamant vizează motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 304 pct. 9 C. pr. civ.
Examinând sentinţa civilă nr. 351/F/22.10.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin prisma criticilor reţinute, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, prin Decizia nr. 55/22.03.2000 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. 1 şi 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt neconstituţionale. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 367/8.08.2000.
Potrivit art. 145 alin. 2 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Actul administrativ contestat, Decizia nr. 199/5.06.2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială are ca temei tocmai acest text de lege, art. 13 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Aşa fiind, actul este nelegal şi se impune anularea sa, cu atât mai mult cu cât, încălcând principiul neretroactivităţii, consacrat în prevederile art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. 2 din Constituţie – efectele actului se întind “şi pentru trecut, din momentul deciziei nr. 6863/27.04.2000”.
Pentru considerentele reţinute, potrivit art. 312 C. pr. civ. se va admite recursul şi, pe fond, se va admite acţiunea, anulând, în temeiul art. 11 din Legea nr. 29/1999 a contenciosului administrativ, actul administrativ atacat.
Din perspectiva reţinută, examinarea celorlalte motive de recurs se prezintă ca inutilă.
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 218/2002)
