Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitor, prin lichidator desemnat de ORC. Necesitatea probării condiţiilor insolvenţei. Faliment


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de administrativ – Judecător-sindic la data de 12.05.2011 sub nr. …, debitoarea S.C. E, prin lichidator M, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei.

În motivarea cererii sale, lichidatorul arată că prin rezoluţia nr…….. pronunţată de delegatul ORC Iaşi, a fost desemnat lichidator judiciar al debitorului.

La data de 11.04.2011, lichidatorul a întocmit raportul privind situaţia economică a societăţii în temeiul art. 260 din , prin care constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii de simplificată a debitoarei. Arată că nu a intrat în posesia actelor societăţii, iar din datele afişate pe site-ul M.F. rezultă că niciodată de la înfiinţare societatea nu a depus situaţii financiare la organele de stat.

Apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Debitoarea a depus, în dovedirea cererii, o serie de înscrisuri în copie: rezoluţia nr. ……….., adresă emisă de Primăria Iaşi, cerere de înscriere în tabelul creditorilor, notificare, raportul lichidatorului.

Cererea a fost legal timbrată cu 120 lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar potrivit dispoziţiilor Legii 146/1997.

Analizând cererea formulată de către debitoare, prin prisma materialului probator administrat instanţa constată următoarele:

În fapt, debitoarea este în lichidare judiciară şi i s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar M.

Verificând situaţia economică a societăţii, lichidatorul judiciar a constatat că aceasta ar avea datorii bugetare în valoare de 2741 de lei, potrivit unei cereri de înscriere în tabloul creditorilor formulată de Administraţia Finanţelor Publice Iaşi, dar nu are disponibilităţi pentru a achita această valoare.

În drept, potrivit art. 270 ind. 1 din Legea 31/1990, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei.

Însă deschiderea procedurii insolvenţei se dispune de judecătorul sindic potrivit art. 270 ind.2 din Legea 31/1990, dacă se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea insolvenţei.

Prin urmare, judecătorul sindic este ţinut a verifica condiţiile prevăzute de Legea 85/2006 pentru admiterea unei cereri de insolvenţă: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi starea de insolvenţă a debitoarei, vădită sau iminentă(fiind vorba de o cerere formulată de debitor prin lichidator). Conform art. 3 pct.1 din Legea 85/2006, starea de insolvenţă este prezumată când trec mai mult de 90 de zile de la neplata datoriei către creditor.

Din probele administrate în cauză nu rezultă însă existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului. Simpla susţinere a lichidatorului judiciar că debitoarea datorează sume unui creditor bugetar nu este de natură a convinge instanţa că debitoarea este în insolvenţă, cât timp creanţa, fiind presupus bugetară, nu rezultă dintr-un titlu executoriu sau cel puţin dintr-un titlu de creanţă, emise conform Codului de procedură fiscală, care să poată fi supus analizei instanţei, inclusiv din perspectiva prescrierii, a duratei exigibilităţii, etc.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea formulată.