Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3488/114/2010, reclamantul …. a chemat în judecată pe pârâta SC …. SA Buzău, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că în perioada 02.04.1992 – 24.06.2002 a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, art. 3, pct. 23, 30 şi 34, Anexa 2.
În motivarea cererii, reclamantul a relatat că începând cu anul 1979 a lucrat ca strungar în cadrul societăţii pârâte şi până la data de 24.06.2002 s-au recunoscut condiţiile grupei a II-a de muncă în procent de 100%, iar după această dată, deşi a lucrat în aceleaşi condiţii, unitatea nu a mai operat în cartea de muncă grupa a II-a.
Reclamantul a depus la dosar copie C.I., certificat naştere şi carnet de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare la cererea reclamantului, prin care a relatat că acesta, în perioada 16.02.1979 – 24.06.2002, a îndeplinit funcţia de strungar în cadrul Secţiei uzinaj. A mai precizat pârâta că în baza art. 7 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupele I şi a II-a s-a efectuat proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, iar înscrierile dispuse în cartea de muncă a reclamantului s-a realizat de Serviciul resurse umane, în funcţie de pontajele şi deciziile venite de la conducătorii locurilor de muncă, aceştia fiind în drept să stabilească, în funcţie de activitatea prestată şi timpul efectiv de muncă, încadrarea în grupa de muncă.
A mai relatat pârâta că după data de 01.04.2001 nu se mai acordă grupe de muncă, fiind aplicabile prevederile HG 1025/2003 şi Lg. 226/2006.
Pârâta a depus la dosar contractele de muncă ale reclamantului încheiate la data de 15.08.1986 şi la data de 16.02.1979, propunere de încadrare în treapta de retribuire, adeverinţele nr. 130/5067 şi nr. 130/2313, dispoziţia nr. 6162 din 12.03.1986, copie Adendum încheiat la nivelul unităţii.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa apreciază acţiunea reclamantului ca fiind întemeiată pe următoarele considerente:
Din carnetul de muncă ataşat la dosar rezultă că reclamantul a îndeplinit funcţia de strungar în cadrul societăţii începând cu 16.02.1979 până la data de 12.03.1986 şi apoi 15.08.1986 până la 24.06.2002, la Secţia uzinaj, pregătirea fabricaţiei şi prelucrare cald. Ca urmare a condiţiilor deosebite de muncă, societatea a dispus încadrarea acestuia în grupa a II-a, conform poziţiei nr. 59 din carnet, în conformitate cu art. 3 pct. 23, 30 şi 34, Anexa 2 la Ordinul 50/1990, în procent de 100%.
Recunoaşterea grupei de muncă este confirmată şi prin adeverinţele nr. 130/5067 şi nr. 130/2313 emise de societate, din care reiese că în perioadele 16.02.1979 – 07.01.1983, 08.09.1984 – 12.03.1986 şi 15.08.1986 – 01.04.1992 reclamantul a beneficiat de grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat continuitatea acordării grupei a II-a de muncă, având în vedere că a lucrat în aceleaşi condiţii, în acelaşi loc şi a exercitat aceeaşi meserie de strungar.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, nu a motivat în nici un fel refuzul acordării grupei a II-a şi, sub acest aspect, instanţa reţine că potrivit art. 276 Codul muncii unitatea trebuia să facă dovada cu înscrisuri a motivelor pentru care reclamantul nu a mai fost nominalizat în grupa a II-a, în conformitate cu art.6 din Ordinul 50/1990.
În absenţa unor probe elocvente din partea unităţii pârâte, cu privire la neîncadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă, instanţa apreciază acţiunea formulată ca fiind întemeiată, atâta timp cât acesta a desfăşurat aceeaşi meserie de strungar în sectorul uzinaj, în condiţii deosebite, conform art.3 pct.23, 30 şi 34 Anexa 2 la Ordinul 50/1990 şi pentru intervalul ulterior, de la 01.04.1992 şi până la data de 01.04.2001 (dată de la care s-a sistat acordarea grupelor de muncă), în procent de 100%.
Sub ansamblul celor evocate, instanţa va admite acţiunea şi va constata că reclamantul a desfăşurat în cadrul societăţii pârâte activităţi ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în perioada 01.04.1992 – 01.04.2001, în procent de 100%, conform temeiurilor legale mai sus evocate.
În temeiul art. 289 Codul muncii, prezenta sentinţă este definitivă.
