Legea nr. 188/1999, art. 55 Legea nr. 514/2003, art. 24 alin. (2) C. muncii, art. 24 şi 25
Conform art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de , în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 24 şi 25 C. muncii, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi de confidenţialitate.
Rezultă că reclamanţii au dreptul să negocieze cele două clauze având în vedere textul mai sus invocat, ţinând cont şi de faptul că, raportat la art. 16 din Legea nr. 514/2003, au obligaţia să se deplaseze la instanţele judecătoreşti pentru a reprezenta interesele pârâtei, precum şi obligaţia păstrării secretului profesional.
Rezultă că reclamanţii au dreptul să negocieze cele două clauze având în vedere textul mai sus invocat, ţinând cont şi de faptul că, raportat la art. 16 din Legea nr. 514/2003, au obligaţia să se deplaseze la instanţele judecătoreşti pentru a reprezenta interesele pârâtei, precum şi obligaţia păstrării secretului profesional.
în ceea ce priveşte acordarea efectivă a sporurilor datorate negocierii celor două clauze, instanţa de fond a reţinut că, acestea se circumscriu principiului dreptului la egalitate de şanse consfinţit prin art 39 alin. (1) lit. d) C. muncii.
Aşadar, atâta timp cât alţi angajaţi ai pârâtei (auditorii financiari) beneficiază de aceste sporuri, nu există nici o raţiune pentru care reclamanţii să nu beneficieze de ele.
Decizia nr. 190/R din 11 iulie 2006 – C.C.E.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.C.L, D.B.G. şi alţii, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Braşov.
Pârâta a fost obligată să emită decizii pentru încadrarea în funcţie a reclamanţilor, după cum urmează: pentru funcţia de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, pe reclamantul B.C.L, din data de 1 decembrie 2005, pe reclamanţii D.B.G., F.M.C., G.I.C., M.I., S.I.A., din data de 1 octombrie 2005, S.L.V şi
C.F.P din data de 1 aprilie 2003, iar pentru funcţia de consilier juridic, clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare I, pe reclamanta
I.G.C, din data de 18 septembrie 2004.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor diferenţa de drepturi salariale corespunzătoare reîncadrării, de la datele menţionate mai sus până la data reîncadrării efective, precum şi drepturile salariale corespunzătoare în continuare, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, să plătească reclamanţilor sporul de mobilitate şi de confidenţialitate în cuantum de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, începând cu data de 1 septembrie 2004 până în prezent şi pentru viitor, să efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamanţilor şi să suporte cheltuielile ocazionate de reorganizarea profesiei în baza Legii nr. 514/2004.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect plata de către pârâtă a cotizaţiei lunare către Asociaţia Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanţii ocupă funcţii de consilieri juridici în cadrul D.G.F.P. Braşov, după cum urmează: B.C.L. – consilier juridic asistent, clasa I,
treapta a II-a, cu o vechime în această funcţie de 5 ani şi 3 luni;
D.B.G. – consilier juridic asistent clasa I, treapta a Il-a, cu o vechime de 6 ani şi 4 luni; F.M.C, aceeaşi funcţie, cu o vechime de 6 ani şi 2 luni: G.I.C aceeaşi funcţie, cu o vechime de 6 ani şi 4 luni; I.G.C, aceeaşi funcţie, cu o vechime de 4 ani şi 9 luni; M.l, aceeaşi funcţie, cu o vechime de 6 ani şi 10 luni; S.L.V, aceeaşi funcţie, cu o vechime de 9 ani şi 6 luni; S.l.A, la fel, cu o vechime de 6 ani şi 4 luni; C.F.P -consilier juridic superior clasa I, treapta I.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 188/1999, are dreptul de a promova în funcţie şi de a avansa în gradele de salarizare.
Condiţiile necesare pentru a promova în funcţie sunt prevăzute de art. 57 alin. (I) şi (2) din actul normativ menţionat, respectiv minim 2 ani în gradul profesional asistent pentru gradul profesional principal şi minim 4 ani în grad profesional asistent pentru gradul profesional superior.
De asemenea, funcţionarul public respectiv trebuie să fi obţinut în ultimii 2 ani calificativul „foarte bun”.
Examinând carnetele de muncă ale reclamanţilor, s-a constatat că aceştia îndeplinesc condiţiile de vechime pentru a promova în funcţie, astfel:
Pentru funcţia de consilier juridic clasa 1, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, reclamantul B.C.L. din data de 1 decembrie 2005, D.B.G., F.M.C., G.I.L., M.l. S.l.A. din data de 1 octombrie
2005, S.L.V. şi C.F.P. din data de 1 aprilie 2003.
Pentru funcţia de consilier juridic clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 1, reclamanta I.G.C., din data de 18 septembrie 2004.
Reclamanţii îndeplinesc şi condiţia calificativului, fiind apreciaţi cu calificativul „ excepţional” în ultimii trei ani.
Apărarea pârâtei, în sensul că pentru promovarea în funcţie este necesară participarea la concurs sau examen şi existenţa posturilor vacante, nu poate fi reţinută şi urmează a fi înlăturată, deoarece nu a făcut dovada şi nici nu a susţinut că a organizat asemenea probe, deşi era obligată potrivit art. 55 din Legea nr. 188/1999 să asigure dreptul de a promova în carieră al funcţionarilor.
Referitor la posturile vacante, chiar pârâta a susţinut în întâmpinare că are 39 posturi vacante dar nici unul de consilier juridic, ceea ce înseamnă că poate să transforme o parte din acele posturi, operaţiune permisă de lege.
Ca urmare, coroborând dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, potrivit cărora instituţiile şi celelalte persoane juridice vor opera modificările în încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au angajaţi sau numiţi, instanţa de fond a apreciat acţiunea reclamanţilor, sub aspectele menţionate, ca fiind întemeiată.
în consecinţă, acţiunea a fost admisă, iar pârâta a fost obligată să emită decizie de încadrare reclamanţilor în funcţiile şi de la datele menţionate mai sus, în considerentele sentinţei.
Totodată, instanţa de fond a obligat pârâta să achite diferenţele de drepturi salariale de la datele menţionate până la data reîncadrării efective, iar în continuare, drepturile salariale corespunzătoare noilor funcţii.
în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare la acordarea sporului de confidenţialitate şi de mobilitate, 30% din salariul de bază, cumulate şi a cheltuielilor ocazionate de reorganizarea profesiei de consilier juridic, instanţa de fond a constatat că şi aceasta este întemeiată.
Organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic este reglementată de Legea nr. 514/2003 şi de Statutul profesiei, adoptat în anul 2004.
Referitor la acordarea sporului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Art. 25 C. muncii defineşte clauza de mobilitate ca fiind acea clauză prin care părţile convin ca, în considerarea specificului muncii, respectiv datorită faptului că executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, acesta să beneficieze de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.
Art. 26 defineşte clauza de confidenţialitate ca fiind aceea prin care părţile convin pe toată durata desfăşurării raportului de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite prin reglementările interne.
Conform art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 24 şi 25 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi de confidenţialitate.
In ceea ce priveşte acordarea efectivă a sporurilor datorate negocierii celor două clauze, instanţa de fond a reţinut că, acestea se circumscriu principiului dreptului la egalitate de şanse consfinţit prin art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003.
Aşadar, atâta timp cât alţi angajaţi ai pârâtei beneficiază de aceste sporuri, nu există nici o raţiune pentru care reclamanţii să nu beneficieze de ele.
In consecinţă instanţa de fond a admis acest capăt de cerere şi a obligat pârâta la acordarea celor două sporuri cumulate, în cuantum de 30% din salariul de încadrare, de la data înscrierii în Asociaţia consilierilor Juridici şi pentru viitor.
Referitor la cheltuielile efectuate de reclamanţi cu ocazia reorganizării profesiei, art. 57 alin. (I) din Statutul profesiei prevede că instituţiile beneficiare ale serviciilor profesionale ale acestora au obligaţia să suporte cheltuielile ocazionate de formele de pregătire specifice acestei profesii, iar alin. (2) şi (3) stabilesc obligaţia instituţiilor publice în favoarea cărora se exercită profesia, de a deconta consilierilor juridici cheltuielile privind înscrierea în colegiu şi achiziţionarea tuturor registrelor de evidenţă profesională.
Având în vedere că reclamanţii au făcut dovada că sunt înscrişi în Asociaţia Consilierilor Juridic din Sistemul Financiar Bancar şi că exercită profesia în cadrul şi în folosul pârâtei D.G.F.P. Braşov, aceasta a fost obligată la decontarea cheltuielilor respective.
Instanţa de fond a respins cererea cu privire la obligarea pârâtei de a le achita cotizaţia la asociaţia la care sunt înscrişi, această obligaţie nefiind prevăzută de lege.
Pârâta a fost obligată să opereze în carnetele de muncă ale reclamanţilor cuvenitele modificări survenite ca urmare a pronunţării sentinţei, cu privire la funcţie, salariu, sporuri.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Covasna.
Recurenta a susţinut că sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta a arătat că, deşi are 39 de posturi vacante, nici unul nu este de consilier juridic şi că nu sunt prevederi legale care să creeze posibilitatea promovării prin transformarea unor posturi. Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „promovarea într-o iiincţie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen”.
Recurenta a mai arătat că promovarea prin transformare a 9 posturi din cele 39 vacante ar determina creşterea artificială a numărului de posturi în cadrul serviciului juridic al D.G.F.P. Braşov.
Recurenta a precizat că cele 39 de posturi sunt evidenţiate în H.G. nr. 25/2004 pentru aprobarea Planului de ocupare a funcţiilor publice pe 2004, iar în anul 2005 au fost 33 de posturi vacante, fără ca vreunul să fi fost de consilier juridic.
S-au invocat şi dispoziţiile art. 6 şi 42 din O.G. nr. 92/2004.
Recurenta a susţinut că dispoziţia instanţei privind obligarea sa la acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate este criticabilă. Art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic prevede posibilitatea pentru consilierul juridic de a negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi confidenţialitate, însă nu stabileşte un anumit procent.
S-a învederat că funcţionarii publici din compartimentele de intern beneficiază de un spor de complexitate a muncii de 25 % aplicat la salariul de bază brut lunar în temeiul art. 1 pct. 8 din Legea nr. 84/2003, privind completarea şi modificarea art. 13 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.
S-a mai susţinut că acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate în procent de 30% nu are justificare legală şi încalcă principiul dreptului la egalitate de şanse şi tratament, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi a principiului fundamental al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzute de art. 16 din României.
Intimaţii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că că Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 514/2003 prevăd în mod imperativ dreptul funcţionarului public de a promova în funcţie şi de a avansa în gradele de salarizare, respectiv prevăd obligativitatea angajatorilor de a opera modificările de încadrare şi stabilire a standardului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au angajaţi sau numiţi.
Intimaţii au mai susţinut că recurenta invocă texte de lege neaplicabile perioadei pentru care au solicitat încadrarea.
Intimaţii au precizat că promovarea într-o funcţie publică superioară şi avansarea în gradele de salarizare reprezintă modalităţi de dezvoltare a carierei în funcţia publică, care trebuie să aibă la bază principii precum competenţa, egalitatea de şanse, profesionalismul şi motivarea.
Ordinul nr. 218/2003, emis de Agenţia Naţională a pentru aprobarea instrucţiunilor privind reîncadrarea funcţionarilor publici, se aplică tuturor funcţionarilor publici.
Referitor Ia al doilea motiv de recurs, intimaţii au arătat că sporul de mobilitate şi confidenţialitate se negociază în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale prestate de consilieri juridici.
Analiza comparativă a sporului acordat de instanţa de fond cu cele acordate altor categorii de funcţionari publici, în speţă auditorii, nu au relevanţă, deoarece pentru aceştia din urmă sporurile au fost stabilite prin dispoziţii legale.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile legale invocate de recurentă, respectiv H.G. nr. 25/2004, nu sunt incidente în speţă, având în vedere că primul articol al acestui act normativ prevede că „ se aprobă planul de ocupare a fiincţionarilor publici din cadrul instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi al serviciilor publice deconcentrate ale acestora pe anul 2004 (…)”.
Pe de altă parte, nu din culpa intimaţilor nu s-a organizat examen sau concurs de promovare, ci din culpa recurentei, or este cunoscut că nimeni nu-şi poate invoca propria culpă. Intimaţii îndeplineau atât condiţiile de vechime, cât şi cele profesionale pentru a promova în funcţiile respective.
Nici susţinerea că s-ar mări în mod artificial numărul consilierilor juridici nu este întemeiată, deoarece prin promovare nu se măreşte statul de funcţii, ci se schimbă doar încadrarea celor existenţi.
Referitor la acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate, chiar dacă nu este prevăzut un procent, existenţa şi posibilitatea acordării acestor sporuri este stabilită în Statutul profesiei de consilier juridic.
Curtea a apreciat că procentele stabilite de instanţa de fond, 15 % pentru mobilitate şi 15 % pentru confidenţialitate, sunt rezonabile, având în vedere natura, complexitatea şi importanţa muncii depuse de consilierii juridici, diversitatea domeniilor şi ramurilor de drept pe care aceştia trebuie să Ie cunoască pentru a face faţă problemelor din activitatea zilnică.
Faptul că pentru funcţionarii publici din compartimentele de audit intern s-a stabilit prin lege un spor de 25 %, iar instanţa de fond a dispus acordarea unui spor de 30 % pentru consilierii juridici, nu aduce atingere principiului dreptului egalităţii de şanse şi tratament, având în vedere că primul spor este stabilit pentru complexitatea muncii, iar cel stabilit de instanţa de fond vizează două aspecte, respectiv mobilitatea şi complexitatea, având deci justificări diferite.
Curtea a respins recursul.
