Infracţiunea de luare de mită – aprecierea probatoriului; valoarea probantă a declaraţiei date de denunţător. Luare de mită

Interceptarea convorbirilor telefonice – legalitatea interceptărilor dispuse anterior momentului începerii urmării penale în cauză.

Prin rechizitoriul nr.1228/P/2009 din 10.08.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului N.O.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut în esenţă următoarele:

În ziua de 28.07.2009, în jurul orei 13,30, inculpatul M.M.D., în calitate de agent de poliţie în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Iaşi, a pretins suma de 700 RON de la denunţătorul B.M., pe care l-a surprins conducând pe drumurile publice autoturismul personal marca Volkswagen cu numerele de înmatriculare IS.074982, a căror valabilitate expirase din data de 16.07.2009, cu scopul de a nu-i întocmi dosar penal pentru infracţiunile prevăzute de art. 85 alin. 1, 2 din O.U.G. 195/2002.

În aceeaşi zi, inculpatul M.M.D., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat, cu prilejul întocmirii, procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 3951305 pe numele lui B.M., menţionând în mod nereal faptul că acesta din urmă a condus în aceeaşi zi, ora 13,22, un alt autoturism marca Opel cu numărul de înmatriculare PAN AD 250 pe B-dul Carol spre Piaţa Eminescu, fără a purta centura de siguranţă, motiv pentru care i-a aplicat sancţiunea avertisment şi de asemenea a falsificat procesul-verbal de constatare a infractiunii săvârşite de B.M., cu prilejul întocmirii acestuia, menţionând în mod nereal prezenţa în calitate de martor asistent a inculpatului N.O.C., înscrisuri pe care le-a utilizat, în data de 28.07.2009, prin depunerea lor la sediul unităţii.

În aceeaşi zi, inculpatul M.M.D. a falsificat, cu prilejul întocmirii, raportul de activitate din data respectivă, prin omisiunea inserării în cuprinsul acestuia a infracţiunii săvârşite de B.M., în scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii de luare de mită ( în varianta pretinderii), prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.

Inculpatul N.O.C., în data de 28.07.2009, l-a ajutat pe inculpatul M.M.D. să falsifice procesul–verbal de constatare a infracţiunii săvârşite de B.M., prin semnarea acestuia în calitate de martor asistent, în condiţiile în care el nu fusese prezent şi nu participase în calitate de martor asistent la constatarea infracţiunii.

Inculpatul N.O.C., în data de 09.10.2009, fiind audiat în calitate de martor, a făcut afirmaţii mincinoase în cauză, privitoare la prezenta sa în calitate de martor asistent în momentul constatării infracţiunii săvârşite de B.M..

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Inculpatul M.M.D. avea gradul profesional de agent principal de poliţie şi îşi desfăşura activitatea la data de 28.07.2009 în cadrul Biroului Siguranţa Circulaţiei pentru Mediul Urban din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi.

În această calitate, printre atribuţiile de serviciu ale inculpatului M.M.D. figurau: îndrumarea şi controlul circulaţiei pe traseele şi itinerariile repartizate conform repartiţiei din buletinul posturilor, dirijarea circulaţiei, constatarea încălcărilor legislaţiei rutiere şi alte acte normative de competenta poliţiei, aplicarea sancţiunilor şi întocmirea documentelor de constatare, reţinerea permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare, plăcuţelor cu numere de înmatriculare, atestatelor profesionale, imobilizarea vehiculelor, confiscarea bunurilor si valorilor conform prevederilor legale, pentru care emitea documente conform legii, constatarea infracţiunilor de competenţa poliţiei şi efectuarea actelor premergătoare conform competenţei, cercetarea accidentelor de circulaţie cu autori cunoscuţi, întocmirea zilnică a raportului cu activităţile desfăşurate, infracţiunile constatate.

În data de 28.07.2009, conform buletinului posturilor întocmit zilnic la nivelul Biroului Siguranţa Circulaţiei pentru Mediul Urban, agentul principal de poliţie M.M.D. a fost repartizat în postul ,,Copou”, desf?şurându-şi activitatea în intervalul orar 06,00-14,00, fără autoturismul de serviciu, conform adresei Serviciului Poliţiei Rutiere nr. 302365/18.08.2009 (fila. 47 dosar u.p.), aspect ce rezultă şi din declaraţiile inculpatului

Pentru a se deplasa la postul repartizat, în ziua menţionată, inculpatul M.M.D. a folosit autoturismul personal, marca Opel Astra de culoare albă, cu numărul de înmatriculare IS.83.SYM, pe care l-a parcat în zona Corpului A al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, în parcarea din faţa intrării principale a universităţii.

În jurul orei 13,22 , pe b-dul Carol, în faţa Corpului A al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, inculpatul M.M.D. a oprit regulamentar pentru control autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare IS.074982, condus de numitul B.M..

În autoturism se aflau şi martorii B.A.P. pe scaunul din partea dreaptă faţă, M.F.C. şi B.Ş. pe bancheta din spate a autoturismului.

După ce s-a prezentat, inculpatul i-a solicitat denunţătorului B.M. documentele sale de identitate şi pe cele ale autoturismului, apoi agentul de poliţie i-a solicitat şi autorizaţia de circulaţie provizorie, ocazie cu care a constatat că valabilitatea acesteia expirase la data de 16.07.2009. După ce i-a legitimat pe toţi pasagerii din autoturism, inculpatul a plecat la maşina sa, marca Opel cu numărul de înmatriculare IS.83.SYM.

La scurt timp, denunţătorul B.M. a la maşina inculpatului, pentru a discuta cu acesta. În momentul în care denunţătorul l-a întrebat dacă este vreo problemă, inculpatul M.M.D. , care se afla pe scaunul şoferului, i-a răspuns (potrivit susţinerilor denunţătorului) că este o problemă, “dar că se poate rezolva si altfel”, comunicându-i denunţătorului că fapta sa, de a conduce autoturismul pe drumurile publice cu autorizaţia de circulaţie provizorie nevalabilă, constituie infracţiune. Apoi inculpatul i-a cerut denunţătorului să mute maşina din locul în care se afla,“mai la vale”, adică în parcarea din partea laterală a Universităţii.

B.M. a mers la maşina sa şi a mutat-o în locul indicat de agentul de poliţie, spunându-le prietenilor săi din autoturism că acest fapt i-a fost solicitat de inculpat, care i-a comunicat totodată să se întoarcă să discute cu el.

Din denunţul şi declaraţiile exclusive ale denunţătorului, în actul de sesizare s-a reţinut că, denunţătorul, după ce a parcat autoturismul în parcarea laterală a Universităţii, a revenit la maşina personală a inculpatului, acesta i-a spus din nou ca fapta sa constituie infracţiune, dar că îl costă 700 de RON, ca să rezolve problema aceasta. Apoi inculpatul i-a cerut să fie la “Tamaz” în maximum o oră, respectiv la capătul podului din intersecţia cu strada Bularga, singur şi cu banii asupra sa. B.M. i-a precizat că nu ştie dacă poate face rost de această sumă în timp de o oră, dar că totuşi va încerca. Inculpatul i-a cerut să se deplaseze cu maşina acasă, dar să fie atent să nu-l oprească vreun alt agent de poliţie.

La această discuţie relatată de denunţător, din care rezultă că inculpatul M.M.D. i-ar fi pretins acestuia suma de 700 RON, nu au asistat şi nu au perceput-o în mod direct martorii B.A.P., M.F.C., B.Ş., aflaţi în autoturismul denunţătorului, care în acel moment era staţionat în parcarea laterală a universităţii.

Audiaţi de către instanţă martorii au declarat că, în ceea ce priveşte presupusa pretindere a sumei de 700 RON, de către inculpat de la denunţător, cunosc acest aspect numai din relatările denunţătorului B.M..

Din declaraţiile inculpaţilor M.M.D. şi N.C.O., instanţa reţine că, anterior opririi în trafic a denunţătorului, inculpatul M.M.D. în jurul orei 13,00-13.10, l-a oprit regulamentar în faţa Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” pe inculpatul N.C.O., care conducea autoturismul său marca BMW cu numărul de înmatriculare IS.50.BMW, împrejurare în care i-a atras atenţia că nu-i funcţionează un bec .

În timp ce schimba acest bec, agentul de poliţie a venit la inculpatul N.C.O. şi i-a solicitat să asiste, ca martor asistent, la legitimarea unui conducător auto, deoarece acesta avea autorizaţiile provizorii expirate.

Atunci inculpatul N.C.O. a observat că, în spatele maşinii sale, la circa 5 metri, se afla un autoturism Golf 3 de culoare vişinie. În prezenţa şoferului şi a altor 3 persoane, 2 fete şi un băiat, agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă că cele 3 autorizaţii de circulaţie sunt expirate şi i-a arătat-o pe ultima. După ce i-a identificat pe toţi pasagerii, agentul de poliţie i-a adus la cunostinţă şoferului că fapta sa constituie infracţiune şi i-a solicitat să-l urmeze cu maşina la sediul Poliţiei Rutiere. În acest sens, în timp ce el merge să-şi ia maşina, şoferul să tragă maşina ”mai la vale, că încurcă circulaţia”, iar apoi să-l urmeze. Ulterior inculpatul N.C.O. a plecat cu maşina sa, fiind contactat în aceeasi seară de agentul de poliţie M.M.D., pentru a semna procesul-verbal de constatare a infracţiunii.

Inculpatul N.C. a făcut precizarea că nu a auzit în întregime discuţia dintre agentul de poliţie şi denunţător, iar după ce denunţătorul şi-a mutat maşina în parcarea laterală a universităţii, agentul de poliţie i-a solicitat numărul de telefon şi datele de stare civilă pentru a le trece în procesul-verbal ce urma să fie întocmit.

Actele maşinii, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere, talonul maşinii, contractul de vânzare-cumpărare a maşinii şi autorizaţia de circulaţie au rămas la inculpat.

Inculpatul M. a explicat în faţa instanţei că nu a ridicat plăcuţele de înmatriculare de la maşina denunţătorului, deoarece acesta urma să meargă cu colegii la locul de muncă, pentru a discuta cu patronul, iar fără plăcuţe nu ar mai fi putut circula.

Inculpatul i-a comunicat verbal denunţătorului că trebuie să fie audiat la sediul poliţiei, iar acesta a solicitat să fie lăsat să meargă la serviciu pentru a-şi anunţa patronul. Potrivit declaraţiei inculpatului (filele 170-173 dosar U.P.) urmau să se întâlnească la sediul poliţiei la orele 14,30, pentru audieri, iar înainte de a pleca spre locul de muncă denunţătorul a insistat să-i ofere suma de 500 RON, pe care a refuzat-o.

După finalizarea discuţiilor cu inculpatul M.M.D., denunţătorul B.M. a plecat cu autoturismul personal spre locul său de muncă, la Pizzeria ,,Puffi & Family”unde a ajuns în jurul orei 15,00, întrucât urma să înceapă serviciul la ora 16,00. Pe drum, el le-a povestit prietenilor săi despre faptul că agentul de poliţie i-a solicitat suma de 700 de lei ca să-i dea actele înapoi, solicitându-i să se întâlnească la Tamaz într-o oră.

Inculpatul M.M.D., având actele reţinute de la denunţător asupra sa, a întocmit procesul-verbal de constare a contravenţiei seria CC nr. 3951305 pe numele lui B.M. , în data de 28.07.2009 , menţionând orele 13,25. A menţionat în cuprinsul procesului-verbal, în mod eronat, faptul că B.M. a condus în aceeaşi zi, ora 13,22 (deşi este menţionata din eroare luna 09, în locul celei corecte de 07) un alt autoturism, respectiv autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare PAN AD 250 pe b-dul Carol spre Piaţa Eminescu, fără a purta centura de siguranţă, motiv pentru care i s-a aplicat ca sancţiune contravenţională avertisment.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că numărul PAN AD 250 a fost atribuit prima oară, în data de 10.08.2009 unui autoturism Audi, iar nu Opel, aşa cum apare menţionat în procesul-verbal (filele 209-215 dosar U.P), ulterior datei întocmirii procesului-verbal de constare a contravenţiei, seria CC nr. 3951305.

Inculpatul M.M.D. a mers la sediul Poliţiei Rutiere, unde a ajuns în jurul orei 14,20 şi a predat şefului de tură documentele specifice activităţii desfăşurate, respectiv raportul şi procesele–verbale întocmite în ziua respectivă.

Printre aceste procese-verbale, inculpatul M.M.D. l-a predat şi pe cel cu seria CC nr. 3951305 (fila 72 dosar U.P.) întocmit pe numele lui B.M. , în data de 28.07.2009, orele 13,25, pentru conducerea autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare PAN AD 250 pe b-dul Carol spre Piaţa Eminescu, fără a purta centura de siguranţă.

Inculpatul M.M.D., a explicat în mod constant în declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţă, că în data de 28.07.2009, după ce s-a despărţit de denunţător, a oprit în trafic, pentru că nu purta centura de siguranţă, un cetăţean cu autoturismul Opel, cu numărul PAM.AD.250, înmatriculat în Germania.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost scris, din poziţia în picioare pe o mapă şi completat din eroare cu datele de stare civilă ale lui B.M., pentru că actele acestuia se aflau în aceeaşi mapă şi nu a fost atent la fizionomia şoferului oprit în trafic, nici la datele de stare civilă ale denunţătorului, iar după ce l-a scris acesta a fost semnat de cetăţeanul respectiv.

După plecarea contravenientului, pe care nu l-a mai găsit ulterior în trafic, deşi a încercat, inculpatul şi-a dat seama că a întocmit greşit procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 3951305 din 28.07.2009, ora 13,22.

La sediul societăţii la care lucra denunţătorul, prietenii săi, martorii B.A.P., M.F.C., B.Ş. au coborât, iar B.M. a mers la şeful său, martorul P.A., căruia i-a povestit cele petrecute, în varianta din denunţ, solicitându-i suma de 700 de RON. Acesta i-a spus că nu are banii, dar că oricum nu trebuie să-i dea nici un ban, întrucât agentul de poliţie nu a procedat corect şi că, dacă este nevoie, vor merge la Poliţie pentru a-l reclama pe agentul de poliţie.

Martorul P.A. i-a propus denunţătorului să meargă împreună la locul întâlnirii, pentru a-i solicita inculpatului restituirea actelor, pe care, în opinia sa, nu avea nici un drept să i le reţină, în condiţiile în care nu-i întocmise nici un proces-verbal şi nu-i eliberase vreo dovadă. Urma ca, în ipoteza în care inculpatul M.M.D. ar fi refuzat să restituie actele, să cheme o patrulă de poliţie să constate cele petrecute. Martorul P.A. intenţiona să se convingă de realitatea spuselor lui B.M. şi de realitatea solicitării banilor de către agentul de poliţie.

În acest sens, cei doi au urcat în autoturismul martorului P.A., marca Skoda, cu numărul de înmatriculare IS.59.HGK, inscripţionată cu numele firmei, şi s-au deplasat în zona Tamaz, strada Socola. Au oprit maşina la aproximativ 50 de metri de staţia de vulcanizare, unde era oprit autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare IS.83.SYM, aparţinând inculpatului M.M.D..

Denunţătorul B.M. a mers la maşina inculpatului, care era iniţial parcată paralel cu sensul de mers spre Bucium. Inculpatul se afla în afara maşinii verificându-şi presiunea la pneuri. Apoi a intrat în maşina sa si l-a invitat şi pe denunţător, pe scaunul din dreapta faţă. Aici, potrivit declaraţiei exclusive a denunţătorului, inculpatul l-a întrebat pe denunţător dacă este pregătit. Acesta i-a răspuns că nu a putut face rost de bani într-o oră, iar inculpatul l-a întrebat când poate face rost de bani. B.M. i-a răspuns că “mâine sau poimâine” iar inculpatul i-a replicat ironic: “Da, răspoimâine…”, afirmând că a doua zi el este liber.

În acest timp, la geamul coborât din partea laterală a stânga a autoturismului inculpatului M.M.D. a venit martorul P.A. După ce a salutat, martorul s-a prezentat, precizând că este şeful lui B.M. şi încercând să-l provoace i-a spus inculpatului că nu este corect cum procedează, că ar trebui să-i restituie actele lui B.M. şi că suma de 700 RON este prea mare, reprezentând salariul acestuia pentru o lună de muncă.

Inculpatul i-a cerut martorului să-şi vadă de treaba lui şi să plece. Martorul P.A. a insistat, scoţând telefonul din buzunar şi spunându-i că ar fi bine dacă ar accepta o sumă mai mică, respectiv 200 de RON. Inculpatul în mod justificat s-a enervat, solicitându-i în mod repetat denunţătorului să coboare din maşină şi solicitându-i să vină a doua zi la sediul Poliţiei Rutiere, întrucât i se va întocmi dosar penal.

Martorul P.A. a plecat spre maşina sa, iar după câteva minute a venit şi denunţătorul B.M., care i-a povestit că, inculpatul a afirmat că, dacă nu ar fi venit şi martorul P.A., poate ar fi reuşit să mai amâne câteva zile, până ar fi făcut rost de bani.

După acest episod, inculpatul a plecat cu autoturismul său spre casă.

În jurul orelor 17,30, inculpatul M.M.D. a revenit la sediul Biroului Siguranţa Circulaţiei pentru Mediul Urban din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, unde i-a solicitat ofiţerului de serviciu, C.C.F. să-i permită să scrie la calculator procesul-verbal de constatare a infracţiunii, întrucât oprise în trafic, pe b-dul Carol, un conducător auto, care avea numerele provizorii de înmatriculare expirate. Martorul C.C.F. susţine că inculpatul i-a arătat cu această ocazie, trei autorizaţii provizorii de circulaţie, întrucât i se părea ceva ciudat la ele, acestea fiind într-o stare prea bună având în vedere perioadele de câte o lună pentru care au fost eliberate. Martorul a constatat că toate erau expirate, iar inculpatul a afirmat că se gândeşte la ipoteza că este posibil ca cineva să fi circulat intenţionat cu aceste autorizaţii expirate.

Ulterior inculpatul a introdus datele privind constatarea infracţiunii săvârşite de numitul B.M. în aplicaţia informatică a I.P.J. Iaşi “Raportare Evenimente” la ora 18,59, cu numărul 248503 (fila 48 dosar u.p.).

Conform declaraţiei inculpatului, în aceeaşi zi, în jurul orei, 19,00 a venit la sediul Poliţiei Rutiere, la solicitarea inculpatului, martorul N.C.O. şi a semnat procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 28.07.2011, proces verbal care menţionează, cu acurateţe şi fără vreo menţiune falsă, situaţia de fapt cu privire la infracţiunea săvârşită de denunţător, constând în aceea că acesta în ziua respectivă a circulat cu autoturismul având autorizaţia provizorie de circulaţie expirată.

A doua zi, 29.07.2009, la ora 08,00 denunţătorul s-a prezentat la Poliţia Rutieră, unde era aşteptat de inculpatul M.M.D., care i-a solicitat să scrie o declaraţie, privind depistarea sa în trafic în ziua anterioară.

Întrucât B.M. a intenţionat să scrie despre faptul că inculpatul i-a solicitat suma de 700 lei , iar inculpatul nu a fost de acord cu acest lucru, denunţătorul a refuzat să continuie declaraţia. L-a sunat pe martorul P.A., care i-a spus că, în aceste condiţii, să refuze sa mai dea declaraţie şi să solicite să facă acest lucru doar în prezenţa unui avocat.

Despre acest lucru, inculpatul a întocmit un proces-verbal, în care nu a fost menţionat, potrivit susţinerilor denunţătorului, motivul real pentru care denunţătorul nu şi-a mai continuat declaraţia, acest fapt nici nu era necesar din moment ce acest aspect nu privea situaţia de fapt pentru care trebuia să fie ascultat, ci a menţionat că,, auzind că fapta sa constituie infracţiune, denunţătorul a solicitat să taie nişte propoziţii din declaraţia sa sau sa rupă declaraţia, fiind refuzat de inculpat. Acest proces-verbal nu a fost semnat de denunţător, fiind făcută de către inculpat menţiunea refuzului acestuia.

Apoi inculpatul M.M.D. i-a înmânat denunţătorului B.M. dovada reţinerii permisului de conducere cu nr. CD 0168659/29.07.2009 (fila 50) şi i-a restituit celelalte acte reţinute.

A doua zi, 30.07.2009 numitul B.M. a formulat denunţul în faţa organelor de poliţie (fila 10 dosar u.p.).

În data de 30.07.2009, procurorul a emis ordonanţa provizorie de interceptare a convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunţătorul B.M. şi agentul de poliţie M.M.D. (fila 11-12 dosar u.p.), confirmată ulterior de către instanţă, prin încheierea nr. 5129/99/2009 din data de 03.08.2009 a Tribunalului Iaşi (fila 29).

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul M.M.D. referitoare la legalitatea interceptărilor convorbirilor ambientale purtate între denunţător şi inculpatul M., critica constând în aceea că interceptările s-au făcut în faza actelor premergătoare, mai înainte de începerea urmăririi penale, tribunalul o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

– dispoziţiile art. 91 ind.1 Cod procedură penală, permit interceptarea convorbirilor telefonice şi ale comunicaţiilor, în general, mai înainte de începerea urmăririi penale, scopurile fiind identificarea sau localizarea participanţilor şi stabilirea situaţiei de fapt, precum şi dacă sunt date că s-ar pregăti sau s-ar fi săvârşit o infracţiune. Ca atare, interceptarea autorizată a comunicaţiilor nu este condiţionată de începerea urmăririi penale.

– în dosarul de urmărire penală se regăsesc procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate autorizat în cauză, certificate de procuror, purtând data de 7.08.2009 identică cu data începerii urmăririi penale (rezoluţia din 7.08.2009).

În aceeaşi zi, 30.07.2009, la ora 14,38, denunţătorul B.M. s-a întâlnit cu inculpatul M.M.D. la sediul Poliţiei Rutiere, la ieşirea din tură a acestuia din urmă. După ce au mers la etajul 2, unde inculpatul a intrat într-un birou, la revenirea acestuia discuţia a continuat pe hol. B.M. i-a spus inculpatului M.M.D. că a venit sa discute, iar acesta i-a răspuns: “Da’ n-ai ce să mai discuţi. De acuma-i tardiv…am tăiat dovada…” Denunţătorul a insistat, spunând că poate se mai poate face ceva, însă inculpatul i-a precizat că :”Nu… cu dovadă tăiată, nu. Cu dovada la permis tăiată, nu […]”.

Apoi, după ce i-a adus la cunoştinţă care este procedura pe care trebuie să o urmeze pentru prelungirea dovezii de circulaţie, inculpatul i-a spus: “Eu, să nu mă înţelegi greşit, până la urmă făceam aşa, da’ ţi-am zis să vii singur. Tu ai venit în doi. Deci..”; “Treburile astea nu se fac cu mai mulţi oameni. De-aia ţi-am spus …de-aia ţi-am spus atunci …”;” De asta ţi-am spus să vii singur. Ai venit în doi. În doi , ai văzut, nici nu pot vorbi. Nu, nu, nu…”

Denunţătorul B.M. a încercat la un moment dat să se scuze pentru faptul că a intervenit şi şeful său, martorul P.A., iar inculpatul i-a răspuns:,,Nu, în momentul în care …bine, în momentul în care eu ţi-am zis să vii singur, ai venit cu doi. El încerca să…eu nu vreau să apar la televizor.”; “Şi când o venit la portieră şi o zis … ai văzut că nici nu l-am cunoscut, nici nu ştiam despre ce-i vorba. Nu-s… vrei să faci odata, să mai ştii şi tu la viaţa ta, ştii numa’ tu, şi deja dacă ştiu doi nu mai este secret. Da?”; “Ăla umbla cu telefonul în mână, vorbea, făcea… Nu se face aşa… Da?” (f: 31-36).

Din analiza conţinutului înregistrării convorbirii dintre denunţător şi inculpat nu se poate concluziona şi proba presupusa pretindere de către agentul de poliţie M.M.D. a sumei de 700 RON de la denunţător. Această înregistrare a convorbirii dintre agentul de poliţie şi denunţător a fost autorizată, confirmată şi efectuată în ideea realizării unui flagrant, pentru surprinderea inculpatului M. în momentul în care ar fi luat mită de la denunţător, pornind de la existenţa indiciului furnizat de denunţător, potrivit căruia inculpatul i-ar fi pretins o sumă de bani denunţătorului pentru a nu-i întocmi dosar penal cu privire la infracţiunea constatată.

În data de 10.08.2009, inculpatul M.M.D., după aducerea la cunoştinţă a învinuirii, a dat o declaraţie olografă, în care a negat comiterea faptelor de care este învinuit, aceeaşi poziţie a avut şi la instanţă, relatând situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţă.

În data de 09.10.2009 a fost audiat în calitate de martor (filele 195-196), numitul N.C.O., care a declarat că în data de 28.07.2009, în jurul orei 13,00-14,00, în timp ce se deplasa pe b-dul Copou, cu autoturismul său marca BMW cu numărul de înmatriculare IS-50-BMW, în faţa Universităţii “Al. I. Cuza” , a fost oprit regulamentar de inculpatul M.M.D., care i-a atras atenţia că nu-i funcţionează un bec.

În timp ce îşi schimba acest bec, agentul de poliţie a venit din nou la inculpatul N.C.O. şi i-a solicitat să asiste ca martor, la legitimarea unui conducător auto.

Atunci inculpatul N.C.O. a observat că, în spatele maşinii sale, la circa 5 metri, se afla un autoturism Golf 3 de culoare vişinie. În prezenţa şoferului şi a altor 3 persoane, 2 fete si un băiat, agentul de poliţie i-a adus la cunoştinţă că cele 3 autorizaţii de circulaţie sunt expirate şi i-a arătat-o pe ultima. După ce i-a identificat pe toţi pasagerii, agentul de poliţie i-ar fi adus la cunoştinţă şoferului că fapta sa constituie infracţiune şi i-a solicitat să-l urmeze cu maşina la sediul Poliţiei Rutiere. În acest sens, în timp ce el merge să-şi ia maşina, şoferul să tragă maşina ”mai la vale, că încurcă circulaţia”, iar apoi să-l urmeze. Ulterior inculpatul N.C.O. a plecat cu maşina sa, fiind contactat în aceeaşi seară de agentul de poliţie M.M.D., pentru a semna procesul-verbal de constatare a infracţiunii.

La instanţă acesta a precizat aceleaşi aspecte, în sensul că în timp ce remedia defecţiunea la maşină, agentul de poliţie i-a solicitat să participe ca martor asistent la constatarea infracţiunii săvârşite de denunţător, solicitându-i numărul de telefon şi datele de stare civilă.

Se susţine în actul de sesizare că, aceste afirmaţii în calitate de martor ale inculpatului N.C.O. sunt mincinoase, întrucât, în realitate, el nu a fost prezent la faţa locului în calitate de martor asistent. Această concluzie din actul de sesizare nu se sprijină pe probe, ci pe deducţii care au la bază doar declaraţiile denunţătorului care a arătat că nu a observat nici o persoană, în apropierea maşinii inculpatului, nu i s-a prezentat nici un martor, când s-au verificat actele maşinii.

Martorii prezenţi la faţa locului, în momentul opririi în trafic a denunţătorului B.Ş., B.A.P., M.F.C. nu au putut să confirme, dar nici să infirme prezenţa inculpatului N.C.O. în apropierea maşinii inculpatului, fiind în imposibilitate obiectivă de a percepe acest fapt, pentru că nu au coborât din maşină nici un moment, iar după legitimarea lor, au rămas în autoturismul parcat de denunţător în parcarea laterală a universităţii, de unde nu aveau vizibilitate spre autoturismul agentului de poliţie, loc în apropierea căruia a discutat denunţătorul cu inculpatul, care i-a comunicat că fapta sa constituie infracţiune şi urmează să fie audiat.

Din declaraţia inculpatului N.C.O., rezultă că i s-a solicitat de către agentul de poliţie să participe ca martor asistent la constatarea infracţiunii săvârşite de denunţător, în momentul în care acesta a plecat să-şi parcheze maşina în parcarea laterală a Universităţii, astfel că raportat la acest moment, martorii din lucrări aflaţi în autoturismul denunţătorului nu puteau să constate în mod direct prezenţa inculpatului în apropierea agentului de poliţie ca martor asistent.

Din declaraţia denunţătorului rezultă că nu i s-a prezentat nici un martor asistent când i s-au verificat actele, acest fapt nu era necesar martorul asistent semnând procesul-verbal.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 247114/10.06.2010 al. I.P.J. Bacău (f: 122-131) privind detecţia comportamentului simulat al învinuitului N.C.O., rezultă că în evoluţia diagramelor poligraf, corespunzătoare răspunsurilor acestuia, la întrebările critice ale cauzei, au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat, raport care nu are valoare de probă, potrivit normelor procedurale în vigoare şi care, în aceste condiţii nu poate fi avut în vedere de instanţă.

Din analiza probelor administrate rezultă că acuzarea, în fundamentarea învinuirilor aduse inculpaţilor s-a bazat pe un probatoriu insuficient, acordând credit nejustificat declaraţiilor denunţătorului şi infirmând susţinerile inculpaţilor pe baza unor presupuneri bazate pe interpretarea logică a înlănţuirii evenimentelor din ziua de 28.07.2009, prezentate în actul de inculpare, a interpretat eronat probele administrate, a instituit o adevărată prezumţie de vinovăţie în sarcina inculpaţilor, răsturnând sarcina probei şi a utilizat raţionamente lipsite de logică.

În consecinţă, pornind de la premise eronate, acuzarea a tras concluzii greşite în ceea ce priveşte existenţa faptelor penale reţinute în sarcina inculpaţilor şi a vinovăţiei acestora.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a dispus audierea inculpaţilor, denunţătorului, martorilor din lucrări şi martorilor propuşi în apărare.

Pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, tribunalul va analiza fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.

Infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.2 Cod penal raportat la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/200, reţinută în actul de sesizare în sarcina inculpatului M.M.D..

Potrivit actului de sesizare, această infracţiune constă în pretinderea de către inculpatul M.M.D., data de în calitate de agent de poliţie în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Iaşi, a sumei de 700 RON de la denunţătorul B.M., pe care l-a surprins, în data de 28.07.2011 conducând pe drumurile publice autoturismul personal marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare IS.074982, a cărui valabilitate expirase din data de 16.07.2009, cu scopul de a nu-i întocmi dosar penal pentru infracţiunile prev. de art. 85 alin. 1, 2 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit acuzării actul material constând în pretinderea sumei de bani de către inculpatul M.M.D. este probat cu declaraţiile denunţătorului B.M., declaraţiile martorilor B.Ş., B.A.P., M.F.C., P.A. şi înregistrarea discuţiilor dintre denunţător şi inculpat, efectuată în data de 30.07.2009.

Inculpatul a negat săvârşirea faptei în modalitatea arătată.

Declaraţiile denunţătorului sunt singulare cu privire la pretinderea sumei de 700 lei, presupus a fi săvârşită de inculpatul M. pentru a nu-i întocmi dosar penal. Ea nu se coroborează cu probe directe care să confirme versiunea denunţătorului.

Martorii menţionaţi nu au asistat la discuţia dintre denunţător şi inculpat, discuţie care s-a purtat când aceştia se aflau lângă autoturismul personal al agentului de poliţie, în cursul căreia s-ar fi pretins suma de 700 RON. Aceştia au cunoscut acest aspect din relatările exclusive ale denunţătorului.

Din declaraţia martorului P.A., rezultă că acesta a încercat să-l provoace pe inculpatul M., când s-au întâlnit la vulcanizarea ,,Tamaz” din Iaşi, în dialogul purtat făcând aluzie la suma de 700 lei, propunându-i inculpatului o sumă mai mică, însă acesta nu a dat curs provocărilor alungându-l pe martor şi pe denunţător din acel loc.

Înregistrarea discuţiilor dintre denunţător şi inculpat, redată în procesele verbale de redare în formă scrisă, sunt ulterioare presupusului moment al pretinderii sumei de bani şi nu fac dovada existenţei actului material al infracţiunii de luare de mită în forma reţinută în rechizitoriu.

În concluzie tribunalul constată că fapta de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.M.D. nu există în materialitatea ei.

Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reţinută în sarcina inculpatului M.M.D., descrisă în rechizitoriu, constând în aceea că, în data de 28.07.2009, inculpatul M.M.D. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat, cu prilejul întocmirii, procesul verbal de contravenţie seria seria CC nr. 3951305 pe numele lui B.M. , menţionând în mod nereal faptul că acesta din urmă a condus în aceeaşi zi, ora 13,22, un alt autoturism marca Opel cu numărul de înmatriculare Pan AD 250 pe B-dul Carol spre Piaţa Eminescu, fără a purta centura de siguranţă, motiv pentru care i-a aplicat sancţiunea avertisment şi de asemenea a falsificat procesul-verbal de constatare a infracţiunii săvârşite de B.M., cu prilejul întocmirii acestuia, menţionând în mod nereal prezenţa în calitate de martor-asistent a inculpatului N.O.C., înscrisuri pe care le-a utilizat, în data de 28.07.2009, prin depunerea lor la sediul unităţii.

Infracţiunea de fals intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera anumite date sau împrejurări.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 395135, întocmit la data de 28.07.2009, ora 13,25, întocmit de inculpatul M.M.D., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se constată că acesta cuprinde o situaţie de fapt diferită de cea reală referitor la contravenientul B.M., care în data respectivă a condus un alt autoturism decât cel menţionat în procesul verbal, cu autorizaţia provizorie expirată, nu fără a purta centură de siguranţă cum se menţionează în procesul-verbal supus analizei, însă inculpatul a explicat motivul întocmirii în această formă a acestui act, explicaţie din care rezultă lipsa intenţiei în comiterea faptei reţinută în sarcina sa.

Astfel, acesta a declarat că oprise în trafic, după plecarea denunţătorului, un alt cetăţean, care nu purta centura de siguranţă şi care conducea un autoturism Opel cu un număr de înmatriculare pe care este posibil să nu-l fi reţinut întocmai, înmatriculat în Germania, şi datorită faptului că a scris procesul-verbal în condiţii necorespunzătoare, în picioare pe o mapă în care avea documentele cu datele de stare civilă ale denunţătorului a scris din eroare ca nume a contravenientului numele lui B.M., numărul greşit al maşinii, iar după plecarea contravenientului şi-a dat seama eroarea din cuprinsul actului, a încercat să-l găsească pe cel care săvârşise contravenţia descrisă, dar nu l-a mai găsit.

Semnătura de pe acest proces-verbal, susţine inculpatul că este a cetăţeanului oprit în trafic, altul decât denunţătorul B.. În cursul urmăririi penale nu s-a stabilit cine a executat semnătura la rubrica contravenient.

Având în vedere că inculpatul, potrivit susţinerii sale, a scris din greşeală în procesul-verbal menţionat numele contravenientului B., pentru o situaţie de fapt ce privea altă persoană, care conducea un alt autoturism a cărui număr de înmatriculare a fost reţinut greşit, din neatenţie, datorită uşurinţei cu care a tratat fapta respectivă, instanţa apreciază că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată referitor la acest act material descris.

În actul de sesizare se reţine că inculpatul a falsificat procesul-verbal de constatare a infracţiunii săvârşite de B.M., cu prilejul întocmirii acestuia, menţionând în mod nereal prezenţa în calitate de martor asistent a inculpatului N.O.C., înscrisuri pe care le-a utilizat, în data de 28.07.2009, prin depunerea lor la sediul unităţii.

Probele administrate în cauză cu privire la acest aspect nu fac dovada certă că inculpatul N.C.O. nu s-ar fi aflat în realitate ca martor asistent la constatarea infracţiunii săvârşită de denunţătorul B.M., în data de 28.09.2009.

Acuzarea se sprijină în reţinerea acestei situaţii de fapt pe susţinerile exclusive ale denunţătorului, infirmate de ambii inculpaţi şi cu privire la care alte probe nu au fost produse.

Declaraţiile martorilor din lucrări audiaţi şi de instanţă nu sunt decât reluări a versiunii care le-a fost povestită de denunţător, care a negat prezenţa inculpatului N.C.O., situaţie pe care nu au perceput-o direct din motive obiective, constând în imposibilitatea vizualizării din locul în care se aflau, în maşina denunţătorului, staţionată în parcarea laterală a universităţii, până la maşina agentului de poliţie, aflată în faţa Universităţii unde s-au purtat discuţiile între poliţist şi denunţător, cu privire la infracţiunea constatată.

În consecinţă, se apreciază că şi acest act material descris în actul de sesizare cu privire la presupusa menţionare în fals a inculpatului Negru Constantin Ovidiu, ca martor asistent la constatarea infracţiunii săvârşită de denunţător, nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual sub aspectul laturii obiective, nefiind probat faptul că această menţiune nu ar fi corespunzătoare adevărului.

Pentru această infracţiune, prevăzută de art. 289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatul M.M.D. urmează să fie achitat, în temeiul art. 11pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Pentru aceleaşi considerente, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului N.C.O., instanţa, va dispune, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea acestuia pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 Cod penal cu referire la art. 289 Cod penal, constând în aceea că a semnat în calitate de martor asistent procesul verbal de constatare a infracţiunii săvârşită de denunţător. A semnat acest proces-verbal în calitate de martor asistent, dar nu s-a făcut dovada în cauză că nu a fost prezent la constatarea infracţiunii, condiţie absolut necesară pentru existenţa faptei sub aspectul laturii obiective.

Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului M.M.D., constând în aceea că, în ziua de 28.07.2009, a falsificat cu prilejul întocmirii raportul de activitate din data respectivă, prin omisiunea inserării în cuprinsul acestuia a infracţiunii săvârşite de B.M., în scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe. În cazul acestei infracţiuni autorul acţionează cu un scop special, anume acela al ascunderii infracţiunii de luare de mită.

Aşa cum s-a arătat anterior în cauză instanţa a constatat că infracţiunea de luare de mită presupus a fi săvârşită de inculpatul M.M.D. nu există, astfel că nu se poate reţine că inculpatul a acţionat în scopul ascunderii acestei infracţiuni, când a întocmit raportul de activitate din 28.07.2009, în care nu a menţionat că la data respectivă a constatat săvârşirea de către denunţător a infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin.1 şi 2 din O.U.G. 195/2002, pe care le-a descris în procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 28.07.2009(fila 51 dosar urmărire penală.)

Din actele aflate la dosar(filele 47-48) instanţa reţine că inculpatul M.M.D. a raportat în data de 28.07.2009, prin raportul nr. 248503 înregistrat în baza de date a S.P.R.-I.P.J. Iaşi ,ora 18,30, evenimentul din 28.07.2009, ora 13,22, B.M., constând în aceea că denunţătorul a fost depistat în trafic cu autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare provizoriu IS 074982 având autorizaţia de circulaţie provizorie expirată.

Evenimentul a fost raportat de inculpat cu respectarea procedurii de raportare a evenimentelor, ulterior constatării, dar după ce a verificat autorizaţiile la sediul Serviciului Poliţiei Rutiere Iaşi, după care a întocmit procesul –verbal de constatare a infracţiunii pe care la încheiat în după amiaza zilei de 28.07.2009.

Din adresa nr. 372491 din 10.06.2010(filele 101-102) rezultă că în situaţia constatării infracţiunilor incriminate de art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru cazurile obişnuite raportarea se face verbal şi în scris, prin sistemul informatic al I.P.J. Iaşi. Raportarea se face imediat după obţinerea datelor minimale sau ulterior, în scris, prin intermediul aplicaţiei informatice, înainte de încheierea procesului-verbal de depistare şi audierea persoanelor implicate. Aceeaşi procedură de raportare este descrisă pe scurt în adresa nr. 59230 din 23.06.2010.(fila 105 dosar u.p.).

Faţă de cele reţinute se constată că inculpatul nu a omis să raporteze evenimentul rutier din ziua de 28.07.2009 cu privire la B., eveniment pe care l-a raportat în aceeaşi zi la ora 18.30.

Pentru aceste considerente, instanţa, constatând că fapta inculpatului descrisă în actul de sesizare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal cu referire la art.17 lit. c din Legea 78/2000, sub aspect subiectiv şi obiectiv, va dispune achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 Cod penal, reţinută în sarcina inculpatului N.O.C., constând în aceea că, în data de 9.10.2009, audiat în calitate de martor a făcut afirmaţii mincinoase în cauză, privind prezenţa sa în calitate de martor asistent la constatarea infracţiunii săvârşite de B.M..

Analiza probelor administrate în cauză relevă că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici sub aspectul laturii obiective dar nici sub cel al laturii subiective.

Aşa cum s-a reţinut de către instanţă, în descrierea situaţiei de fapt, singura depoziţie, în sensul că acest inculpat nu ar fi fost de faţă la constatarea infracţiunii săvârşite de denunţător, este cea a acestuia.

Inculpatul M. confirmă prezenţa inculpatului N.O.C. la constatarea infracţiunii săvârşite de denunţător, iar ceilalţi martori din motive obiective, pentru că se aflau în parcarea laterală a universităţii, în autoturismul denunţătorului, nu au putut percepe în mod direct prezenţa sau lipsa prezenţei inculpatului N., ca martor asistent la constatarea infracţiunii, având în vedere că discuţiile dintre agentul de poliţie şi denunţător se purtau în faţa Universităţii, unde se afla şi inculpatul N.O.C..

În consecinţă, nefiind dovedit caracterul nereal al afirmaţiilor din declaraţia de martor dată de inculpatul N.O.C., instanţa va dispune, achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Instanţa va dispune anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 3952305 din 28.07.2009, aflat la fila 72 din dosarul de urmărire penală, care conţine erori materiale.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

/**/