Prin decizia civilă nr.76/R/04.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 2044/96/2009 s-au respins ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi , prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei civile nr. 2701/26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita.
În considerentele hotărârii instanţa a reţinut următoarele:
Instanţa a reţinut că intervenienta, în nume propriu, face parte din categoria personalului din unităţile din justiţie – finanţate de bugetul de stat, iar raportul juridic este guvernat de Codul muncii, conform art. 1 şi art. 295 alin.2 Codul muncii, care beneficiază de drepturi privind securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi de dreptul la tratament egal în materie de salarizare ca şi tot personalul din sistemul bugetar, personal care lucrează în condiţii de risc şi suprasolicitare psihică, beneficiind şi de sporul salarial corespunzător potrivit dispoziţiilor art. 155 Codul muncii, guvernat de cele două principii fundamentale, cel al egalităţii de tratament conform art. 154 Codul muncii şi cel al diferenţierii salariilor în raport cu nivelul studiilor, pe trepte de salarizare sau gradele profesionale în raport cu calitatea şi cantitatea muncii, şi condiţiile de muncă, ca atare se aplică elemente de salarizare pentru toate persoanele care se află în aceeaşi situaţie respectiv al activităţii în muncă în situaţii de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, s-a reţinut că prevederile art. 1 pct. 42 din O.G. nr. 83/2000, nu au produs efecte, fiind contrare şi dispoziţiilor art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art.14 din Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 din Convenţie, art. 4 din Carta socială europeană revizuită care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art. 6, art. 39 alin. 1 lit. a, lit. f, art. 40 alin.2 lit. c, art. 154 alin.3, art. 165 şi art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 – lege organică, potrivit art. 73 alin.3 lit. p din României, lege care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; art. 20, art. 16 alin.1, art. 53 şi art. 41 din Constituţia României – care garantează aplicarea principiului nediscriminării în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conţinutul complex al dreptului constituţional la muncă şi care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Totodată s-a arătat că prevederile art. 1 pct.42 din O.G. nr. 83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare şi dispoziţiilor art. 73 alin.3 lit.l, art.1 alin.3 şi alin.5, art.115 alin.1 şi alin.2 din Constituţie, art. 4 alin.1 şi alin.2 şi art.56 alin.2 din Legea nr. 24/2000, ce vizează condiţii ale organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti în deplină concordanţă cu dispoziţiile din Legea nr.303/2004, art.133-134 şi art.135 din Legea nr.304/2004.
De asemenea, acordarea drepturilor solicitate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 165 şi art. 161 alin.4, art. 164 alin.1, art. 166, art. 269 alin.1 raportat la art.1 şi la art.295 din Codul muncii, cod care garantează necondiţionat dreptul la despăgubire.
În altă ordine, s-a enumerat şi Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea recursului în interesul legii, hotărâre care a constatat faptul că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunar şi după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, care potrivit art. 329 alin. 2 Cod procedură civilă, este obligatorie.
Totodată, dispoziţiile art. 47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.50 alin.2 din O.U.G. nr. 177/2002, şi nici de prevederile art. 41 lit. f din O.U.G. nr.27/2006 deoarece şi acest act normativ permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal contestaţie în anulare Ministerul Justiţiei, care a solicitat în temeiul art. 318 Cod procedură civilă teza I, admiterea contestaţiei şi rejudecarea recursului.
În motivele de contestaţie s-a arătat că începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar la art. 4 alin.2 din anexa VI din lege, cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, se prevede că”judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul de probaţiune, beneficiază de următoarele sporuri: – pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică – 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară; de confidenţialitate – 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară şi potrivit alin.2 şi 3 lit. a din acelaşi art. 4 „dispoziţiile alin.1 intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin.1 lit. a şi b până la data de 31 decembrie2009; de la 1 ianuarie 2010,personalul prevăzut la alin.1, beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariale: a) un adaos de 25% şi, respectiv, de 10% pentru păstrarea confidenţialităţii…”.
În consecinţă, începând cu data de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a Legii salarizării unitare, magistraţii beneficiază de un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%, iar de la 1 ianuarie 2010 cuantumul s-a majorat cu încă 10%.
Examinând lucrările dosarului prin prisma motivelor formulate de contestaţia în anulare ale pârâtului, instanţa constată că este fondată din următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor din art. 318 Cod procedură civilă, hotărârea instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţa de faţă, într-adevăr, magistraţii asistenţi judiciari beneficiază de următoarele sporuri:pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţie de încadrare brută lunară şi de confidenţialitate de 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară; de asemenea, potrivit alin. 2 şi 3 lit. a din acelaşi art. 4 al Legii nr.303/2004, dispoziţiile alin.1 intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României;iar sporurile se aplică în procentele prevăzute la alin.1 lit. a şi b până la data de 30 decembrie 2009, respectiv de la 1 ianuarie 2010, Personalul prevăzut la alin.1, beneficiază, pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii de următoarele drepturi salariale: un adaos de 25% şi respectiv de 10%, pentru păstrarea confidenţialităţii. În consecinţă, de la data intrării în vigoare a Legii salarizării unitare, 12 noiembrie 2009, magistraţii beneficiază de un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, iar de la 1 ianuarie 2010 cuantumul s-a majorat cu încă 10%, de asemenea, va respinge cererea privind acordarea sporului în continuare respectiv după data de 12 noiembrie 2009 ca lipsit de interes.
Faţă de cele ce preced, instanţa va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva deciziei civile nr.76/R/04.02.2010 şi o va anula, în sensul că va respinge recursul şi va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2701/26.11.2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2044/96/2009, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga în solidar pârâţii să plătească intervenientei în interes propriu, respectiv lui C.A.M. sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu data de 10.03.2008 până la data de 12.11.2009 şi va menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată de contestator.
În concluzie, instanţa constată că hotărârea atacată s-a pronunţat cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, situaţie în care contestaţia va fi admisă.
