– Codul Muncii, art. 268 alin. 2
Învestit fiind cu o astfel de contestatie, Tribunalul avea obligatia de a cerceta din oficiu daca actul de sanctionare disciplinara respecta sau nu conditiile de legalitate impuse de Codul muncii, adica conditiile de forma, conditiile de termen în emiterea deciziei si în aplicarea sanctiunii.
Învestit fiind cu o astfel de contestatie, Tribunalul avea obligatia de a cerceta din oficiu daca actul de sanctionare disciplinara respecta sau nu conditiile de legalitate impuse de Codul muncii, adica conditiile de forma, conditiile de termen în emiterea deciziei si în aplicarea sanctiunii.
Numai daca, urmare acestei verificari, s-ar fi constatat ca decizia angajatorului este legala, instanta putea proceda la verificarea temeiniciei sanctiunii aplicate, ceea ce presupune verificarea aspectelor de fapt ale actiunilor ori inactiunilor savârsite de salariat, conditiile concrete de loc, timp si mod în care acestea s-au produs, daca aceste fapte reprezinta încalcari ale contractului individual de munca, ale contractului colectiv de munca ori ale regulamentului de ordine interioara, iar mai apoi, proportionalitatea între fapta si sanctiune.
Numai daca, urmare acestei verificari, s-ar fi constatat ca decizia angajatorului este legala, instanta putea proceda la verificarea temeiniciei sanctiunii aplicate, ceea ce presupune verificarea aspectelor de fapt ale actiunilor ori inactiunilor savârsite de salariat, conditiile concrete de loc, timp si mod în care acestea s-au produs, daca aceste fapte reprezinta încalcari ale contractului individual de munca, ale contractului colectiv de munca ori ale regulamentului de ordine interioara, iar mai apoi, proportionalitatea între fapta si sanctiune.
Astfel, sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. Aceasta cerinta înscrisa la art. 268 alin. 2 lit. a presupune nu numai descrierea detaliata a actiunilor ori inactiunilor salariatului care contravin disciplinei muncii, dar si indicarea tuturor împrejurarilor care permit salariatului, dar si instantei, sa localizeze în timp si spatiu respectivele fapte, precum si sa perceapa modalitatea concreta în care au fost efectuate. Indicarea datei savârsirii faptelor este imperativ necesara, câta vreme art. 268 alin. 1 Codul muncii prevede aceeasi sanctiune de nulitate absoluta pentru emiterea unei decizii de sanctionare disciplinara pentru fapte savârsite cu mai mult de 6 luni în urma.
Astfel, sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. Aceasta cerinta înscrisa la art. 268 alin. 2 lit. a presupune nu numai descrierea detaliata a actiunilor ori inactiunilor salariatului care contravin disciplinei muncii, dar si indicarea tuturor împrejurarilor care permit salariatului, dar si instantei, sa localizeze în timp si spatiu respectivele fapte, precum si sa perceapa modalitatea concreta în care au fost efectuate. Indicarea datei savârsirii faptelor este imperativ necesara, câta vreme art. 268 alin. 1 Codul muncii prevede aceeasi sanctiune de nulitate absoluta pentru emiterea unei decizii de sanctionare disciplinara pentru fapte savârsite cu mai mult de 6 luni în urma.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR. 2505 din 1 IUNIE 2010
Prin contestatia înregistrata la data de 11.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, D.B.V. a solicitat anularea deciziei nr. 54/3.12.2008 emisa de intimata SC J.A. SRL prin care s-a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al contestatorului; reintegrarea în functia de director general adjunct; obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor banesti de la data de 03.12.2008 pâna la data reintegrarii în functie, precum si la plata sumei de 19.000 lei, cu titlul de daune morale.
La data de 06.02.2009, contestatorul a formulat o cerere modificatoare a actiunii aratând ca, urmare deschiderii procedurii de faliment împotriva intimatei SC J.A. S.R.L., întelege sa solicite instantei numai anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca, fara a mai solicita reîncadrarea în munca si plata drepturilor banesti de la data concedierii.
Prin sentinta civila nr. 713/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti a respins exceptiile invocate de intimata ca ramase fara obiect si a respins contestatia împotriva deciziei nr. 54/03.12.2008 ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul a avut în vedere dispozitiile art. 267 din Codul muncii care impun angajatorului, anterior luarii vreunei masuri disciplinare, efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, sens în care persoana vizata este convocata în scris, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului întrevederii. S-a considerat ca aceste cerinte au fost respectate. De asemenea, s-a apreciat ca au fost respectate dreptul salariatului de a formula si sustine aparari, precum si dreptul de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului.
Pe fondul cauzei, s-a observat ca prin decizia administratorului unic al SC J.A. SRL nr. 54/2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al salariatului D.B.V., în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru savârsirea mai multor abateri disciplinare.
S-a considerat eronata afirmatia salariatului ca desfacerea disciplinara a contractului sau de munca ar fi avut loc la 15.10.2008, când a fost revocat din functia de a reprezenta societatea în raporturile cu tertii, conform dispozitiilor Legii nr. 31/1990, privind directorii companiilor. Tribunalul a considerat ca mandatul acordat anterior de catre fostul administrator unic al societatii a fost revocat în temeiul legii societatilor comerciale si nu are legatura cu cauza de fata. S-a observat si faptul ca data când conducerea societatii a luat cunostinta de savârsirea faptelor este punctul de referinta în aplicarea sanctiunii disciplinare si nu data revocarii din functie în temeiul Legii nr.31/1990.
Referitor la faptele salariatului ce au fost apreciate drept abateri disciplinare, tribunalul a considerat ca actiunile contestatorului indicate în decizia atacata se verifica, acesta încurajând un comportament personal al salariatei C.P. care urmarea sa conduca la deteriorarea climatului normal de lucru, actiuni menite de a submina autoritatea organelor de conducere ale societatii sau a imaginii acestora.
Dovezi ale acestei actiuni au fost considerate corespondenta electronica, precum si înscrisuri autentificate din care rezulta ca salariatul ar fi refuzat sa îndeplineasca atributiile referitoare la redactarea situatiilor privind modul de implementare al unor contracte comerciale.
De asemenea, s-a considerat dovedita si fapta de a fi împrumutat o suma de aprox. 17.000 euro de la societate în luna iunie 2008, fara a fi restituita integral, precum si fapta de a nu îndeplini un management eficient si responsabil, de a nu pastra confidentialitatea datelor despre salariatii societatii si a datelor din contractele comerciale încheiate.
Cu privire la înlaturarea apararilor salariatului, Tribunalul preia considerentele din decizie, în sensul ca salariatul nu a contestat în realitate faptele constatate, ci a facut precizari pe marginea lor.
Împotriva acestei hotarâri, contestatorul D.B.V. a declarat recurs la data de 04.02.1010, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 04.03.2010.
Prin motivele de recurs formulate la 26.03.2010 se sustine ca hotarârea Tribunalului este netemeinica si nelegala, motiv pentru care se solicita admiterea recursului, casarea hotarârii si rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestatiei si anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca, fara a mai solicita reintegrarea si despagubirile banesti.
Recurentul contestator face consideratii ample asupra situatiei de fapt care a condus la emiterea de catre intimata a deciziei de sanctionare, aratând ca sunt eronate constatarile tribunalului deoarece sunt preluate identic din decizia emisa de angajator, fara a se analiza în vreun fel criticile ridicate prin contestatie. În acest sens, se arata ca nu a fost deloc verificat termenul de prescriptie de 30 de zile în care abaterile disciplinare puteau fi constatate si sanctionate. Totodata, considera gresita concluzia instantei ca ar fi încalcat dispozitiile art. 272 alin. 3 din Legea nr.31/1990.
Temeiul de drept al recursului este indicat de recurent ca fiind art. 304 pct. 2, 8 si 9 Cod de procedura civila, concluzionând în sensul ca nici una dintre faptele pretinse a fi abateri disciplinare nu au trasaturile caracteristice prevazute de art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
La data de 14.05.2010, intimata SC J.A. SRL, prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare prin care a ridicat exceptia nulitatii recursului pentru nedepunerea acestuia la instanta a carui hotarâre se ataca. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare în temeiul art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod de procedura civila.În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea recurentului contestator.
Examinând motivele de recurs fata de hotarârea atacata si probele administrate, cercetând pricina sub toate aspectele invocate conform art. 3041 Cod de procedura civila, Curtea constata recursul fondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul a promovat în fata instantei de judecata o contestatie împotriva deciziei nr. 54/03.12.2008 emisa de angajator, prin care a fost sanctionat disciplinar, pe temeiul art. 61 lit. a Codul muncii, cu desfacerea contractului individual de munca. Este de precizat ca salariatul sanctionat D.B.V. ocupa functia de director general adjunct al societatii SC J.A. SRL în baza contractului individual de munca nr. 2/26.02.2007.
Curtea apreciaza ca acest control de legalitate a fost facut superficial de catre prima instanta care s-a limitat la a verifica doar daca a fost respectata cerinta prevazuta de art. 267 alin. 1 pct. 1 Codul muncii, adica daca a fost sau nu efectuata cercetarea disciplinara prealabila.
Curtea apreciaza corecta concluzia instantei sub acest aspect de legalitate, în sensul ca etapele efectuarii cercetarii prealabile au fost respectate, angajatorul întocmind convocarea la cercetare la 04.11.2008, comunicata salariatului la 06.11.2008; comisia de cercetare a întocmit un proces-verbal la 18.11.2008 în care a consemnat apararile salariatului, iar la data de 02.12.2008 a întocmit un raport de completare a raportului precedent.
La verificarea din oficiu a aspectelor de ordine publica privind conditiile de forma si elementele obligatorii ale deciziei analizate, Curtea apreciaza însa ca acesta este supusa sanctiunii nulitatii absolute deoarece nu sunt respectate dispozitiile art. 268 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
Ori, în decizia contestata angajatorul indica în mod detaliat la art. 2 actele savârsite de salariatul D.B.V si care, în opinia reprezentantului legal al societatii, reprezinta încalcari ale regulamentului intern intrat în vigoare la 27.10.2008. Niciuna din faptele enumerate la cele 6 puncte din art. 2 al deciziei nu au nici cea mai mica referire la momentul de timp în care ar fi fost savârsite. In aceste conditii, instanta se afla în imposibilitatea de a verifica realitatea acestor fapte, cu atât mai mult cu cât angajatorul nu poate completa mentiunile deciziei pentru a indica data, iar salariatul nu face la rândul sau referire la posibile date de savârsire.
Curtea nu poate verifica respectarea celor doua termene prevazute de art. 268 alin. 1 Codul muncii, nici prin raportare la mentiunile din cuprinsul deciziei, ca faptele salariatului reprezinta încalcari ale regulamentului intern aplicabil din 27.20.2008. Instanta nu poate considera ca faptele enumerate în decizie ar fi ulterioare emiterii acestui regulament si nici nu poate proceda la identificarea datei savârsirii lor prin elemente exterioare deciziei, culese din înscrisurile depuse la dosar.
Singura fapta fata de care angajatorul mentioneaza o data de savârsire este cea prin care salariatul ar fi împrumutat de la societate, în luna iunie 2008, suma de 17.181,39 euro, fara a-i restitui ulterior, fapta care încalca prevederile art. 72 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Dincolo de faptul ca “luna iunie 2008” este o notiune generala, care pune problema termenului de decadere de 6 luni, dar si problema termenului de prescriptie de 30 de zile, pentru ca nu se cunoaste data la care administratorul societatii ar fi avut cunostinta de acest împrumut, Curtea nu poate considera ca aceasta fapta reprezinta o încalcare a regulilor de disciplina a muncii care ar putea fi sanctionate în conditiile Codului muncii. Din contra, angajatorul indica legea societatilor comerciale ca act normativ încalcat, ceea ce pune problema raspunderii pe acest temei, cu sanctiunile specifice reglementate aici.
Fata de cele expuse, Curtea considera ca decizia nr. 54/03.12.2008 este supusa sanctiunii nulitati absolute pentru neindicarea tuturor elementelor care descriu faptele retinute în sarcina salariatului si care fac imposibil controlul subsidiar de temeinicie. Urmeaza asadar, a se admite recursul, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, cu consecinta admiterii recursului, modificarii hotarârii, admiterii contestatiei si anularii deciziei de sanctionare disciplinara.
