Prin sentinţa civilă nr. 4003/1999 a Judecătoriei Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta B. V. împotriva pârâţilor R.S. şi alţii, s-a dispus modificarea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului R.S. cu privire la vecinătăţile tarlalei în litigiu.
în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, atât reclamantei B.V., cât şi pârâtului R.G., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru câte 1 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza localităţii T.B., pe versoul fiecărui titlu menţionându-se tarlaua, parcela şi vecinii. Aceste titluri s-au emis în baza unor procese-verbale de punere în posesie din 20 iunie 1993, pentru R.G., şi din 8 iunie 1995, pentru B.V.
Faţă de probele administrate, a rezultat că în titlul emis pe numele pârâtului R.G. nu s-au trecut corect vecinii. De altfel, atât titlul în discuţie, cât şi procesul-verbal de punere în posesie ce au fundamentat emiterea titlului, s-au întocmit cu vecinătăţi eronat determinate, existând urme evidente de ştersături şi corecturi, ce au dus la concluzia că actele originale au fost modificate, împrejurări ce au impus modificarea titlului în sensul mai sus expus.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul R.G., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii de modificare a titlului de proprietate intentată de reclamantă. în motivarea apelului, s-a arătat că prima instanţă în mod eronat a adoptat soluţia admiterii acţiunii, deoarece, reclamanta intimată, care, de fapt, nu a contestat vocaţia pârâtului apelant la reconstituirea dreptului de proprietate, dar a solicitat menţionarea unor alte vecinătăţi, nu are legitimare procesuală activă, dat fiind faptul că stabilirea corectă a vecinătăţilor lotului asupra căruia poartă reconstituirea, este în interesul titularului dreptului de proprietate din titlul emis şi nu a altor persoane.
Prin hotărârea atacată s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, deoarece stabilirea amplasamentului lotului asupra căruia poartă reconstituirea este atributul exclusiv al Comisiei locale de aplicare a prevederilor legii fondului funciar.
Prima instanţă a aplicat greşit legea, dispunând modificarea titlului de proprietate în privinţa vecinătăţilor lotului atribuit pârâtului. Apelul declarat în cauză a fost apreciat ca fondat, statuare determinată de următoarele considerente:
în favoarea pârâtului apelant, s-a emis titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren, cu vegetaţie forestieră. Procesul-verbal care a stat la baza emiterii acestui titlul avea urme evidente de ştersături şi corecturi, aspect ce s-a apreciat de prima instanţă a fi de natură a duce la modificarea titlului în sensul stabilirii vecinătăţilor reale.
în urma declaraţiei beneficiarului titlului de proprietate, că acesta s-a pierdut, s-a emis un alt titlu cu acelaşi conţinut, dar sub alt număr. în atare situaţie, la data soluţionării cauzei de către instanţa de fond, acest prim titlu de proprietate a cărui modificare s-a dispus, nu mai era în fiinţă.
După soluţionarea cauzei în fond, Comisia locală de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 T.B. a declanşat acţiune în anulare, acţiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa şi prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate, emis în favoarea pârâtului apelant şi a titlului de proprietate, emis în favoarea reclamantei intimate. în motivarea cererii de anulare, s-a învederat că anularea titlurilor se impune, deoarece datele înserate în aceste acte nu corespund realităţii în privinţa vecinătăţilor loturilor cuprinse în titluri. Cauza s-a finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 104/2001 a Judecătoriei Bistriţa „prin care acţiunea în anulare a fost respinsă, reţinându-se, în esenţă, că procesele-verbale ce au stat la baza emiterii titlurilor nu au fost anulate sau modificate pe căile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei sentinţe s-au exercitat căile de atac şi, în urma soluţionării lor, sentinţa de respingere a acţiunii în anulare a rămas irevocabilă. Prin decizia civilă nr. 417/13 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-au reţinut următoarele:
Titularii ambelor acte de reconstituire, respectiv pârâtul R.G. şi reclamanta B.V., erau îndreptăţiţi la retrocedarea unui hectar de pădure, ceea ce s-a făcut prin emiterea titlului de proprietate pentru R.G. şi pentru B.V.
împrejurările invocate de reclamantă nu sunt însă de natură a duce la anularea titlului, deoarece nu se contestă dreptul la reconstituire, nu se invocă alte motive de nulitate, iar în cazul în care recurenta B.V. pretinde că o porţiune din titlul ei ar fi ocupată de intimat, ea ar trebui să formuleze o acţiune în revendicare.
Susţinerea recurenţilor în sensul că terenul intimatului ar avea alte vecinătăţi decât cele menţionate în titlu, este infirmată de constatările expertului, de nota de constatare întocmită de recurentă şi de un act de partaj încheiat în anul 1965, prin care se confirmă faptul că vecinii terenului sunt cei menţionaţi în titlul de proprietate atacat.
Faptul că procesul-verbal de punere în posesie întocmit în favoarea intimatului R.G. a fost corectat sub semnătură de către funcţionarul care 1-a elaborat, fără a fi un fals, aşa cum a reţinut şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, nu poate duce la anularea titlului de proprietate emis în favoarea lui R.G., deoarece aceste demersuri au fost făcute pentru a remedia unele greşeli materiale şi nu pentru schimbarea amplasamentului terenului.
Din completarea raportului de expertiză întocmit de expertul S.T., a rezultat că, avându-se în vedere punerea în posesie din anul 1993, cele două loturi nu se puteau suprapune, deoarece măsurătorile în teren au fost executate de acelaşi topometrist, ca atare nu a putut fi primită susţinerea că decizia s-a dat printr-o greşită apreciere a probelor.
Numitul R.G. a fost pus iniţial în posesie pe un alt amplasament, care corespunde, potrivit raportului de expertiză, cu titlul de proprietate. S-a arătat că vecinătăţile din titlu corespund cu procesul-verbal de punere în posesie iniţial şi numai actualul amplasament de punere în posesie a pârâtului, respectiv, cel făcut în 13 septembrie 2000, nu mai corespunde cu titlul şi se suprapune pe alte amplasamente.
în acest context, câtă vreme s-a reţinut cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului apelant este legal, în sensul că vecinătăţile lotului au fost corect stabilite, sentinţa atacată nu a putut fi menţinută şi, în baza art. 296 teza a Il-a Cod procedură civilă, s-a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii în anulare formulată de reclamanta B. V.
Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 417 din 2003
LEGI DE INTERES
privind sistemul unitar de pensii public
a educaţiei naţionale
privind reforma în domeniul sănătăţii
a contabilităţii
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989
privind societăţile comerciale
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
JURISPRUDENŢĂ
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
Ultimele :
MODELE DE ACTE
DICŢIONAR JURIDIC
Ultimele definiţii din :
© 2016 LegeAZ.net – Legislaţie românească actualizată la zi, gratis !
| | |
| |
