O.U.G. nr. 148/2005, art. 1 alin. (1) şi (3)
Art. 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, prevăd că beneficiază de concediu şi indemnizaţie lunară în suma de 800 lei persoanele care, anterior naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe conform Codului Fiscal. Veniturile profesionale supuse impozitului sunt definite de prevederile articolelor 46, 55, 71 din Codul fiscal ca fiind veniturile din salarii, veniturile din activităţi independente şi veniturile din activităţi agricole. Veniturile din chirii nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, chiar dacă sunt supuse impozitării.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal decizia nr. 162 din 12 februarie 2007
Reclamanta M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familiei să se dispună anularea deciziilor emise şi să fie acordată indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la trei ani. în motivarea cererii se arată că la emiterea deciziilor nu s-a ţinut cont ca a obţinut venituri din activităţi independente timp de 12 luni supuse impozitării.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentinţa nr. 1092/24.10.2006 a respins acţiunea. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca reclamanta nu îndeplineşte condiţiile O.U.G. nr. 148/2005 care se referă la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului de până la trei ani doar în situaţia veniturilor obţinute din exercitarea unor activităţi cu caracter de profesiune, activităţi independente şi activităţi agricole, iar veniturile obţinute din închirierea bunurilor nu au acest caracter.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii în contencios administrativ. Prin motivele de recurs se arată că în mod greşit a reţinut instanţa ca activitatea desfăşurată nu se înscrie printre cele prevăzute de lege, deoarece este o activitate desfăşurată în forma organizată pentru care se plăteşte impozit şi reprezintă îndeletnicirea reclamantei. în drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., O.U.G nr. 148/2005, Legea nr. 571/2003. Recursul este scutit de plata timbrajului.
Curtea de Apel prin decizia nr. 162/2007 a respins recursul. Instanţa a constatat ca reclamanta a solicitat acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului de până la trei ani în funcţie de veniturile obţinute din chirii. Cauza a fost soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 148/2005 conform cărora beneficiază de concediu şi indemnizaţie lunară în suma de 800 lei persoanele care, anterior naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit conform Codului Fiscal.
Codul fiscal prin articolele 46, 55, 71 defineşte noţiunea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit ca fiind veniturile din salarii, veniturile din activităţi independente şi veniturile din activităţi agricole.
Veniturile din chirii nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, contrar celor susţinute de reclamanta.
Este adevărat ca veniturile obţinute din chirii sunt supuse impozitării, dar aceste venituri nu intră în categoria celor profesionale deoarece activitatea recurentei nu este organizată sub forma unei întreprinderi prin care să dobândească caracterul unei îndeletniciri permanente şi care să-i confere caracter de profesie. Este adevărat că şi această activitate se regăseşte în Codul fiscal la capitolul IV, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, art. 61-62 care definesc acest gen de venituri, dar nu se includ în categoria veniturilor profesionale pentru a intra sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 148/2005. Legiuitorul a avut în vedere la acordarea acestei indemnizaţii doar anumite categorii de venituri pe care le-a enumerat expres în lege şi nu s-a referit la toate categoriile de venituri impozabile, astfel că recurenta nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005.
Faţă de aceste considerente se apreciază că în cauza nu sunt îndeplinite condiţiile de casare sau de reformare a hotărârii atacate şi în consecinţa recursul a fost respins.
