Este adevărat că obiecţiunile şi hotărârea prin care AFP sector 2 le-a soluţionat sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al Deciziei nr.208/2000 a , dar, după această dată, atât organul administrativ investit cu o contestaţie administrativă, cât şi instanţa de judecată erau obligate să ţină seama de această decizie, neputând pronunţa soluţii întemeiate pe o dispoziţie legală declarată neconstituţională.
Prin sentinţa civilă nr.297din 11 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ a respins ca neîntemeiată cererea formulată de S.C. “X.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti, având ca obiect anularea deciziei nr.42/27.03.2001, emisă de G.G.P.F. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr.42/27.03.2001, a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr.101 bis/27.10.1999 a Administraţiei Finanţelor Publice Sector 2, cu motivarea că obiecţiunile împotriva notei de constatare nr.200.541/28.09.1999 au fost formulate peste termenul de 5 zile de la comunicare prevăzut de art.2 din Legea nr.105/1997, în vigoare la acea data.
A mai reţinut instanţa de fond că nu poate fi primit argumentul referitor la neconstituţionalitatea art.2-7 din Legea nr.105/1997, pentru că Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr.695 din 27.12.2000, ulterior emiterii actelor contestate, fiind obligatorie de la data publicării şi producând efecte numai pentru viitor.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, motivând că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe prevederi legale declarat neconstituţionale. Pe fondul cauzei, a susţinut recurentul, nelegalitatea actului constatator al creanţei bugetare costă în aceea că Ordonanţa Guvernului datează din 29.12.1997 şi u retroactivează pentru perioada 01.01.1996-31.05.1997, care a format obiectul controlului fiscal.
Prin decizia nr.623/9 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prin Decizia nr.208/2000, publicată în Monitorul Oficial nr.695/27.12.2000, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor cuprinse în art.2-7 din Legea nr.105/1997, care reglementau, la acea dată, procedura administrativă a contenciosului fiscal.
Potrivit art.25 alin.3 din Legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.
Este adevărat că obiecţiunile şi hotărârea prin care A.F.P. Sector 2 le-a soluţionat sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al Deciziei nr.208/ 2000 a Curţii Constituţionale, dar după această dată, atât organul administrativ investit cu o contestaţie administrativă, cât şi instanţa de judecată erau obligate să ţină seama de această decizie, neputând pronunţa soluţii întemeiate pe o dispoziţie legală declarată neconstituţională.
Că este aşa, rezultă şi din interpretarea art.23 alin.3 din Legea nr.47/ 1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Dacă o normă neconstituţională nu poate forma obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate într-un proces viitor, cu atât mai puţin poate constitui temeiul de drept al soluţiei pronunţate. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 622/2002)
