Prin ordonanţa preşedinţială nr. 3160 din 24 iunie 2002, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei P.R., în contradictoriu cu pârâţii S.C. „F.” S.A. Cluj-Napoca şi D.G., aceştia fiind obligaţi să înregistreze în Registrul acţionarilor pârâtei un număr de 140.102 acţiuni nominalizate, dobândite prin cesiun$, potrivit tabelului anexă, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 10 milioane lei/zi de întârziere până la data efectuării înregistrării, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, la data de 14.06.2002^ mai mulţi acţionari ai S.C. „F.” au înţeles să-şi cesioneze acţiunile deţinute în favoarea reclamantei, contra unui preţ ce a fost achitat. La data de 17.06.2002, cedenţii au solicitat consiliului de administraţie al societăţii să înregistreze contractele de cesiune de pe numele cedenţilor pe numele cesionarei Şi, cu toate că, la data de 20.06.2002, o parte a membrilor consiliului de administraţie au solicitat înregistrarea, operaţiunea a fost refuzată de preşedintele D.G.
Tribunalul a constatat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 581 Cod procedură civilă, pemru a pronunţa o ordonanţă preşedinţială pentru luarea unor măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără prejudicierea fondului raporturilor juridice dintre părţi. Astfel, având ca suport legal actele ataşate acţiunii, s-a considerat că instanţja nu a procedat la prejudicierea fondului cauzei, pentru că eventualei^ drepturi şi obligaţii reciproce ale părţilor urmează a fi soluţionate pe calea unei acţiuni de drept comun menite să statueze irevocabil valabilitatea sau nevalabilitatea contractelor încheiate.
Se maţ arată, în considerentele ordonanţei, că se păstrează şi caracterul vremelnic al măsurilor dispuse, aparenţa de drept operând în favoarea reclamantei care trebuie ocrotită contra unor măsuri aparent abuzive. Deşi, în principiti, obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, instanţa de fond apreciază că, în acest caz, se impune înlăturarea unor acte aparent abuzive, împrejurare de natură a face admisibilă măsura dispusă pe calea ordonanţei.
împotriva acestei ordonanţe au declarat recurs atât S.C. „F.” S.A., cât şi preşedintele consiliului de administraţie al acesteia, D.G. în motivarea recursului, se susţine că cererea formulată de reclamantă nu întruneşte nici una din condiţiile de valabilitate stipulate de art. 581 şi următoarele Cod procedură civilă, respectiv păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirda unei pagube iminente care nu s-ar putea repara altfel şi nici înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Nu este întrunită nici condiţia urgenţei măsurii dispuse şi nu s-a relevat de ce nu se putea apela la o acţiune pe fond, în care recurenţii de astăzi să-şi poată exprima poziţia procesuală şi nu să se apeleze la o măsură dispusă în camera de consiliu.
Se arată, de asemenea în motivarea recursului, că, în modul cel mai flagrant, ordonanţa preşedinţială încalcă una din condiţiile esenţiale ale admisibilităţii ei, aceea a luării unor măsuri vremelnice, pentru că măsura dispusă prin dispozitiv este una definitivă, atât sub aspectul înregistrării acţiunilor cesionate, cât şi sub cel al plăţii daunelor cominatorii. Obligaţia de a face nu poate forma obiectul ordonanţei preşedinţiale tocmai prin caracterul definitiv al hotărârii, afară de cea care vizează înlăturarea sau încetarea unui abuz.
Imposibilitatea executării dispozitivului ordonanţei rezultă din faptul că registrul acţionarilor s-a aflat în posesia reclamantei, ca fostă membră a consiliului de administraţie, având obligaţia de a-1 preda noului organ de conducere, obligaţie pe care nu şi-a respectat-o, aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate recursului.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate de pârâţii şi având în vedere prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea a constatat că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente.
în speţă, reclam anta a achiziţionat, prin negocieri directe cu alţi acţionari, un număr de 140.102 acţiuni nominative la S.C. „F.” S.A. Cluj-Napoca, solicitând ca pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale să se dispună înregistrarea operaţiunii în registrul acţionarilor, întrucât preşedintele consiliului de administraţie refuză înregistrarea, deşi nu există nici un impediment legal sau statutar care să justifice refuzul.
Urgenţa măsurii solicitate a fost întemeiată pe faptul că pârâtul D.G. a convocat adunarea generală extraordinară a acţionarilor pentru dizolvarea societăţii prin vâr zarea patrimoniului. în conformitate cu prevederile art. 581 Cod procedură civilă, pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot lua numai măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentni înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări. în speţă, aceste condiţii legale de admisibilitate nu sunt întrunite, aşa încât ordonanţa preşedinţială este contrară prevederilor art. 581 şi următoarele Codul de procedură civilă.
în primul rând, prin ordonanţa preşedinţială recurată au fost dispuse măsuri cu caracter definitiv, care echivalează cu soluţionarea fondului raporturilor confliqtuale dintre părţi. Astfel, dispoziţia de a fi înscrisă în registrul acţionarildr a acţiunilor nominative achiziţionate de reclamantă de la alţi acţionari, are drept rezultat stabilirea definitivă a dreptului de proprietate asupra cestora. Or, acest scop urmărit nu poate face obiectul unei măsuri vremelnice, ci numai al unei acţiuni de drept comun, în care instanţa este învestită săi cerceteze fondul dreptului discutat, cu citarea legală a părţilor şi administrarea probelor.
Neaflându-ne în prezenţa unei măsuri vremelnice, caracterul urgent al acesteia răinâne lipsit de relevanţă în cadrul procesual al ordonanţei preşedinţiale. Instanţa poate lua măsuri urgente în cadrul procesului de drept comun, dar reclamanta nu a promovat vreo acţiune pe fond pentru recunoaşterea dreptului dău. Condiţia de a nu fi prejudecat fondul pricinii, aşa cum s-a arătat anterior, nu este împlinită ca efect al măsurilor definitive pronunţate.
în considerarea acestor aspecte, s-a admis recursul pârâtului D.G., în baza motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu consecinţa casării hotărârii atacate, şi, rejudecând cauza, a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială. în ce priveşte recursul declarat de S.C. „F.” S.A., Curtea 1-a anulat ca netimbrat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997.
Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 143 din 28 ianuarie 2003
