C.civ., 1128 şi urm.
Potrivit art. 1128 şi următoarele din Codul civil, novaţia presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: 1) existenţa unei obligaţii valabile care urmează a se stinge prin novaţie; 2) naşterea unei obligaţii noi, valabile; 3) noua obligaţie să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie; 4) intenţia părţilor clar exprimată de a nova, de a transforma vechea obligaţie într-una nouă, care constituie elementul esenţial al novaţiei.
Astfel, din enumerarea acestor condiţii, nu rezultă că părţile unei convenţii sunt împiedicate ca, prin intermediul aceleiaşi convenţii, să stabilească faptul că, în situaţia în care obligaţia veche nu se realizează, această obligaţie să se transforme într-o obligaţie nouă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 204 din 5 martie 2009
Prin Decizia civilă nr. 646/A din 13 octombrie 2008, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamantul S.U. împotriva Sentinţei civile nr. 7326 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei Timişoara.
Prin urmare,Tribunalul a menţinut hotărârea primei instanţe, care a respins acţiunea formulată de reclamant, prin care a solicitat următoarele: să se constate că obligaţia pârâţilor de a restitui suma de 40.000 euro s-a novat la data de 31.03.2006 într-o obligaţie a pârâţilor translativă de proprietate cu privire la terenul înscris în C.F. nr. 141817 în favoarea reclamantului; să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic şi să dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe au reţinut că novaţia presupune existenţa unei înţelegeri vechi ce se stinge prin înlocuirea ei cu o nouă obligaţie, iar acordul de voinţă pentru schimbarea obiectului sau cauzei convenţiei iniţiale intervine întotdeauna ulterior şi separat, în speţă părţile intenţionând să confere actului juridic încheiat la data de 08.11.2005 configuraţia unui veritabil contract de împrumut cu garanţie imobiliară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.V., solicitând admiterea recursului şi modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acţiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ., susţinând că hotărârea atacată este vădit netemeinică şi nelegală, întrucât, aşa cum rezultă din contractul încheiat între părţi, în cazul în care împrumutul nu este restituit, pârâţii au arătat că „sunt de acord ca în caz de nerestituire a sumei domnul S.V. să se intabuleze şi să devină proprietar al acestui teren, fără vreo plată”.
Prin decizia civilă nr. 204 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul reclamantei şi a modificat ambele hotărâri în sensul că a admis acţiunea reclamantelor şi a constatat că obligaţia pârâţilor de restituire a sumei de 40.000 Euro s-a novat la data de 31.03.2006 într-o obligaţie a pârâţilor translativă de proprietate cu privire la terenul înscris în CF nr.141817 nr. top 8104/1/2/3 în favoarea reclamantului, dispunând intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în CF nr.141817 nr. top 8104/1/2/3, iar hotărârea să ţină loc de act autentic translativ de proprietate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, potrivit art.1128 şi următoarele din Codul civil şi doctrinei, novaţia presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
1) existenţa unei obligaţii valabile care urmează a se stinge prin novaţie;
2) naşterea unei obligaţii noi, valabile;
3) noua obligaţie să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie;
4) intenţia părţilor clar exprimată de a nova, de a transforma vechea obligaţie într-una nouă, care constituie elementul esenţial al novaţiei.
Astfel, din enumerarea acestor condiţii, nu rezultă că părţile unei convenţii sunt împiedicate ca, prin intermediul aceleiaşi convenţii, să stabilească faptul că, în situaţia în care obligaţia veche nu se realizează, această obligaţie să se transforme într-o altă obligaţie nouă.
Or, în speţa de faţă, prin contractul de împrumut încheiat între părţi la 08.11.2005, pârâţii s-au obligat să restituie suma împrumutată de 40.000 euro până la data de 31.03.2006 şi că „sunt de acord ca în caz de nerestituire a sumei, domnul S.V. să se intabuleze şi să devină proprietar al acestuia, fără vreo altă plată”.
Cu alte cuvinte, din interpretarea contractului rezultă fără echivoc intenţia părţilor de a nova, respectiv că părţile au novat obligaţia de restituire a împrumutului, odată cu împlinirea termenului limită de restituire a împrumutului, într-o obligaţie de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. 141817 Timişoara, suma împrumutată novându-se astfel în preţul imobilului.
