-art.581 Cod procedură civilă.
Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot dispune măsuri cu caracter definitiv ce ar duce la soluţionarea fondului ce face obiectul altei judecăţi, măsurile ce se pot lua pe această cale trebuind a avea un caracter vremelnic.
Prin sentinţa nr.389/LC din 28.07.2010 Tribunalul Satu Mare a respins cererea de ordonanţă preşedinţială înaintată de reclamanta SC F.T. & T.SRL împotriva pârâtei SC ELECTRICA DISTRIBUŢIE TRANSILVANIA NORD SA – SUCURSALA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE pentru acordare aviz de principiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de către reclamantă nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri prevăzute de art.581 Cod procedură civilă.
Potrivit alin.1 al art.581 Cod procedură civilă, „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În prezenta cauză, societatea comercială reclamantă a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună obligarea pârâtei la emiterea unui aviz de principiu provizoriu pentru realizarea unei construcţii pe terenul proprietatea sa în sensul solicitat de către reclamantă.
Instanţa a constatat că măsura solicitată a fi dispusă de către aceasta nu este vremelnică deoarece avizele de principiu constituie acte premergătoare emiterii altor acte juridice care odată emise în baza avizelor sunt executorii şi produc efectele juridice cuprinse în acesta. În speţă caracterul eventual provizoriu al avizului nu imprimă acelaşi caracter actului juridic principal care este o autorizaţie de construcţie cu atât mai mult în situaţia în care autorizaţia este executată iar construcţia este deja edificată.
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că societatea comercială pârâtă şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la solicitarea reclamantei de emitere a unui aviz de principiu în sensul că a refuzat în mod expres emiterea acestuia.
Prin urmare, instanţa a constatat că verificarea legalităţii acestui refuz nu este posibilă decât printr-o analiză temeinică şi pe fond a motivelor invocate de către pârâtă prin acest refuz, verificare care nu este admisibilă pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.
În motivarea recursului său a criticat sentinţa atacată prin prisma art.304 punct 9 cod procedură civilă pentru greşita aplicarea a disp.art.581 cod procedură civilă.
În fapt, prin acţiunea formulată, recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâtei să elibereze un aviz de principiu, premergător obţinerii autorizaţiei de construcţie, necesar pentru obţinerea certificatului de aliniere şi întocmirea dosarului pentru accesarea de fonduri europene.
A arătat că această măsură este una vremelnică şi nu una definitivă, cum greşit s-a reţinut în motivarea sentinţei, până la soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv până se va stabili cine şi pe cheltuiala cui va face modificarea liniei de electricitate printr-o soluţie tehnică care să permită amplasarea obiectivului pe care îl are în vedere.
A mai arătat că se impune soluţionarea în mod grabnic a acestei chestiuni şi datorită faptului că accesarea fondurilor europene are termen limită luna septembrie 2010, ori fără acest ajutor financiar, posibilităţile societăţii de finalizare a obiectivului propus sunt nule, nemaiputând fi vorba de imensul prejudiciu material cauzat.
Dreptul pe care doreşte a-l păstra, la care face trimitere prevederile art.581 cod procedură civilă este dreptul oricărui agent economic de a accesa fonduri europene, tocmai ceea ce organismele europene impută Statului Român, lentoarea în accesarea acestora.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat anularea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
În motivare a arătat că cererea formulată este inadmisibilă atât din punct de vedere al legalităţii, cât şi nerealizabilă din punct de vedere tehnic şi faptic.
S-a solicitat emiterea unui document ce există, avizul de amplasament fiind emis cu nr.17637/23.12.2009, nemulţumirea recurentei derivând tocmai din faptul emiterii acestui aviz. Dacă însă recurenta solicită modificarea acestui aviz, cererea ar fi de asemenea imposibil de realizat pe calea ordonanţei preşedinţiale, ci prin adoptarea unor soluţii tehnice, existând mai multe posibilităţi, comunicate prin acelaşi document.
A susţinut excepţia inadmisibilităţii cererii, astfel cum a fost motivată la instanţa de fond, respectiv faptul că cererea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.581 cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei, a arătat că recurenta doreşte să creeze o confuzie, deoarece accesarea fondurilor europene nu este îngreunată de existenţa avizului de amplasament sau de pronunţarea sentinţei civile atacate, o cauză probabilă ar fi situaţia faptică reală, realizarea proiectului obiectului propus în aşa fel încât să contravină normelor tehnice în vigoare.
A mai arătat că nu instanţele de judecată sunt vinovate de întârzierile invocate de către recurentă, ci însăşi recurenta, având în vedere faptul că a nesocotit existenţa liniei electrice, atât la data achiziţiei terenului cât şi cu ocazia executării proiectului, care a fost realizat în aşa fel încât contravine normativelor în vigoare, astfel că nu este posibilă admiterea unei cereri care contravine legii.
Avizul de amplasament există, însă clădirea în actuala configuraţie proiectată nu poate coexista cu respectarea normelor în vigoare.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu a reţinut că este nefondat, iar în baza prevederilor art.312 cod procedură civilă a dispus respingerea lui.
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială recurenta a solicitat instanţei obligarea pârâtei intimate la emiterea unui aviz de principiu provizoriu pentru realizarea unei construcţii pe terenul său în sensul solicitat de recurentă.
Pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţiale, formulate în temeiul prev.art.581 Cod procedură civilă legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii a trei condiţii cumulative respectiv: urgenţa măsurii solicitate, caracterul ei vremelnic şi neprejudicierea fondului prin luarea măsurii.
În speţă aceste 3 condiţii cumulative nu sunt îndeplinite după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, măsura solicitată a fi luată neavând caracter vremelnic, prin luarea ei ajungându-se la judecarea fondului ce face obiectul dosarului separat ce există între părţi.
Intitularea avizului de principiu solicitat ca fiind „ provizoriu” de către recurenta reclamantă nu conferă în mod automat măsurii caracter vremelnic câtă vreme în urma obţinerii acestui aviz s-ar ajunge la emiterea unor acte juridice executorii a căror ar produce efecte definitive.
Avizul de principiu a cărui emitere a solicitat-o recurenta reprezintă un act premergător obţinerii autorizaţiei de construcţie care odată eliberată ar da dreptul părţii la edificarea construcţiei dorite.
În speţă, pârâta intimată a procedat la soluţionarea cererii recurentei de eliberare a avizului de amplasament, însă nu în sensul favorabil dorit de recurentă, ci în sens negativ nefiind de acord cu amplasamentul obiectivului, pentru amplasarea căruia s-a solicitat avizul.
Verificarea legalităţii acestui refuz al pârâtei de a da aviz favorabil recurentei nu poate avea loc în cadrul procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale, fiind necesară analizarea motivelor şi temeiurilor invocate de ambele părţi în cadrul litigiului ce vizează fondul dreptului dedus judecăţii.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea avizului de principiu premergător obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru că el este necesar obţinerii certificatului de aliniere şi întocmirea dosarului pentru accesarea de fonduri europene, însă această justificare a urgenţei luării măsurii nu acoperă lipsa caracterului vremelnic al măsurii solicitate. Indiferent de scopul urmărit de recurentă pentru obţinerea avizului de principiu solicitat măsura obligării pârâtei pe calea ordonanţei preşedinţiale nu poate fi dispusă câtă vreme ea ar produce efecte definitive şi nu vremelnice.
În explicitarea lipsei vremelniciei măsurii solicitate de recurentă în mod corect a reţinut prima instanţă că eliberarea avizului de principiu în forma solicitată de recurentă ar duce în final la executarea autorizaţiei de construcţie şi edificarea clădirii respective.
Sub acest aspect s-a reţinut că instanţa de fond nu a reţinut, cum se invocă eronat în motivele de recurs, că obiectivul ce doreşte a-l edifica recurenta s-a executat, ci a arătat că prin măsura solicitată s-ar ajunge la această situaţie cu caracter definitiv, respectiv la obţinerea autorizaţiei de construcţie şi edificarea imobilului.
În consecinţă instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate şi a dispus respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
(Decizia nr.713/CA/7.10.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
