La data de 14.07.2008 reclamantul D. E. a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. O. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1228 din 07.07.2008 emisă de pârâtă.
În motivare a arătat că decizia este nelegală, fiind emisă abuziv cu încălcarea drepturilor reclamantei aferente funcţiei publice pe care o deţine având în vedere dispoziţiile art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999 conform cărora o persoană poate ocupa o funcţie publică numai dacă îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, această condiţie fiind îndeplinită şi de către reclamantă care nu figurează cu antecedente penale şi care nu a fost subiectul unei proceduri de cercetare disciplinară; netemeinică deoarece reclamanta, în calitate de reprezentant al organului fiscal, a respectat cu ocazia efectuării verificărilor necesare analizării şi aprobării cererilor de rambursare de a taxei pe valoare adăugată de toate dispoziţiile actelor normative incidente în materia operaţiunilor de rambursare a taxei pe valoare adăugată şi având în vedere şi faptul că în favoarea reclamantei operează şi prezumţia de nevinovăţie prevăzută de dispoziţiile art. 23 pct.8 din României dar şi de cele la art.6 paragraful 2 din CEDO, conform căreia persoana împotriva căreia a fost declanşat un proces penal este prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăţiei într-un proces public, cu asigurarea garanţiilor dreptului la apărare, ceea ce poate justifica continuarea derulării raportului său de serviciu aferent funcţiei publice iară ca aceasta să influenţeze în mod negativ activitatea instituţiei intimate.
.În consecinţă, solicită instanţei de administrativ competente cu soluţionarea pe fond a legalităţii Deciziei nr. 1228 din 07.01.208 să constate din probele ce vor fi administrate: nelegalitatea acestui act administrativ emis în urma unui Comunicat al Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care este informată instituţia în cadrul căreia reclamanta îşi desfăşoară atribuţiile de serviciu, cu privire la trimiterea în judecată a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.248 Indice 1 raportat la art.248 Cod penal, deşi sunt respectate art.54 lit. h pentru ca reclamanta să poată ocupa în continuare funcţia publică de inspector principal cls. I, tr.1 la SERVICIUL INSPECŢIE FISCALA PERSOANE JURIDICE 1 întrucât la momentul emiterii acestui act administrativ de suspendare a raportului de serviciu nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a reclamantei pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile enunţate prin dispoziţiile art.54 lit. h din Legea nr. 188/1999; caracterul nefondat al acestei măsuri administrative câtă vreme reclamanta se poate prevala de principiul prezumţiei de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a procesului penal iniţiat împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind reţinută ca formă de nevinovăţie intenţia indirectă, mai ales că reclamanta şi-a îndeplinit cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu neexistând vreo sesizare a Comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare sau vreo hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni.
Solicită instanţei de contencios anularea deciziei nr.1228 din data de 07.07.2008 emisă de către Directorul executiv al intimatei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE O întrucât este nelegală şi netemeinică , suspendarea raportului de serviciu al reclamantei fiind dispusă în mod nelegal aceasta îndeplinind toate condiţiile prevăzute de art. 54 din Legea 188/l999, inclusiv condiţia stipulată la lit. h, pentru a ocupa o funcţie publică şi respectiv pentru : continua derularea raportului de serviciu iar data emiterii acestei decizii nu exista hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a reclamantei pentru săvârşire unei infracţiuni dintre cele arătate de art. 54 lit. h ceea ce semnifică că reclamanta se poate prevala de prezumţia de nevinovăţie până la momentul soluţionării definitive procesului a procesului penal declanşat împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.2481 raportat la art.248 Cod penal; obligarea Directorului executiv al intimatei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE O, de a emite actul administrativ prin care să o renumească pe reclamantă în funcţia de inspector principal cls. I, tr.1 la SERVICIUL INSPECŢIE FISCALA PERSOANE JURIDICE din care a fost suspendată în mod nelegal.
Reclamanta ocupă funcţia de funcţia de inspector principal cls. I, tr.1 la SERVICIUL INSPECŢIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE din cadrul ADMINISTRAŢIEI FINANŢELOR PUBLICE O fiindu-i delegate ca atribuţii de serviciu, printre cele menţionate în fişa postului, şi aceea de a efectua controlul fiscal pentru a verifica legalitatea cererilor de rambursare a taxei pe valoare adăugată formulate de către contribuabili.
Potrivit dispoziţiilor art.54 din Legea nr. l 88/1999 privind Statutul Funcţionarului Public persoana care poate ocupa o funcţie publică trebuie să îndeplinească printre altele şi următoarele două condiţii prevăzute la lit. h) şi i) şi anume: h) nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra ui sau a autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea. i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani.
Prin Decizia nr. 1228 din data de 07.07.2008 emisă de către directorul executiv al DIRECŢIEI GENERALE A FINANŢELOR PUBLICE O a fost suspendat de dreptul de serviciu al reclamantei în urma unui Comunicat al Direcţiei Naţionale Anticorupţie care este informată instituţia în cadrul căreia reclamanta îşi desfăşoară atribuţiile de serviciu cu privire la trimiterea în judecată a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.248 indice 1 raportat la 248 Cod penal.
Deşi reclamanta îndeplineşte cumulativ toate condiţiile stipulate de art.54, inclusiv pe prevăzute la lit. h) şi i), Decizia nr.l235 privind suspendarea raportului de serviciu are drept efect punerea acesteia în imposibilitatea de a continua îndeplinirea atribuţiilor de serviciu menţionate şi în fişa postului de consilier superior cls. I, tr. 1, ceea ce echivalează practic cu încetarea raportului de serviciu până la soluţionarea definitivă a procesului penal iniţiat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de disp art.248 indice 1 raportat la art.248 Cod penai ce poate avea o durată îndelungată timp în care este reclamanta este privată de posibilitatea obţinerii drepturilor salariale şi deci a resurselor financiare necesare existenţe cotidiene.
Actul de inculpare prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a învinuitului nu este de natură să limiteze efectele principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzuta de dispoziţiile art. 23 pct.8 din Constituţia României dar şi de cele la art.6 paragraful 2 din CEDO conform căreia “persoana împotriva căreia a fost declanşat un proces penal este nevinovat până la dovedirea vinovăţiei într-un proces public, cu asigurarea : dreptului la apărare.
Cu ocazia efectuării controalelor efectuate de către reclamantă în calitate de reprezentant al organului fiscal pentru analizarea şi aprobarea cererilor de rambursare a aceasta a solicitat contribuabililor prezentarea tuturor documentelor menţionate de actele normative în vigoare şi necesare pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor e de lege pentru aprobarea cererilor de rambursarea T.V.A însă organul de urmărire îi impută acesteia precum şi celorlalţi 36 de funcţionari publici învinuiţi neefectuarea verificări suplimentare deşi prin Circulara nr.612251/2002 emisă de Ministrul Finanţelor precizează că “în situaţia în care inspectorul fiscal are indicii extrem de serioase prin care sesizează tentative de încălcare a legii, cum ar fi sesizările în scris ale organelor de are penală , se consideră că sunt necesare şi alte documente legate direct de activitatea controlată”, situaţie ce nu a fost întâlnită în cazul contribuabililor verificaţi de către reclamantă.
Prin urmare, decizia nr. 1228/07.07.2008 prin care s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu este abuzivă şi nelegală întrucât aceasta tinde să excludă posibilitatea ca reclamantei să-şi fi îndeplinit cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea doririle de serviciu aceasta fiind nevoită să suporte consecinţele negative şi privative în i ce priveşte drepturile salariale şi dreptul de a desfăşura activităţile profesionale pe care la implică funcţia sa publică deşi acesta poate fi declarat complet nevinovat de către instanţa de judecată toate acestea echivalând cu o încălcare flagrantă a dreptului constituţional al .amantei de a beneficia de prezumţia de vinovăţie.
De asemenea, subliniază faptul că nu a fost sesizată Comisia de disciplină cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către reclamantă şi nici nu i-a fost aplicată vreo sancţiune disciplinară anterior suspendării raportului său de serviciu.
Având în vedere faptul că Decizia nr. 1228 din 07.07.2008 reprezintă un act administrativ prin care în mod nelegal şi netemeinic s-a dispus suspendarea raportului de C-viciu al reclamantei, acesta are posibilitatea de a ataca în justiţie acest act administrativ conform dispoziţiilor art.8 alini din Legea 554/2004 potrivit cărora” persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit.. h, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale”.
În concluzie, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condiţiile art. 54 din Legea 188/1999 pentru ca reclamanta să ocupe o funcţie publică iar în favoarea sa operează şi prezumţia de nevinovăţie prevăzută de dispoziţiile art. 23 pct. 8 din Constituţia României dar şi de cele ale art. 6 paragraf 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind considerată nevinovată dovedirea vinovăţiei într-un proces public, cu asigurarea garanţiilor dreptului la consideră că se justifică legalitatea continuării derulării raportului de serviciu funcţiei publice deţinută de către reclamantă fără ca acesta să influenţeze în mod activitatea instituţiei intimate motiv pentru care, solicită instanţei de judecată să admită acţiunea şi să dispună anularea Deciziei nr.1228din data de 07.07.2008 emisă de către Directorul executiv al intimatei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE O întrucât este nelegală şi netemeinică; să oblige directorul executiv al intimatei DIRECŢIA GENERALA A FINANŢELOR PUBLICE O , de a emite actul administrativ prin care să o renumească pe reclamantă în funcţia de inspector principal cls. I, tr.1 la SERVICIUL INSPECŢIE FISCALA PERSOANE JURIDICE din cadrul ADMINISTRAŢIEI FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Odin care a fost suspendată în mod nelegal.
În drept, îşi întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1, art. 8 din Legea 554/2004 privind Contenciosul administrativ, pe dispoziţiile art. 54 lit. h din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarului public, art. 23 pct.8 din Constituţia României şi art.6 paragraful Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
D.G.F.P. O a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
În cuprinsul întâmpinării arată că în fapt, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 1228/07.07.2008 emisă de Directorul Executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice O.
Prin decizia menţionată, s-a dispus suspendarea de drept a reclamantei din funcţia publică reţinută în conformitate cu prevederile art. 86 alin. 2 si art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare
La emiterea deciziei de suspendare de drept s-au avut în vedere următoarele :
Potrivit art. 86 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare” (2) în cazul în care este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine. “
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare” (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii:… m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);”
Infracţiunile prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 sunt: infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie.
Prin Comunicatul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, referitor la dosarul nr.X /P/2006, înregistrat la DGFP O s-a comunicat, în baza art. 74 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 ( art. 86 alin. 2, după republicare), faptul că prin rechizitoriul cu acelaşi număr, emis la data de 27.06.2008, s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) Cod procedura penală, punerea în mişcare a acţiunii penale si trimiterea în judecată, în stare de libertate a reclamantei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 2481 Cp. raportat la art. 248 Cp.
Infracţiunea pentru care a fost trimisa în judecată reclamanta, abuz în serviciu contra intereselor publice, se încadrează între infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute de Codul penal la art. 246 – 258.
Prin urmare, constatând îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 86 alin. 2 si 94 alin. 1 lit. h coroborate cu art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999, Directorul Executiv a emis decizia de suspendare de drept a raportului de serviciu, ope legis – în virtutea legii.
Decizia directorului executiv nu a făcut altceva decât sa constate intervenţia suspendării drept dând eficienta unor dispoziţii legale cu caracter imperativ, fără a avea obligaţia dar nici abilitatea de a aprecia daca infracţiunea pentru care este cercetata, prevăzuta expres in dispoziţiile – 54, lit. h din Legea nr. 188/1999 o face sau nu pe reclamanta incompatibila funcţiei publice deţinute fără ca prin aceasta măsura cu caracter provizoriu sa aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie a reclamantei care, in conformitate cu dispoziţiile art. 94, alin.2 si 3 din Legea nr. 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare .
Motivele invocate de către reclamanta sunt neîntemeiate si nu au legătură cu decizia de suspendare emisă.
Astfel, se invocă respectarea condiţiilor impuse de art. 54 lit. h) si i) din Legea nr. 188/1999, respectiv faptul că nu a fost condamnată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni si nu a fost destituită din funcţia publică în ultimii 7 ani..
Respectarea condiţiilor impuse de art. 54 din Legea nr. 188/1999 este obligatorie la numirea în funcţia publică a unei persoane ca urmare a promovării unui concurs de recrutare, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.
Condiţiile în care se dispune suspendarea de drept sunt prevăzute imperativ de lege, si anume trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru una dintre infracţiunile de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h).
Prin urmare, trimiterea la art. 54 lit. h) se realizează numai în scopul identificării infracţiunilor care fac obiectul trimiterii în judecată , cu consecinţa suspendării de drept din funcţia publică, si nu în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor impuse de acest articol.
În situaţia în care funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile impuse de art. 54 alin. 1 lit. h) în sensul că a fost condamnat pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile enumerate, conducătorul instituţiei va dispune încetarea de drept a raporturilor de serviciu în temeiul art. 98 alin. 1 lit.f) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, respectarea condiţiei impuse de art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999, respectiv faptul că reclamanta nu a fost destituită din funcţia publică în ultimii 7 ani, nu are nici o legătură cu suspendarea din funcţia publică ca urmare a trimiterii în judecată a funcţionarului public.
Prin urmare, motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate sunt neîntemeiate si lipsite de relevantă în speţa de fată.
Atâta timp cat sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege – condiţii necontestate de reclamanta conducătorul instituţiei nu a făcut altceva decât sa constate suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Actul administrativ respectă întocmai dispoziţiile legale ale art. 86 alin. 2 si art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 188/1999, reclamanta neinvocând nerespectarea acestor dispoziţii, care au stat la baza emiterii decizii.
Reclamanta nu a invocat inexistenta trimiterii în judecată sau neîncadrarea infracţiunii între cele enumerate de art. 54 lit. h) , acestea fiind singurele condiţii impuse de lege pentru suspendarea de drept în temeiul art. 86 alin. 2 si art. 94 alin. l lit. m) din Legea nr. 188/1999, condiţii îndeplinite în speţa de fată.
Reclamanta susţine in mod eronat ca decizia contestata ar fi nelegala deoarece la momentul emiterii ei nu ar exista o hotărâre judecătoreasca definitiva de condamnare a reclamantei pentru săvârşirea uneia din infracţiunile enumerate la art. 54, lit. h) din Legea nr. 188/1999.
Învederează instanţei ca suspendarea de drept intervine in momentul in care funcţionarul public a fost trimis in judecata si nu atunci când ar exista o hotărâre definitiva de condamnare.
Astfel, potrivit art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare” (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în na dintre următoarele situaţii:… m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute Ia art. 54 lit. h);”
In consecinţa, motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate si lipsite de relevanta in speţa de fata.
Referitor la invocarea de către reclamanta a încălcării dreptului constituţional de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie, învederează instanţei faptul că prin constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu, conducătorul instituţiei nu s-a pronunţat asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei funcţionarului public şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluţionare întră în sfera de activitate a organelor judiciare.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, atunci când ia cunoştinţă despre trimiterea în judecată a funcţionarului public, persoana care are competenta legală de numire va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.
Măsura suspendării durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, având aşadar caracter provizoriu.
Prezumţia de nevinovăţie, în sensul art. 23 alin. 8 din Constituţie, este o măsură de protecţie constituţională a libertăţii individuale, cu aplicabilitate, în dreptul penal si procesual penal.
Prin dispoziţiile textului constituţional menţionat s-a statuat, că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârşirea de fapte penale.
Fată de acestea, dispunerea măsurii suspendării potrivit dispoziţiilor legale menţionate, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie.
Asupra unor spete similare s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 63/1996, 200/2002 si 24/2003 constatând respectarea prevederilor constituţionale de către art. 52 lit. c) Codul Muncii, care se referă la situaţia similară aplicabilă în cadrul contractelor de muncă.
Nu pot fi primite nici susţinerile reclamantei potrivit căreia, prin suspendarea de drept, ar fi nevoita sa suporte consecinţele negative si privative in ceea ce priveşte drepturile salariale si dreptul de a desfăşura activităţile profesionale, întrucât nu a fost încălcat dreptul la muncă garantat de art. 38 alin. l din Constituţie, reclamanta nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării din funcţia publică Ia o altă unitate
Nu are nici o relevanta nici faptul ca reclamanta nu a fost cercetata de Comisia de disciplina cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, deoarece suspendarea de drept a raportului de serviciu a intervenit ca urmare a trimiterii in judecata a reclamantei pentru infracţiunile prevăzute la art. 54, lit. h) din Legea nr. 188/1999.
În dovedirea acţiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
INSTANTA a reţinut urmatoarele:
Prin decizia nr.1228/.2008 directorul executiv al pârâtei D.G.F.P.O a dispus suspendarea de drept, începând cu data de 08.07.2008, a raportului de serviciu al reclamantului D.E., conform art.86 alin.2 şi art.94 alin.1 lit.m din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
Această decizie a fost emisă având în vedere comunicatul D.N.A prin care se comunică faptul că prin rechizitoriul cu nr.X /P/2006 din 27.06.2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei-reclamantă în cauza de faţă pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art.248 ind.1 C.p. raportat la art.248 C.p.
În raport de aspectele reţinute, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Conform art.86 alin.2 din Legea nr.188/1999, „în cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine”.
Pe de altă parte, potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, republicată, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 ind.1 C.p. raportat la art.248 C.p. este o infracţiune în legătură cu serviciul, astfel că se înscrie în categoria celor reglementate de art.54 lit.h citat anterior, iar faţă de împrejurarea că prin rechizitoriul emis la data de 27.06.2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a reclamantului se constată că sunt îndeplinite cerinţele art.86 alin.2 şi art.94 alin.1 lit.m din Legea nr.188/1999 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Ca atare, independent de aprecierea autorităţii publice emitente a actului administrativ, suspendarea raportului de serviciu a operat în temeiul legii, fără ca emitentul actului să aprecieze oportunitatea adoptării sale. Oportunitatea a fost apreciată de legiuitor atunci când a decis să instituie această normă, emitentul doar constatând îndeplinirea cerinţelor formale.
Pârâta nu a făcut altceva decât să constate intervenţia suspendării de drept, dând eficienţă unor dispoziţii legale cu caracter imperativ, fără a avea obligaţia, dar nici posibilitatea de a aprecia dacă infracţiunea pentru care este cercetată, enumerată expres de disp. art. 54 lit. h din Legea 188/1999 o face sau nu pe reclamantă incompatibilă funcţiei publice deţinute şi fără ca prin această măsură cu caracter provizoriu să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie a reclamantei care, în conformitate cu dispoziţiile art. 94 alin 2 şi 3 din Legea 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare.
Suspendarea de drept a raportului de serviciu este concepută de legiuitor ca o măsură de protecţie a autorităţii publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcţionarului public asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu de posibilitatea de a comite şi în viitor, până la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei sale de către instanţa de judecată, fapte de genul cărora este trimis în judecată.
Critica reclamantei privind încălcarea art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, având în vedere că ea nu a fost condamnată definitiv, ci se bucură în continuare de prezumţia de nevinovăţie, nu poate fi reţinută, întrucât suspendarea operează ope legis la momentul trimiterii în judecată şi nu la momentul condamnării definitive, la acest din urmă moment operând încetarea de drept a raportului de serviciu, conform art.98 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, astfel că suspendarea nu şi-ar mai găsi raţiunea. Totodată, suspendarea are efect temporar şi nu definitiv, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.86 alin.3 din lege, dreptul la muncă al reclamantei nefiind afectat în mod definitiv. De altfel, acest aspect privind respectarea prezumţiei de nevinovăţiei a fost reţinut şi in considerentele deciziei nr 676/18.05.2010 pronunţată de Curtea Constituţională (filele 96-98).
Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant si a respins-o.
