– C. proc. civ., art. 322 alin. 1 pct. 5
Motivul de revizuire prevazut de art.322 pct.5 Cod procedura civila cuprinde doua ipoteze distincte, prima dintre acestea referindu-se la descoperirea de înscrisuri doveditoare care au fost retinute de partea adversa ori nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii. Dar, pentru a se invoca acest motiv de revizuire si a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de conditii, anume: înscrisul sa fi existat la data pronuntarii hotarârii ce se cere revizuita; sa nu fi putut fi invocat în proces pentru ca era retinut de partea potrivnica ori dintr-o cauza de forta majora; înscrisul sa fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decât cea pronuntata.
Motivul de revizuire prevazut de art.322 pct.5 Cod procedura civila cuprinde doua ipoteze distincte, prima dintre acestea referindu-se la descoperirea de înscrisuri doveditoare care au fost retinute de partea adversa ori nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii. Dar, pentru a se invoca acest motiv de revizuire si a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de conditii, anume: înscrisul sa fi existat la data pronuntarii hotarârii ce se cere revizuita; sa nu fi putut fi invocat în proces pentru ca era retinut de partea potrivnica ori dintr-o cauza de forta majora; înscrisul sa fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decât cea pronuntata.
Daca una dintre aceste conditii nu este îndeplinita, cererea de revizuire nu poate fi primita.
Daca una dintre aceste conditii nu este îndeplinita, cererea de revizuire nu poate fi primita.
Or, în cauza, cerinta ca înscrisurile sa nu fi putut fi invocate sau produse dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii, nu este îndeplinita, dimpotriva, înscrisurile au fost cunoscute, iar partea s-a prevalat de ele, fiind sanctionata de instanta de recurs tocmai pentru ca n-a facut diligentele necesare depunerii lor la dosar, desi aceasta obligatie îi revenea, conform art.1169 Cod civil.
Or, în cauza, cerinta ca înscrisurile sa nu fi putut fi invocate sau produse dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii, nu este îndeplinita, dimpotriva, înscrisurile au fost cunoscute, iar partea s-a prevalat de ele, fiind sanctionata de instanta de recurs tocmai pentru ca n-a facut diligentele necesare depunerii lor la dosar, desi aceasta obligatie îi revenea, conform art.1169 Cod civil.
Chiar daca la momentul judecarii cererii în fond sau recurs, înscrisurile nu erau detinute de reclamanta-intimata, aflându-se la arhivele instantelor care au pronuntat respectivele hotarâri judecatoresti, nu s-a dovedit forta majora care s-o împiedice pe petenta sa depuna înscrisurile invocate drept mijloc de proba, nefiind nici învederata o astfel de împrejurare.
Chiar daca la momentul judecarii cererii în fond sau recurs, înscrisurile nu erau detinute de reclamanta-intimata, aflându-se la arhivele instantelor care au pronuntat respectivele hotarâri judecatoresti, nu s-a dovedit forta majora care s-o împiedice pe petenta sa depuna înscrisurile invocate drept mijloc de proba, nefiind nici învederata o astfel de împrejurare.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR. 2632 R DIN 7 IUNIE 2010
Prin decizia civila nr. 2323 R din data de 09.04.2009, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis recursul declarat de recurenta-pârâta SC C.E. SA, în contradictoriu cu intimata-reclamanta E.C. si cu intimatii-pârâti D.M.B.A.N., D.G.F.P., SC C.A. SA, SC C.M. SA, SC C. SA si M.E.F., împotriva sentintei civile nr.6528/22.10.2008 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
A modificat în parte sentinta atacata.
A respins actiunea ca neîntemeiata.
A mentinut celelalte dispozitii ale hotarârii recurate.
În considerente a retinut ca, solutia Tribunalului se bazeaza pe o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale relevante în speta, dar si pe o eronata apreciere a materialului probator administrat.
Prin actiune, intimata-reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor (printre care si recurenta) sa-i elibereze o adeverinta din care sa rezulte ca a fost înfiintata poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care A.V. le primea de la tertul poprit B.A.T.M.M.B. pâna la concurenta sumei de 16.826 lei.
În sustinerea acestei pretentii, ea a depus la dosar un singur înscris cu o oarecare relevanta, si anume copia certificatului de mostenitor nr. 17/15.12.1999 emis de BNP M.G., act din continutul caruia reiese ca intimata-reclamanta este mostenitoarea defunctului A.V., decedat la 05.11.1988, de pe urma caruia a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, Aleea Valea Salciei nr. 1, Bl. M8, Ap. 119, Sector 6.
Pentru a justifica necesitatea eliberarii adeverintei solicitate, intimata-reclamanta a aratat în motivarea actiunii ca prin sentinta civila nr. 5116/1986 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, autorul sau, A.V., a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 16.616 lei, iar prin sentinta civila nr. 5771/30.11.1987 a Judecatoriei Sector 1, în executarea sarcinii amintite de plata a sultei, s-a validat poprirea înfiintata asupra a 1/5 din veniturile pe care acesta le primea de la BATMMB pâna la concurenta sumei de 16826 lei.
Intimata-reclamanta nu a depus însa copia vreuneia dintre cele doua hotarâri judecatoresti anterior amintite, pentru a se putea verifica daca afirmatiile sale sunt reale si întemeiate, mai precis pentru a se demonstra ca autorul sau a avut de achitat o anumita suma de bani cu titlu de sulta si ca s-a înfiintat poprirea asupra veniturilor despre care se afirma ca le-ar fi primit de la BATMMB.
De asemenea, intimata-persoana fizica nu a prezentat nici un alt document (carte de munca, adeverinta, etc.) din care sa rezulte ca autorul sau s-a aflat în raporturi juridice de munca cu vreuna dintre persoanele chemate în judecata în calitate de pârâti, mai precis ca a avut calitatea de salariat al acestora. În plus, nu a propus administrarea altor dovezi (interogatorii, martori).
Sarcina prealabila a dovedirii tuturor acestor afirmatii revenea intimatei-reclamante în temeiul art. 1169-1170 din Codul Civil, însa ea nu si-a îndeplinit-o.
Este adevarat ca art. 287 din Codul Muncii statueaza ca în conflictele de munca sarcina probei revine angajatorului. Însa, pentru a se face aplicarea în speta a acestui text legal, trebuie mai întâi sa se faca dovada preexistentei raporturilor de munca dintre autorul intimatei-reclamante si pârâti, cerinta neîndeplinita în cauza, asa cum s-a precizat anterior.
Asa fiind, si întrucât ceea ce nu este dovedit se considera ca nu exista, în mod gresit prima instanta a obligat pârâtii sa elibereze reclamantei o adeverinta din care sa rezulte ca a fost înfiintata poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care A.V. le primea de la tertul poprit BATMMB pâna la concurenta sumei de 16.826 lei.
Cu alte cuvinte, întrucât nu s-a dovedit ca defunctul A.V. a fost salariat al BATMMB, ca a avut o obligatie de plata a unei sulte si ca s-a înfiintat poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le obtinea de la BATMMB, nu se poate pune problema ca în sarcina vreunuia dintre pârâti ar exista obligatia de eliberare a adeverintei solicitata de intimata-reclamanta. Din acest punct de vedere, în speta nu sunt incidente nici prevederile art. 34 alin. 5 din Codul Muncii si nici cele ale art. 40 alin. 2 lit. h. din acelasi cod, tocmai pentru ca intimata-reclamanta nu si-a îndeplinit obligatia prealabila prevazuta de art. 1169 din Codul Civil.
În consecinta, s-a impus admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiate.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii recurate, respectiv cele prin care s-a respins cererea formulata de reclamanta E.C., în contradictoriu cu pârâtii DMBAN si DGFP ca fiind îndreptata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva, deoarece acestea nu au fost criticate de catre autoarea caii de atac exercitate în pricina de fata.
Împotriva sus mentionatei hotarâri, în termen legal a formulat cerere de revizuire E.C., înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
În sustinerea cererii, revizuienta a aratat ca prin Decizia Civila nr.2323/R, pronuntata la data de 09.04.2009, de catre instanta Sectiei a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Curtii de Apel Bucuresti, în dosarul nr.13562/3/2007 (247/2009) având ca obiect obligatia de a face, instanta a admis recursul declarat de recurenta pârâta S.C. C.E. S.A. si a respins actiunea revizuientei ca neîntemeiata, cu motivarea ca nu a depus în copie Sentinta Civila nr.5116 din 18.09.1986, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, în dosarul nr.5901/1986, prin care autorul revizuientei, A.V. a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 16.616 lei si, respectiv ca nu a depus în copie Sentinta Civila nr.5771 din 30.11.1987, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în dosarul nr.5209/1987, prin care, în exercitarea sarcinii amintite de plata a sultei, s-a validat poprirea înfiintata asupra a 1/5 din veniturile pe care autorul revizuientei le primea de la BATMMB pâna la concurenta sumei de 16.826 Iei.
Astfel, a considerat instanta de recurs, sarcina prealabila a dovedirii tuturor afirmatiilor îi revenea revizuientei în temeiul art.1169-1170 din Codul Civil, sarcina pe care nu si-a îndeplinit-o.
În consecinta, întrucât revizuienta nu a dovedit ca defunctul A.V. a fost salariatul BATMMB, ca aceasta a avut o obligatie de plata a unei sulte si ca s-a înfiintat poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le obtinea de la BATMMB, nu ?s-a putut stabili ca în sarcina vreuneia dintre pârâti ar exista obligatia de eliberare a adeverintei solicitata de revizuienta.
Ca urmare a celor de mai sus, instanta de recurs a admis recursul declarat de recurenta – pârâta S.C. C.E. S.A., a modificat în parte sentinta atacata si a respins, ca neîntemeiata, actiunea revizuientei.
Revizuienta învedereaza instantei faptul ca nu a depus copia niciuneia dintre hotarârile judecatoresti invocate de aceasta, pentru simplul motiv ca nu a fost în posesia lor, luând la cunostinta de existenta lor, asa cum a aratat si în cererea formulata în fata instantei de fond, cu ocazia demersurilor de înscriere a apartamentului mostenit de la autorul acesteia în registrul proprietatilor imobiliare.
Dupa darea Deciziei Civile nr. 2323/R/2009, revizuienta s-a adresat Judecatoriilor Sectoarelor 1 si 6 pentru eliberarea copiilor de pe hotarârile judecatoresti care atestau obligatia autorului sau A.V. la plata unei sulte în valoare de 16.616 lei si respectiv, care atestau validarea popririi înfiintate asupra a 1/5 din veniturile pe care autorul sau le primea de la BATMMB pâna la concurenta sumei de 16.826 Iei. Aceste doua hotarâri nu au putut fi înfatisate instantei dintr-o împrejurare mai sus de vointa sa, respectiv aceea ca nu erau în posesia acesteia.
Aceste copii de pe hotarârile judecatoresti invocate în cauza le-a obtinut la data de 03.03.2010, respectiv la data de 30.03.2010 (Sentinta Civila nr.5771/30.11.1987 a Judecatoriei Sectorului 1), astfel ca depune cererea de revizuire în termenul de o luna din ziua în care a intrat în posesia acestor înscrisuri, termen prevazut de art. 324, alin. (1), pct.4.
Din cauza faptului ca nu poate dovedi ca datoria autorului sau a fost stinsa, nu poate înscrie apartamentul mostenit în registrul proprietatilor imobiliare, fata de aceasta situatie, revizuienta fiind nevoita sa formuleze cererea de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 .pct. 5 Cod procedura civila si sa solicite admiterea cererii formulate, schimbarea în tot a hotarârii atacate, în sensul admiterii actiunii, respingerii recursului declarat de recurenta – pârâta S.C. C.E. S.A. si mentinerea dispozitiilor Sentintei Civile nr.6528/22.10.2008 pronuntate de Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Tribunalului Bucuresti.
În drept, îsi întemeiaza prezentele motive de revizuire pe dispozitiile art.322, pct.5 si art.324, alin.(1), pct.4. Cod procedura civila; art.163, 248 si 282, lit.d) din Codul Muncii; art.24 din Legea nr.82/1991 – Legea contabilitatii, republicata; art.5 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca; H.G.R. nr.491 din 08.05.1990; Anexa 1 la H.G.R. nr.491 din 08.05.1990.
În sustinerea motivelor de revizuire întelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri.
Cercetând cererea de revizuire formulata, Curtea retine urmatoarele:
Faptul ca revizuienta, în cadrul procesului, nu a facut diligentele necesare pentru sustinerea actiunii prin producerea înscrisurilor, reprezinta, dimpotriva, un motiv imputabil, fata de care prezenta cerere nu este întemeiata, urmând a fi respinsa în consecinta.
