– art.3 alin.1 din O.U.G. nr.19/2003
În considerarea art.3 alin.1 din O.U.G. nr.19/2003, conform caruia consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de munca, beneficiind de drepturile si exercitând obligatiile ce decurg din aceasta calitate, intre intimata-pârâta, in calitate de angajator, si recurenta-reclamanta, in calitate de salariat, s-a încheiat contractul individual de pe durata nedeterminata înregistrat sub nr.277/26.02.2007, prin care partile au stabilit ca salariatul sa presteze munca in functia de consilier pentru afaceri europene in cadrul Compartimentului Integrarea Europeana din structura Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2345/11.11.2010)
Prin sentinta civila nr.311/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea formulata de catre reclamanta S. T. M., în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCURESTI, prin care s-a solicitat, in principal, sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului nr.1524/27.10.2009 emis de Prefectul Municipiului Bucuresti, ordin privind aprobarea structurii de organizare si functionare a compartimentului Afaceri Europene din cadrul Institutiei Prefectului, iar in subsidiar anularea respectivului ordin, precum si sa se dispuna si asupra validitatii Ordinului nr.1525/27.10.2009 emis in baza primului Ordin, ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca la data de 30.01.2006, reclamanta, in calitate de angajata a Ministerului Integrarii Europene, repartizata la Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, a solicitat acordul Ministrului Integrarii Europene pentru ca, începând cu data de 01.02.2006, sa-si desfasoare activitatea in calitate de consilier de integrare in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, la Prefectura Municipiului Bucuresti. Prin adresa nr.2439/P/06.02.2006, pârâta si-a exprimat acordul scris cu privire la repartizarea reclamantei la Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, începând cu data de 01.02.2006. La data de 26.02.2007, între pârâta, in calitate de angajator, si reclamanta, in calitate de salariat, s-a încheiat contractul individual de munca pe durata nedeterminata înregistrat sub nr.277, prin care partile au stabilit ca salariatul sa presteze munca in functia de consilier pentru afaceri europene in cadrul Compartimentului Integrarea Europeana din structura Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti
Prin Ordinul nr.1524/27.10.2009 emis de Prefectul Municipiului Bucuresti, s-a stabilit ca statul de functii al Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti se reduce un post de consilier pentru afaceri europene. Ordinul a fost motivat in drept prin indicarea prevederilor art.40 alin.(1) lit. a)-b), art.65-66 si art.73 alin.(1) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, art.74 alin.(2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 – 2010, art.7 din Regulamentul de Organizare si Functionare al Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti, aprobat prin Ordinul Prefectului nr.1041/2009 si art.26 alin.(1) din Legea nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata.
Prin Ordinul Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1525/27.10.2009, avându-se in vedere precedentul ordin, s-a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantei, in baza art.65 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare (fila 13).
In conformitate cu art.1 din O.U.G. nr.19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene sunt specialisti cu atributii în domeniul realizarii programelor si reformelor necesare pentru îndeplinirea obligatiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, constituind Corpul consilierilor pentru afaceri europene si desfasurându-si activitatea sub coordonarea directa a conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
In conformitate cu art.2 alin.2, numirea în functie, atributiile si responsabilitatile consilierilor pentru afaceri europene se realizeaza prin ordin al conducatorului autoritatii sau institutiei publice angajatoare, iar conform art.3 alin.1, ei au calitatea de personal încadrat cu contract individual de munca, beneficiind de drepturile si exercitând obligatiile ce decurg din aceasta calitate.
Prin efectele ordinului atacat nu sunt încalcate prevederile O.U.G. nr.19/2003, ale O.U.G. nr.106/2006 ori cele ale H.G. nr.1811/2006 întrucât prin aceste acte normative nu se stabileste un numar invariabil al posturilor de consilier pentru afaceri europene in structura organizatorica a Ministerului Administratiei si Internelor, cum tinde a acredita reclamanta.
In aplicarea acestor prevederi legale, Guvernul a adoptat Hotarârea nr.1811/2006 si, apoi, Hotarârile nr.34/2007, nr.406/2007, nr.1223/2007 si nr.1467/2007 privind modificarea si completarea anexei la H.G. nr.1811/2006, respectiv aprobarea unor noi distribuiri a unor posturi de consilier pentru afaceri europene.
Indiscutabil, in aplicarea principiului simetriei, modificarea sau revocarea dispozitiilor privind repartizarea posturilor de consilieri pentru afaceri europene pe autoritati si institutii publice cuprinse in hotarârile anterior enumerate sunt apanajele Guvernului, însa recunoasterea legala a prerogativei Guvernului de a hotarî cu privire la redistribuirea posturilor nu echivaleaza cu o restrângere a competentei altor autoritati sau institutii publice in sensul suprimarii prerogativei lor de a decide cu privire la mentinerea sau reducerea posturilor repartizate, in masura in care o asemenea prerogativa le este conferita de lege.
Spre aceasta concluzie conduce interpretarea textuala a legii, ca si metoda istorica de interpretare a legii.
Interpretarea de mai sus este in consonanta si cu expunerea de motive prezentata Parlamentului de catre Guvern cu ocazia supunerii spre aprobare a Proiectului de Lege privind aprobarea O.U.G. nr.106/2006,
In fine, la elucidarea sensului real al reglementarii analizate serveste si utilizarea metodei sistematice, scopul reglementarii putându-se desprinde, in mod inductiv, din observarea pozitiei ei in ordinea juridica, pornindu-se de la premisa ca legiuitorul nu a vrut sa declanseze contradictii, ci a vrut sa integreze noile prevederi emise in ordinea juridica existenta.
Atât in cazul personalului contractual, categorie din care fac parte si consilierii pentru afaceri europene, cât si in cazul functionarilor publici, desfiintarea locului de munca, respectiv reducerea postului este apanajul angajatorului, ca persoana îndreptatita a stabili organizarea unitatii (art.40 alin.1 lit.a) rap. la art.65 din Codul Muncii), respectiv al persoanei care are competenta legala de a organiza activitatea autoritatii sau institutiei publice (art.99 alin.1 lit.b) din Legea nr.188/1999).
Competenta organizarii structurilor de specialitate componente ale structurii-cadru de organizare a institutiei prefectului, categorie din care face parte si compartimentul in a carei structura organizatorica figura postul ocupat de reclamanta, apartine prefectului (art.4 alin.2 din H.G. nr.460/2006).
Simetric, tot prefectul este cel abilitat de lege sa reorganizeze activitatea acestor structuri prin reducerea posturilor, indiferent de geneza posturilor supuse reducerii.
Astfel, tribunalul a concluzionat ca in cauza nu se poate retine existenta unei lacune legislative in ceea ce priveste organul administrativ competent sa decida reducerea posturilor de consilier pentru afaceri europene repartizate institutiilor si autoritatilor publice si nici incidenta principiului simetriei, in sensul indicat de reclamanta.
Neîntemeiata este si sustinerea reclamantei potrivit careia, prin emiterea Ordinului nr.1524/27.10.2009, prefectul ar fi modificat sarcinile Compartimentului Afaceri Europene prevazute in Regulamentul de organizare si functionare a institutiei prefectului, o asemenea afirmatie negasindu-si suport in continutul actului atacat .
Nici critica reclamantei potrivit careia la baza emiterii ordinului contestat nu a stat un ordin al Ministrului Administratiei si Internelor prin care sa se dispuna reducerea numarului de posturi in Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti sau un ordin al Ministrului Administratiei si Internelor prin care sa se dispuna redistribuirea posturilor de consilier pentru afaceri europene in cadrul ministerului nu poate fi primita.
Potrivit prevederilor art.2 alin.4 din Legea nr.340/2004 si art.4 alin.2 din H.G. nr.460/2006, prefectul are plenitudine de competenta in materia organizarii si, simetric, a reorganizarii structurilor de specialitate din cadrul institutiei pe care o conduce.
Exercitarea de catre prefect a prerogativei de a reorganiza activitatea unei asemenea structuri de specialitate, prin reducerea unui post, nu este conditionata, legalmente, de existenta unui ordin in acest sens din partea ministrului administratiei si internelor.
Tribunalul a constatat ca nu poate primi nici criticile reclamantei vizând nelegalitatea interna a actului administrativ atacat. In conditiile in care reclamanta s-a limitat la a respinge punctul de vedere exprimat de directia de specialitate din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor in sensul oportunitatii reducerii postului de consilier pentru afaceri europene, fara a aduce niciun argument, pe fond, in combaterea acestuia, nu s-a putut retine ca actul administrativ atacat nu ar corespunde exigentelor impuse de principiul legalitatii. Alegând calea reorganizarii Compartimentului Afaceri Europene, prin reducerea unuia dintre cele doua posturi cuprinse in structura lui organizatorica in conditiile in care atributiile din domeniul realizarii programelor si reformelor necesare pentru îndeplinirea obligatiilor ce decurg din calitatea României ca stat membru al Uniunii Europene, pentru Institutia Prefectului Municipiul Bucuresti, puteau fi îndeplinite de catre un singur consilier pentru afaceri europene, emitentul actului atacat a actionat in limitele si potrivit prevederilor art.102 alin.2 din Constitutia României si ale art.1 alin.1 si art.19 alin.1 lit.b) din Legea nr.340/2004.
Raspunzând ultimei critici formulata de reclamanta, Tribunalul a constatat ca împrejurarea ca printre autoritatile si institutiile mentionate in anexa la H.G. nr.1811/2003 nu este mentionata, in mod explicit, si denumirea pârâtei din prezenta cauza este irelevanta.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S. T. M., solicitând modificarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii cererii.
In motivare arata ca in cauza este vorba de încalcarea interesului public, adica realizarea defectuoasa a competentei, realizare defectuoasa care a vizat si care s-a repercutat nu numai asupra drepturilor si intereselor sale legitime, în calitate de persoana care a câstigat un concurs pentru functia de consilier de integrare, functie denumita ulterior consilier pentru afaceri europene, ci a vizat si s-a repercutat si asupra modului de exercitare a competentei de catre Prefectul Municipiului Bucuresti.
Ceea ce trebuie reglementat prin hotarâre de guvern, a reglementat prefectul prin emiterea ordinului mai sus mentionat, cu depasirea competentei. Prin Ordinul nr.1524, prefectul a încalcat prevederile H.G nr.1811/2006, act normativ care stabileste numarul consilierilor pentru afaceri europene repartizati Ministerului Administratiei si Internelor, act cu forta juridica superioara ordinului emis de prefect.
Ordinul Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1524 din data 27.10.2009 nu este emis în conformitate cu art.102 alin.1 din Constitutie. Nu are aviz de legalitate din partea Directiei Juridice. Nu este emis în litera si spiritul Legii nr.340/2006. Nu este emis cu respectarea O.U.G. nr.19/2003. Nu este emis în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.106/2006. Este emis cu încalcarea flagranta a prevederilor Hotarârii nr.1811 din 13/12/2006.
Ordinul Prefectului nr.1524 din 27.10.2009 este emis si cu încalcarea prevederilor H.G. nr.460/2006. Respectând prevederile O.U.G. nr.106/2006 si ale H.G. nr.1811/2006, prefectul organizeaza si Compartimentul pentru Afaceri Europene, numai ca, în acest caz, actele normative mai sus indicate stabilesc numarul consilierilor pentru afaceri europene repartizati Ministerului Administratiei si Internelor nu prefectul, nu directia de afaceri europene.
Prin emiterea Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1524 la data 27.10.2009, s-a aprobat structura de organizare si functionare a Compartimentului Afaceri Europene cu încalcarea dispozitiilor legale.
Prin emiterea ordinului nr.1524 din 27. 10.2009, prefectul modifica sarcinile compartimentului afaceri europene fara sa modifice regulamentul de organizare si functionare a institutiei prefectului.
Emiterea Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1524 la data 27.10,2009 s-a facut cu nesocotirea si încalcarea tuturor actelor organelor administratiei publice superioare Prefectului, ca autoritate emitenta a actului a carui anulare am solicitat-o prin cererea respinsa în mod nelegal si netemeinic de instanta de fond.
În emiterea ordinului cu nr.1524 din 27.10.2009, Prefectul Municipiului Bucuresti nu indica ca temei de drept un ordin al Ministrului Administratiei si Internelor prin care sa se dispuna reducerea numarului de posturi în Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, sau un Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor prin care sa se dispuna redistribuirea posturilor de consilier pentru afaceri europene în cadrul ministerului. Instanta de fond în mod eronat a apreciat adresa Ministerul Administratiei si Internelor transmisa Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti cu nr.30387 din 15.10.2009 care cuprinde un punct de vedere si aprecieri.
Au fost încalcate flagrant dispozitiile H.G. nr.1811 din 2006 prin care s-au distribuit pe autoritati si institutii numarul de posturi de consilieri pentru afaceri europene.
Potrivit principiului simetriei actelor juridice, reducerea de posturi trebuie facuta printr-un act cu aceeasi forta juridica cu cea a actului de înfiintare, redistribuire a posturilor de consilieri pentru afaceri europene.
Când autoritatea competenta (guvernul nu prefectul) a dorit modificarea numarului de consilieri pentru afaceri europene sau redistribuirea acestora, a procedat la adoptarea unei hotarâri de guvern (Hotarâre nr.34 din 17/01/2007, privind modificarea si completarea anexei la Hotarârea Guvernului nr.1811/2006 pentru aprobarea redistribuirii pe autoritati si institutii publice a consilierilor pentru afaceri europene, Hotarâre nr.406 din 04/05/2007, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr.306 din 08/05/2007, pentru aprobarea redistribuirii unui numar de 14 consilieri pentru afaceri europene din cadrul Secretariatului General al Guvernului în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene si Oficiului Român pentru Adoptii, Hotarâre nr.1223 din 10/10/2007, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr.695 din 12/10/2007 privind aprobarea redistribuirii unui numar de 6 consilieri pentru afaceri europene din cadrul Oficiului Român pentru Adoptii în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Hotarâre nr.1467 din 06/12/2007, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr.841 din 08/12/2007, pentru aprobarea redistribuirii unui consilier pentru afaceri europene din cadrul Secretariatului General al Guvernului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe).
O prioritate, asa cum au fost declarate afacerile europene prin programul de guvernare aprobat de Parlamentul României în decembrie 2008, reiterate în 2009. nu poate fi înfrânta printr-un Referat al Directiei Economice, Administrativ. Resurse Umane si IT privind punerea în aplicarea a recomandarilor Guvernului României de diminuare a cheltuielilor bugetare.
Instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a pronuntat o hotarâre ignorând faptul ca ordinul a carui anulare am cerut-o modifica expres prevederile unei ordonante de urgenta.
In exercitarea prerogativelor de conducator de institutie, prefectul, în limitele legii, poate organiza institutia, dar nu poate, prin emitere de ordine, sa modifice prevederi ale unor ordonante de urgenta. Prin ordinul nr.1524 din 27.10.2009, prefectul reduce un post de consilier pentru afaceri europene, post creat prin ordonanta de urgenta. Numarul de posturi, mai exact 476, este stabilit prin prevederile O.U.G. nr.19/2003 asa cum a fost modificata.
Argumentele potrivit carora, prin semnarea contractului individual de munca cu Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, reclamanta a acceptat calitatea de angajator a institutiei mai sus mentionate este lipsit de relevanta juridica.
Cauza si obiectul prezentului dosar nu sunt reprezentate de contestarea ordinului de încetare a contractului individual de munca al subsemnatei. Contestarea ordinului de încetare a contractului individual de munca reprezinta obiectul altui dosar aflat pe rolul instantei competente.
Regimul juridic aplicabil consilierilor pentru afaceri europene este stabilit de prevederile O.U.G nr.19/2003 cu modificarile ulterioare. Modificari asupra regimului juridic aplicabil acestui corp profesional pot fi aduse numai printr-un act normativ cu aceeasi forta juridica – ordonanta de urgenta ulterior aprobata prin lege.
Deturnarea prevederilor imperative ale O.U.G. nr.106/2006 cu privire la preluarea consilierilor pentru afaceri europene de la Ministerul Integrarii Europene, nu da dreptul Prefectului Municipiului Bucuresti ca prin emiterea Ordinului nr.1524 din 27.10.2009, sub pretextul ca îsi organizeaza institutia pe care o conduce, sa si modifice prevederile O.U.G. nr.106/2006. Fraudarea legii depaseste simplul interes privat, interesând ordinea publica.
Aprecierea legalitatii Ordinului nr.1524 din 27.10.2009 prin raportare la un contract individual de munca existent între reclamanta si Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti reprezinta o interpretare gresita a legii, ceea ce a condus la pronuntarea unei hotarâri lipsita de temei legal.
Daca anterior emiterii Ordinului nr.1524 din 27.10.2009 de catre Prefectul Municipiului Bucuresti, în România, potrivit O.U.G. nr.106/2006 erau 476 de posturi de consilieri pentru afaceri europene, la aceasta data, pastrându-se în circuitul juridic acest ordin vadit ilegal, pentru ca cererea subsemnatei a fost respinsa ca neîntemeiata de catre instanta de fond, sunt 475 de posturi de consilieri pentru afaceri europene.
Hotarârea instantei de fond este vadit nelegala si netemeinica nesocotind legea, în sensul larg al termenului, adica OUG nr.19/2003 si O.U.G nr.106/2006. Initial s-a creat corpul consilierilor de integrare, corp de profesionisti redenumit prin prevederile O.U.G nr.106/2006, mai exact, corpul consilierilor pentru afaceri europene stabilind un numar de 476 de posturi, unul dintre aceste posturi fiind ocupat de subsemnata. Prefectul Municipiului Bucuresti, neavând competenta sa modifice prevederi cuprinse într-o ordonanta de urgenta, prin emiterea ordinului nr.1524 din 27.10.2009 s-a substituit legiuitorului afectând structura si regimul juridic aplicabil unui corp profesional înfiintat prin ordonanta de urgenta. Astfel, argumentele instantei de fond sunt vadit nelegale.
În drept, recursul se întemeiaza pe dispozitiile art.304 pct. 5,7,8,9 Cod de procedura civila, art.304 indice 1 Cod de procedura civila pe dispozitiile O.U.G. nr.19/2003, O.U.G. nr.106/2006, H.G. nr.1811/2006, Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, solicita respingerea recursului ca nefondat, aratând ca Ordinul Prefectului nr.1525, a fost motivat de obligativitatea punerii în aplicare a recomandarilor Guvernului de diminuare a cheltuielilor bugetare în sensul reducerii personalului Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti si emiterea lui s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale în materie si în limitele competentelor conferite prefectului de Legea nr.340/200 si de H.G. nr.460/2006 .
Actul a fost supus conditiilor legale de avizare de catre organele administrative superioare.
De asemenea, art.5, alin.(4) din H.G. nr.460/2006, “numarul maxim de posturi si structura posturilor aferente institutiei prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administratiei si internelor, cu încadrarea în numarul maxim de posturi si în structura posturilor aprobate Ministerului Administratiei si Internelor”
Atât in cazul personalului contractual, categorie din care fac parte si consilierii pentru afaceri europene, cât si în cazul functionarilor publici, desfiintarea locului de munca, respectiv reducerea postului este apanajul angajatorului, ca persoana îndreptatita a stabili organizarea unitatii (art.40 alin.1, lit. a raportat la art.65 din Codul Muncii), respectiv a persoanei care are competenta legala de a organiza activitatea autoritatii sau institutiei publice (art.99 alini, lit. b din Legea nr.188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare.
Competenta organizarii structurilor de specialitate componente ale structurii cadru de organizare a Institutiei Prefectului, categorie din care face parte si compartimentul în a carei structura organizatorica figura postul ocupat de reclamanta, apartine prefectului (art.4 alin.2 din H.G. nr.460/2006) asa dupa cum corect a retinut instanta de fond în motivarea sentintei pronuntate în aceasta cauza.
Sistemic, tot prefectul este cel abilitat de lege sa reorganizeze activitatea acestor structuri prin reducerea posturilor, indiferent de geneza posturilor supuse reducerii.
Prin semnarea de catre reclamanta a contractului individual de munca cu Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, precum si a tuturor actelor aditionale la acesta, se poate concluziona ca aceasta a acceptat calitatea de angajator si autoritatea Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti în raportul juridic de munca încheiat
Emiterea ordinului s-a facut inclusiv cu respectarea dispozitiilor Legii nr.53/2003-Codul Muncii.
Actul atacat are avizul Directiei Juridice din cadrul Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti.
O.U.G. nr.106/2006, a abrogat expres dispozitiile art.1, alin.2 din H.G. nr.4/2004 (art.3 alin.2 din O.U.G. nr.106/2006), fara a mai stabili în competenta Guvernului sau a unei alte entitati administrative organizata la nivel central-prin analogie cu solutia legislativa anterioara-prerogativa de a decide asupra modificarii numarului de posturi redistribuite altor autoritati si institutii publice. Aceasta omisiune are caracter esential, aratând intentia legiuitorului guvernamental de a permite autoritatilor si institutiilor publice carora li s-au repartizat posturile de consilier pentru afaceri europene sa decida, în limitele competentelor lor legale, cu privire la mentinerea sau reducerea acestor posturi, în cazul de fata în conformitate cu art.2, alin.1 din Legea nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata.
Neîntemeiata este si sustinerea reclamantei potrivit careia prin emiterea Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1524 din data de 27.10.2010 s-ar fi modificat conceptul prioritatii afacerilor europene, asa cum au fost declarate acestea prin programul de guvernare aprobat de Parlamentul României în noiembrie 2008, o asemenea afirmatie negasindu-si suport în continutul actului atacat.
La termenul de judecata in recurs de la 11.11.2010, Curtea a invocat, din oficiu, un motiv nou de recurs, de ordine publica, prevazut de art.304 pct.1 Cod procedura civila, constând in necompetenta functionala a primei instante in solutionarea cauzei, în raport de calitatea recurentei de personal contractual.
Ambele parti au sustinut caracterul de act administrativ al Ordinului atacat, emis in regim de putere publica, care a atras competenta functionala de solutionare a litigiului a sectiei de contencios administrativ a Tribunalului.
Tratând cu prioritate motivul de recurs de ordine publica invocat, care priveste competenta functionala a primei instante, Curtea retine ca, in considerarea art.3 alin.1 din O.U.G. nr.19/2003, conform caruia consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de munca, beneficiind de drepturile si exercitând obligatiile ce decurg din aceasta calitate, intre intimata-pârâta, in calitate de angajator, si recurenta-reclamanta, in calitate de salariat, s-a încheiat contractul individual de munca pe durata nedeterminata înregistrat sub nr.277/26.02.2007, prin care partile au stabilit ca salariatul sa presteze munca in functia de consilier pentru afaceri europene in cadrul Compartimentului Integrarea Europeana din structura Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti.
Prin Ordinul Prefectului Municipiului Bucuresti nr.1524 din data 27.10.2009, atacat in prezenta cauza, s-a stabilit ca, in cadrul compartimentului Afaceri europene, atributiile in domeniul programelor si reformelor necesare pentru respectarea obligatiilor ce decurg din calitatea României ca stat membru al Uniunii Europene vor fi îndeplinite de catre un singur consilier pentru afaceri europene, din statul de functii al Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti reducându-se un post de consilier pentru afaceri europene. Masura este motivata pe prevederile Legii nr.53/2003 – Codul muncii si pe prevederile contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 si a fost urmata de Ordinul nr.1525 din aceeasi data, prin care s-a declarat încetat contractul de munca al recurentei-reclamante.
Drept urmare, Ordinul atacat in prezenta cauza nu este un act administrativ, in sensul definitiei date de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, Institutia Prefectului actionând, in acest caz, in calitate de angajator, iar recurenta reclamanta având calitatea de personal contractual.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca prima instanta a solutionat pe fond litigiul cu nesocotirea regulilor de competenta functionala a sectiilor Tribunalului, motiv pentru care, in temeiul art.304 pct.1 si 312 alin.6 Cod de procedura civila, Curtea va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale.
