Raportul juridic dintre părţi nu este supus exclusiv dispoziţiilor (art.1516-1586) fiind aplicabile prevederile Legii speciale, O.G. nr.19/1994 şi Normele Metodologice emise. Potrivit convenţiei părţilor în contractul de vânzare – cumpărare s-a prevăzut în capitolul clauze speciale „cumpărătorul este de acord să achite diferenţa de preţ ce va rezulta din aprobarea de noi preţuri, noi tarife sau noi reţele de salarizare, potrivit legislaţiei ce va interveni până la recepţia finală”.
Contractul de împrumut face parte din contractul de vânzare – cumpărare, astfel izvorul obligaţiei reclamantului nu îl constituie exclusiv art.1584 Cod civil; modalitatea de plată a preţului pentru cumpărătorul-reclamant în rate, cât şi obligaţiile corelative nu au ca efect inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtului. Preţul definitiv este stabilit, la recepţia apartamentului, la data încheierii procesului verbal de predare – primire, cumpărătorul prin semnarea contractului a acceptat recalcularea.
Conform art. 111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului. Cererea nu poate fi primită, dacă partea poate cere realizarea dreptului, situaţie în care se află ţi reclamantul, care contestă preţul definitiv.
Decizia civilă nr.491/11.02.2004
