În niciun caz prin edictarea art. 25 alin. 1 al legii nu s-a urmărit a se crea posibilitatea unităţii deţinătoare de amâna timp de 9 ani soluţionarea unei cereri de restituire, prin solicitarea reperată de noi acte în scopul de a obţine o prelungire a termenului legal de soluţionare.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 1730/F/21 septembrie 2011
Prin acţiunea civilă înregistrată reclamantul SC a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Sângeorz-Băi şi Primarul oraşului Sângeorz-Băi solicitând instanţei obligarea pârâţilor să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra notificării înaintate de reclamant, moştenitor legal al persoanei îndreptăţite SA şi să comunice reclamantului această soluţie, cu plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine faptul că la data de 13 februarie 2002 numitul SE a solicitat prin notificarea înregistrată la judecătoresc Sârbu Viorel sub nr. 50/N/2002 restituirea prin echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 1188 m.p. înscris în c.f. 3209 Sângeorz-Băi top 14 şi 15, expropriat de la tatăl său.
Anexat notificării s-a depus coala de carte funciară nr. 3209 Sângeorz-Băi, extrasul de carte funciară nr. 3209 Sângeorz-Băi topografic 15, acte din care rezultă că terenul obiect al notificării în suprafaţă de 1188 m.p. s-a transcris în c.f. 5379 Sângeorz-Băi în favoarea Statului Român în baza decretelor nr. 448 şi nr. 458 din 31 iulie 1964 al Consiliului de Stat al RPR, fiind preluate de la proprietarii tabulari persoane fizice, printre care şi de la proprietarii tabulari SA şi SC, născută P, care deţineau fiecare o cotă tabulară de proprietate de 7/24 părţi.
Totodată, titularul notificării a depus acte de stare civilă doveditoare a legăturii sale de rudenie cu proprietarii tabulari, din actele de stare civilă depuse rezultând că numitul SE este fiul proprietarilor tabulari SA şi SC.
De asemenea, s-a anexat certificatul de deces al proprietarului tabular SA.
Ulterior depunerii notificării, unitatea deţinătoare comunică titularului, la mai bine de 4 ani de la data depunerii cererii de restituire, respectiv la data de 4 iulie 2006, faptul că dosarul nu este complet, întrucât lipsesc colile de carte funciară nr. 4194 şi 120, precum şi certificatul de deces al numitei SC.
Dosarul este completat cu certificatul de deces al proprietarei SC.
Întrucât titularului notificării nu i s-a comunicat modul de soluţionare a cererii sale de restituire, la data de 19 aprilie 2010 solicită unităţii deţinătoare, prin cererea înregistrată sub nr. 5564/2010 comunicarea soluţiei adoptate.
Ca răspuns la solicitarea formulată, unitatea deţinătoare comunică faptul că notificarea este în curs de soluţionare, fiind necesară depunerea unei declaraţii autentice, dată pe propria răspundere, din care să rezulte că nu au fost primite despăgubiri pentru terenul solicitat.
Conformându-se solicitării, numitul SE depune declaraţia autentificată sub nr. 881/14.10.2010, actul fiind înregistrat în evidenţele unităţii deţinătoare sub nr. 16509/2.12.2010.
Nici după depunerea acestei declaraţii expres solicitate unitatea deţinătoare nu a soluţionat notificarea, astfel că la data de 12 aprilie 2011 reclamantul solicită unităţii deţinătoare să-i comunice soluţia adoptată, făcând precizarea că la data de 21 februarie 2011 a survenit decesul titularului notificării şi că toate actele care au fost solicitate în completare au fost depuse.
Solicitarea reclamantului a fost înregistrată în evidenţele unităţii deţinătoare sub nr. 6483/2011.
Ca răspuns la solicitarea reclamantului, unitatea deţinătoare comunică faptul că este necesară depunerea la dosar a următoarelor acte: carte de identitate a reclamantului, certificat de deces a titularului notificării, certificat de moştenitor care să ateste dezbaterea succesiunii titularului notificării, coala de carte funciară nr. 3209 tradusă şi legalizată.
Art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată (fostul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data depunerii notificării), instituie în sarcina unităţii deţinătoare obligaţia de soluţionare a notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Din actele dosarului se poate constata cu uşurinţă că deşi notificarea s-a înregistrat în evidenţele unităţii deţinătoare la data de 20.02.2002 sub nr. 2569/2002, unitatea deţinătoare, deşi avea obligaţia legală de a se pronunţa asupra cererii în termen de 60 de zile, a rămas în pasivitate până la data de 4 iulie 2006, când constată că la dosarul cauzei nu există 2 coli de carte funciară şi copia certificatului de deces al defunctei SC.
Depunerea celor 2 coli, asupra cărora nici nu s-a mai insistat, nu era necesară, atâta timp cât imobilul din topograficul 15/3 din cf 5379 Sângeorz-Băi provine din dezmembrarea topograficului 15 din cf 3209 Sângeorz-Băi, imobil care figura anterior preluării de stat pe proprietarii tabulari înscrişi în cf 3209.
Topograficii 739/2/1 şi 722 din cf 5379 Sângeorz-Băi nu au fost solicitaţi spre restituire, astfel că cele 2 coli menţionate la B4 din coala funciară nr. 5379, care în partea care interesează restituirea este în limba română, nu erau necesare justei soluţionări a cererii de restituire.
După depunerea actului de deces al defunctei SC şi în condiţiile în care titularul notificării nu a mai depus alte acte, unitatea deţinătoare rămâne din nou în pasivitate până la data de 26 aprilie 2010, când în urma cererii titularului notificării de comunicare a soluţiei adoptate, constată că se mai impune depunerea la dosar a unei declaraţii privitoare la lipsa încasării de despăgubiri.
Unitatea deţinătoare manifestă aceeaşi pasivitate şi ulterior depunerii declaraţiei solicitate, până la data de 14 aprilie 2011 când, ulterior decesului titularului notificării apreciază că are nevoie de acte doveditoare ale calităţii de moştenitor a reclamantului, continuator al demersului defunctului SE.
Textul art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată (fostul art. 23 al legii) prevede un termen imperativ de soluţionare şi o obligaţie imperativă a unităţii deţinătoare de a proceda la analiza cererii de restituire şi de a o soluţiona într-un anumit termen.
În niciun caz prin edictarea art. 25 alin. 1 al legii nu s-a urmărit a se crea posibilitatea unităţii deţinătoare de amâna timp de 9 ani soluţionarea unei cereri de restituire, prin solicitarea reperată de noi acte în scopul de a obţine o prelungire a termenului legal de soluţionare.
Chiar şi Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 250/2007 prevăd posibilitatea prorogării termenului în condiţiile în care unitatea deţinătoare constată, în urma analizei actelor doveditoare depuse, că sunt necesare noi acte şi comunică în intervalul de 60 de zile necesitatea depunerii lor.
Ca atare, din cuprinsul art. 25 al legii rezultă că unitatea deţinătoare sesizată cu o cerere de restituire este obligată să procedeze la verificarea actelor depuse, în termenul de 60 de zile prevăzut pentru soluţionare, comunicând, în acest termen, în cazul în care apreciază că se impune completarea dosarului, ce acte care trebuie depuse.
Procedeul unităţii deţinătoare de a comunica necesitatea depunerii de noi acte, după expirarea celor 60 de zile, la cca. 4 ani de la data cererii de restituire, iar ulterior depunerii lor de a solicita noi acte, după trecerea altor 4 ani, nesocoteşte prevederile art. 25 şi spiritul legii speciale reparatorii.
Din analiza actelor depuse de defunctul SE tribunalul apreciază că nimic nu împiedica unitatea deţinătoare să emită o dispoziţie prin care să soluţioneze cererea de restituire într-un anumit fel (fie în sensul admiterii, fie al respingerii sale), nefiind admisă tergiversarea soluţionării sub pretextul depunerii de noi acte, cerute la un interval de ani de zile.
Din copia actului de identitate şi a certificatului de naştere, depuse în copie la dosar, coroborată cu actele de stare civilă depuse la dosarul de restituire, rezultă că reclamantul este fiul defunctului SE, decedat la data de 20.02.2011 şi nepotul proprietarului tabular SA ale cărui imobile au fost solicitate spre restituire, astfel că reclamantul justifică interes şi legitimare procesuală în acţiunea de restituire, excepţia lipsei calităţii procesuale active nefiind întemeiată, impunându-se respingerea ei.
Întrucât unitatea deţinătoare putea soluţiona notificarea încă în perioada în care era în viaţă defunctul SE, în baza actelor depuse la dosar şi nu a făcut-o, rămânând în pasivitate intervale mari de timp şi tergiversând prin cereri repetate de depunere de noi acte justa soluţionare a cererii, încălcându-se grav dispoziţiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 10/2011, republicată, tribunalul va admite acţiunea formulată de reclamant împotriva Primarului oraşului Sângeorz-Băi şi în consecinţă va obliga primarul oraşului Sângeorz-Băi să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea înregistrată sub nr. 2569/20.02.2002 şi să comunice reclamantului dispoziţia emisă.
În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, obligaţia soluţionării notificării revine primarului, conform art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, astfel că numai în sarcina acestuia, nu şi a unităţii administrativ-teritoriale poate fi stabilită o asemenea obligaţie.
Ca atare, se impune a se respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului de obligare a Oraşului Sângeorz-Băi să soluţioneze notificarea, întrucât o asemenea obligaţie nu incumbă în sarcina acestei entităţi.
În baza art. 274 C.proc.civ., reţinând culpa primarului în soluţionarea notificării, tribunalul îl va obliga să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând ? părţi din onorariu de avocat, justificat cu chitanţa nr. 316/16.03.2011 depusă la dosar în copie.
La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere faptul că aceleaşi pretenţii au fost formulate împotriva ambilor pârâţi, iar pretenţia s-a admis numai faţă de un singur pârât.
