Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul unic de dosar 5408/114/2009 reclamantul … a chemat în judecată pe pârâta SC .. SA Buzău pentru a fi obligată să-i plătească sporul pentru vechimea în muncă în procent de 25 % la din salariu pentru perioada mai 2006 -11.05.2009 şi să înscrie în carnetul de muncă al acestuia sporul de 15 % la care are dreptul pentru această perioadă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al unităţii pârâte cu contract individual de muncă exercitând funcţia de revizor de gestiune şi că în mod nejustificat unitatea pârâtă nu i-a acordat alături de salariu şi sporul de vechime în muncă în cuantum de 25 % din salariu aşa cum prevăd dispoziţiile art.3 alin.1 şi art.41 al.3 lit.d din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 ( CCM 2007 -2010).
În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar copie de pe carnetul său de muncă , Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul unităţii pârâte pe perioada 01.10.2005 -01.10.2006 şi înscrisuri lunare intitulate „ fluturaşi de lichidare „ privind plata salariilor în perioada 2006 -2008 .
Reclamantul prin cererea depusă la dosar la termenul din 25.01.2010 şi-a completat obiectul cererii de chemare în judecată solicitând ca unitatea pârâtă să fie obligată să rectifice declaraţiile lunare privind contribuţiile la asigurările sociale pentru perioada mai 2006 – 11.05.2009.
Din oficiu , instanţa a solicitat ITM –Buzău să depună la dosar contractul individual de muncă al reclamantului. Cu scrisoarea nr. 176/10.02.2010 ITM a prezentat în copie xerox contractul individual de muncă încheiat între unitatea pârâtă … SA şi reclamantul … înregistrata sub nr. 559/144/798 din 17.05.2001 (filele 25 -28 dosar ).
Pârâta prin intampinare a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada mai 2006 – noiembrie 2006 susţinând că pentru această perioadă dreptul reclamantului de a solicita plata sporului de vechime este prescrisă.
Pe fondul cauzei reclamanta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate arătând că în aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 -2010 , reclamantului i s-a acordat sporul de vechime în cuantumul minim de 5% , inclus în salariu susţinând că potrivit acestui CCM nu este obligatorie acordarea sporului de vechime în cuantumul maxim de 25%.
La întâmpinare pârâta a anexat în extras copie de pe CCM încheiat la nivelul unităţii pe anii 2008 -2009 în care la art.27 alin.4 s-a prevăzut că sporul pentru vechimea în muncă este de minim 5% pentru mai mult de 3 ani vechime în muncă şi grila de salarizare valabilă la nivel de unitate pentru anii 2005 -2006 în care s-a prevăzut că salariul minim pentru personalul TESA este 330 lei.
Pârâta a mai depus la dosar şi decizia internă nr. 24 din 18.03.2003 emisă de Directorul General al unităţii în care s-a prevăzut începând cu luna septembrie 2003 salariaţii beneficiază de spor de vechime în muncă la nivel minim şi că sporul de vechime se include în salariul de bază , un stat de plată pe luna august 2003 în care reclamantul figurează înscris cu un salariu tarifar de 4500.000 lei ROL – fila 96 şi procesul –verbal nr. 27/26.08.2003 prin care s-a consemnat că decizia nr. 24/18.03.2003 a fost afişată la sediul unităţii şi la punctele de lucru.
La cererea reclamantului instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul de a stabili dacă reclamantului i s-a acordat sporul de vechime de 25% pentru perioada mai 2006 –mai 2009. În concluziile raportului de expertiză contabile judiciare întocmit de expert … s-a arătat că reclamantul a fost plătit cu un salariu tarifar negociat fără a se menţiona sporul de vechime de 25%.
Din oficiu instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză pentru a se stabili salariul şi sporul de vechime ale reclamantului în luna iulie 2003 şi sporul de vechime stabilit pentru luna august 2003 ca urmare a emiterii deciziei nr. 24/18 august 2003 şi dacă începând cu luna septembrie 2003 în salariul brut al reclamantului a fost inclus şi sporul de vechime cu precizarea cuantumului acestui spor.
Expertul a depus la dosar raportul de expertiză contabil refăcut prin care a stabilit că în lunile iulie –august 2003 când s-a emis decizia nr. 24/18.08.2003 reclamantul avea un salariu stabilit de 4.500.000 lei ROL fără evidenţierea sporului de vechime cu menţiunea că la angajare la 01.05.2001 când reclamantului i s-a încheiat contractul de muncă nr. 559/144798 din 17.05.2001 acestuia nu i s-a stabilit spor de vechime.
Pentru luna septembrie 2008 expertul a stabilit că salariul reclamantului a fost tot de 4.500.000 lei ROL neexistând menţiuni privind includerea în salariu a sporului de vechime.
La raportul de expertiză refăcut s-au anexat : contractul individual de muncă nr. 559/144798 din 17.05.2001 încheiat de reclamant cu unitatea pârâtă şi următoarele acte adiţionale nr. 3524/02.01.2004 prin care începând cu 01.01.2004 salariul de încadrare al reclamantului a fost stabilit la 4.700.000 lei ROL , actul adiţional nr. 95 din 01.11.2004 prin care începând cu 01.11.2004 salariul de bază al reclamantului a fost stabilit la 6.000.000 lei ROL , actul adiţional nr. 13/01.02.2005 prin care salariul de bază al reclamantului a fost stabilit cu luna a doua la 7.000.000 lei ROL , actul adiţional nr. 30/01.02.2007 prin care salariul reclamantului a fost stabilit , începând cu luna a doua 2007 la 900 lei lunar şi actul adiţional nr. 170/26.10.2007 prin care salariul reclamantului a fost stabilit cu 01.01.2007 la suma 1200 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine în fapt următoarele :
Din copia carnetului de muncă şi contractul individual nr. 559/144798/17.05.2001 rezultă că reclamantul a fost angajat în unitatea pârâtă în meseria de merceolog la data de 01.05.2001. La pct. 4 din CIM părţile au stabilit ca reclamantul să fie plătit cu un salariu lunar de 3.000.000 lei. În acest contract nu s-a negociat la angajare ca reclamantul să primească şi spor de vechime.
Reclamantul nu a contestat nici salariul de bază de 3.000.000 lei şi nici neacordarea sporului de vechime stabilite prin CIM cu ocazia angajării la 17.05.2001.
Prin decizia nr. 24/18.08.2003 emisă de Directorul general al unităţii pârâte s-a acordat salariaţilor , sporul de vechime prevăzute in CCMUN cu menţiunea că acest sport se include în salariul de bază.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că atât înainte cât şi după emiterea deciziei nr. 24/18.08.2003 salariul reclamantului a fost acelaşi de 4.500.000 lei ROL ceea ce conduce la concluzia că reclamantului nu i s-a stabilit şi inclus în salariu sporul de vechime.
Prin actele adiţionale depuse la dosar numărul 13/01.02.2005 , nr. 30/01.02.2007 şi nr. 170/26.10.2007 părţile contractante respectiv SC .. în calitate de angajator şi reclamantul în calitate de angajat au convenit de fiecare dată ca reclamantului să-i crească salariul nefăcându-se nicio menţiune în legătură cu sporul de vechime ceea ce conduce la concluzia că acest spor nu a fost prevăzut şi nici acordat.
În Codul Muncii şi în CIM încheiat la nivelul unităţii pârâte nu s-a prevăzut acordarea alături de salariu şi a sporului de vechime. În schimb în alin.1 lit.d din CCM unic la nivel naţional pe anii 2007 -2010 s-a stipulat că „ părţile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază iar alin.2 a prevăzut că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
În alin.3 lit.d al art.41 la CCM 2007 -2010 s-a prevăzut că pentru vechimea în muncă sporul minim este de 5% pentru 3 ani vechime şi maximul de 25% la o vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.
Potrivit art.238 alin.1 din Codul Muncii contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă iar în conformitate cu art.38 din Codul Muncii salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege , orice tranzacţie care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Raportat la prev. CCM 2007 -2010 şi la dispoziţiile art.238 şi 38 din Codul Muncii instanţa constată că întrucât la data angajării în unitatea pârâtă în anul 2001 reclamantului nu i s-a stabilit prin CIM spor de vechime distinct de salariul de bază iar salariul de bază de 3.000.000 lei stabilit prin Contractul Individual de Muncă este superior salariului minim pe economie rezultă că la data angajării reclamantului nu i s-a încălcat dreptul de a primi separat sporul pentru vechime în muncă , ceea ce presupune că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Astfel , din Anexa nr. 8 la legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice rezulta ca la data angajării 2001 salariul minim în anul 2001 era de 1.000.000 lei ROL iar reclamantul a fost angajat cu un salariu de 3.000.000 lei ROL ceea ce presupune că în suma de 3.000.000 lei a fost inclus şi sporul de vechime ; în anul 2003 salariul minim a fost de 2.500.000 lei iar reclamantul i s-a stabilit în luna septembrie 2003 un salariu de 4.500.000 lei Rol ; în anul 2007 data aplicării Contractului Colectiv la Nivel Naţional salariul reclamantului a fost stabilit prin actul adiţional nr. 170/26.10.2007 la 1.200 lei RON iar salariul minim pentru acest an a fost stabilit la 390 lei RON.
Instanţa notează că reclamantul nu a contestat în termenul prevăzut de art.283 alin.1 lit. a din Codul Muncii nici unul din actele adiţionale prin care i s-a stabilit salariul de bază în anii 2001 -2007 fără menţionarea în aceste acte adiţionale a sporului de vechime , ceea ce conduce la concluzia că încă de la angajare sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Prin urmare , în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.38 din Codul Muncii prin care se interzice renunţarea la drepturile recunoscute salariaţilor prin lege. Numai în ipoteza în care salariul reclamantului şi sporul de vechime aferent ar fi fost mai mic decât salariul minim pe economie se punea problema nelegalităţii , neacordării sporului de vechime. Cum pe toată perioada derulării contractului individual de muncă salariul reclamantului a fost stabilit cu mult peste salariul minim pe economie nu se pune problema nelegalităţii neacordării sporului de vechime , părţile contractante fiind de acord cu stabilirea drepturilor salariale fără a se stipula în mod expres acordarea sporului de vechime.
Pentru aceste considerente , instanţa va admite excepţia dreptului extinctiv la acţiune şi va constata că în perioada mai 2006 -15 decembrie 2006 că dreptul reclamantului de a solicita sporul de vechime este prescris iar pe fond va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a sporului de vechime în muncă pentru perioada 15 .12.2006 -15.12.2009.
